Se plimbă peştişorul de aur prin Ungaria şi, la un moment dat, ajunge la o mănăstire. Numai preoţi pe marginea râului. Ce se gândeşte el:
- Mă, părinte, hai să-ţi îndeplinesc o dorinţă.
- Vreau să ştiu cine e Dumnezeu!
Îi spune peştişorul la ureche, la care preotul se îngălbeneşte, îi ies ochii din orbite şi cade lat, ras de infarct.
Aşa unu, aşa doi, aşa douăzeci şi doi, până se plictiseşte peştişorul şi zice:
- Bă, da proşti îs popii ăştia unguri, toţi m-au crezut că Dumnezeu e Funar!
Votul la români.
La vot, un prost şi un deştept. În faţa votului, un prost este egal cu un deştept.
Dar doi proşti nu sunt egali cu doi deştepţi, pentru că, din doi deştepţi, unul n-o să vină la vot, că i se pare că totul e lipsit de sens.
Trei proşti nu fac nici atât cât trei deştepţi, pentru că, din trei deştepţi, unul are probleme existenţiale şi nu vine la vot, iar altul e sigur că o să iasă tot ăia şi n-are sens să se mai ducă.
Patru proşti contra patru deştepţi?
Exclus! Din patru deştepţi, unul n-are Merţan şi i se pare că n-o să se schimbe nimic, altul ştie el cine o să iasă, iar al treilea preferă să adoarmă la un film bun de cinematecă.
→ Concluzia: Asta e democraţia votului în România: 100 de deştepţi care nu votează n-or să facă niciodată cât un singur prost care votează!
Stau şi mă gândesc: oare e întâmplător faptul că tot ce denumeşte ceva care te enervează, te pune în pericol, sau te distruge, pare a fi FEMININ? Iar apoi, tot ce ne alină, ne bucură şi ne mai dă un ţel în viaţă este de natură MASCULINĂ?
Voi, femeile, sunteţi O ploaie, O zăpadă, O grindină, O furtună.
Noi suntem UN soare, UN timp frumos, UN paradis.
Stau şi mă uit, chiar nu aveţi noroc: O bucătărie, O veselă, O mătură, O căldură, O mizerie.
Noi suntem UN repaus liniştit într-UN fotoliu confortabil, citind destinşi UN ziar şi ascultând UN jurnal, asta dacă nu veniţi voi să semănaţi O discordie sau să ne faceţi O şicană.
Voi, femeile, vă daţi mari că aveţi O telecomandă, dar priviţi la UN televizor, unde noi alegem UN post pe care îl dorim.
În trecut, pentru a face calcule aveaţi O numărătoare prăpădită, acum bărbaţii au inventat UN calculator.
Voi puteţi avea O carte de credit, dar aceasta nu înseamnă nimic fără UN cont.
Ce poate provoca O problemă care se poate transforma într-O catastrofă?
O eroare de pilotaj, O pană de benzină, O proastă vizibilitate, O întrerupere de curent.
Voi pentru a ne înrobi doriţi O căsătorie, dar există şi eliberarea, care este UN divorţ.
Este limpede că limba romană a fost inventată de UN bărbat, care nu v-a avut deloc la suflet.
Pesimistul vede într-un tunel întunericul, optimistul vede lumina de la capătul lui, realistul vede luminile trenului care vine, iar mecanicul de locomotivă vede trei idioţi pe şine.
Dacă şeful e idiot, lasă-l s-o afle de la altul.
Hillary şi Bill Clinton, tineri.
- De ce te-ai îndrăgostit de mine?, îl întreabă Hillary pe Bill.
- Din cauza ochilor.
- Îţi plac ochii mei?
- Nu, am vederea proastă!
Soţul gelos
Stăpânind bucătăria
Numai soaţa şi robotul,
Îl incită gelozia:
- Dac-o pupă, idiotul?
Este mai bine să taci şi să dai impresia că eşti prost decât să vorbeşti şi să înlături orice dubiu.
Ignoranţa nu e o stare veşnică. Prostia e.
Cum te numeşti? Întreabă medicul.
- Popopopa Mamamamarin.
- Eşti bâlbâit?
- Nu, tata era bâlbâit, iar ăla care mi-a scris certificatul era un cretin.
Un bărbat e adus în faţa judecătorului pentru că a omorât-o pe soţia lui.
- Fapta dumneavoastră este abominabilă. Dacă aveţi intenţia ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viaţă, trebuie să ne expuneţi motive cât de cât plauzibile care să vă poate reduce pedeapsa.
- Domnule judecător, soţia mea era aşa de proastă, încât nu am putut să mă controlez şi a trebuit să o arunc de la balcon.
- Declaraţia dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită şi dacă nu doriţi ca juraţii să vă condamne, înainte să continuăm procesul trebuie să aveţi argumente cu adevărat plauzibile.
- Păi, să vă povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje, la ultimul etaj, şi la parter locuieşte o familie de pitici.
- În ziua respectivă i-am spus soţiei:
- E teribil să fii pitic. Săracii vecini de la parter, toţi sunt aşa mici!
- Da, răspunde soţia, sunt o adevărată specie de pirinei.
- Pigmei ai vrut sa spui!
- Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele şi de la care se alege cu pistrui.
- Aia se numeşte pigment.
- Mă laşi? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
- Ăla se numeşte pergament.
- Cum poţi dragă să fii aşa de incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ce a scris.
- Domnule judecător, vă închipuiţi că mi-am înghiţit cuvântul „fragment“, ca să nu mai continui discuţia asta aberantă. M-am aşezat pe fotoliu şi am luat un ziar să-l răsfoiesc. Nici nu m-am aşezat bine, că apare soţia mea lângă mine cu o carte în mână şi îmi spune:
- Uite dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor şi se numeşte carte, dacă nu aveai idee ce e aia. Ia şi citeşte Veranda de la Pompadur.
Iau cartea în mână şi îi spun “Draga mea, asta e o carte în limba franceză, Marchiza de Pompadour, nu trebuie să interpretezi numele în română.
- Asta e bună, dragă, îmi dai tu lecţii de franceză, mie, care am făcut meditaţii cu un vector de la facultate!
- Ăla nu se numeşte vector, se numeşte lector.
- Eşti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
- Ăla a fost Hector şi era troian.
- Hector e unitatea de măsură a suprafaţei, blegule...
- Ăla e hectar, draga mea.
- Mă uimeşti cu incultura ta. Hectar e o băutură a zeilor.
- Ăla se numeste nectar, spun eu, oftând din adâncul sufletului.
- Habar nu ai, eu ştiu sigur că era şi o melodie pe tema asta, pe care o cântau două prietene în duo.
- Nu se spune duo, se spune duet.
- Mă scoţi din sărite, cum dracu de eşti aşa de încuiat? Duet e când doi bărbaţi se bat cu săbiile.
- Ăla se numeşte duel.
- Pe dracu’, duel e gaura aia neagră din munte de unde apare trenul.
- Domnule judecător, aveam tunel pe limbă, dar am simţit ca mi se face negru în faţa ochilor şi nu m-am mai putut stăpâni şi am aruncat-o pe geam.
Linişte în sală... Judecătorul ia ciocănelul de pe masă, loveşte cu el puternic şi spune:
- Eşti liber, a fost un caz clar de legitimă apărare. Eu o aruncam deja de la Hector.