La frontieră. Băsescu vrea să treacă fără paşaport, fiindcă e preşedinte. Vameşul îi cere să dovedească cumva identitatea sa.
VAMEŞUL: Uite, săptămâna trecută a venit Nadia Comăneci fără paşaport. I-am pus o bârnă, a făcut două şpagate şi a trecut graniţa.
Ieri a venit Sofia Vicoveanca fără act de identitate. Am pus-o să hăulească o doină şi a trecut.
BĂSESCU: Auleo, păi eu nu ştiu să fac nimic...
VAMEŞUL: Poftiţi, Domnule Preşedinte...
- Doctore, soţia mea şi-a pierdut vocea, ce să mă fac?
- Încercaţi să veniţi la trei dimineaţa acasă, băut!
Un cuplu căsătorit are un accident în urma căruia faţa femeii rămâne foarte arsă. Doctorul îi spune soţului că nu poate lua piele de pe corpul ei, pentru că este prea slabă. Prin urmare, soţul se oferă să doneze piele de la el. Dar singura parte a corpului pe care doctorul o consideră adecvată este fundul. Cei doi se hotărăsc să nu spună nimănui de unde au luat pielea şi i-au cerut şi doctorului să păstreze secretul. După operaţie, toată lumea se miră cât de frumoasă era femeia şi cât de tânără arăta. Într-o zi, soţia se emoţionează şi-i spune soţului:
- Dragul meu, vreau să-ţi mulţumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine. Nu ştiu cum aş putea să mă revanşez vreodată...
- Iubito, răspunse el, nu te mai gândi la asta. Sunt atât de mulţumit când o văd pe soacră-mea că te sărută pe obraz...
Cică primul ministru plecase să taie panglica la câţiva kilometri de autostradă. Pe geamul maşinii, vede la marginea drumului doi amărâţi care frământau chirpici cu picioarele goale. Intrigat, opreşte maşina şi îi întreabă pe cei doi:
PRIMUL MINISTRU: Măi, oameni buni, nu vă este ruşine dă faceţi nenorocirea asta de chirpici, într-o ţară membră a Uniunii Europene, care tocmai a reuşit, sub îndrumarea FMI, să se macrostabilizeze? Ce-i înapoierea asta? Ce faceţi cu amestecul ăsta oribil de bălegar, paie şi noroi?
ROMÂNII: Domnule prim-ministru, nu-l facem pentru noi. Îl exportăm în Federaţia Rusă.
PRIMUL MINISTRU: Îl exportaţi în Rusia?! Extraordinar! Ce luaţi pe el?
ROMÂNII: Ştiţi, ruşii nu prea au rezervă valutară, aşa că ne plătesc în natură. Ne dau o mie de AK-47 pe tona de chirpici.
PRIMUL MINISTRU: Sunteţi nebuni?! Introduceţi ilegal armament în ţară!
ROMÂNII: Nuuu! Nu intră neam de AK-47 în România. Le reexportăm imediat în Iran.
PRIMUL MINISTRU: În Iran?! La teroriştii ăia? Ce luaţi de la ei?
ROMÂNII: Petrol, domnule prim-ministru. Pentru fiecare AK-47, câte o tonă de petrol, dar să ştiţi că nu îl aducem ilegal în ţară. Din Iran, pleacă direct în Japonia, că ăia, or fi ei deştepţi, dar n-au petrol.
PRIMUL MINISTRU: Ce luaţi din Japonia, ce vă dau pe petrol?
ROMÂNII: Ehh! Nişte rahaturi de microcipuri, de încap o mie întrun portofel, dar le vindem americanilor, că au nevoie de fleacurile astea, ca să facă nişte rachete. Să ştiţi că plătesc bine. Pentru fiecare flecuşteţ din ăla, ne dau zece mii de dolari.
PRIMUL MINISTRU: Zece mii de dolari?! Şi ce faceţi cu ei?
ROMÂNII: Păi acum devine complicat, că trebuie să schimbăm la bancă dolarii pe euro.
PRIMUL MINISTRU: De ce?
ROMÂNII: Pentru că bulgarii nu vor decât euro.
PRIMUL MINISTRU: Dar ce treabă aveţi voi cu bulgarii?
ROMÂNII: Păi, domnule prim-ministru, noi, cu tranziţia şi cu austeritatea, am sărăcit de tot. Nu mai avem animale. Cum să facem chirpici, dacă nu importăm bălegar de la bulgari?!
După a cincea şi ultima mineriadă, miniştrii cabinetului Radu Vasile analizează situaţia.
BERCEANU: Eu mi-am pierdut orice speranţă. Mi-am pierdut şi somnul, nu mai dorm noaptea.
ALT MINISTRU: Şi eu la fel, spune altul.
MINIŞTRI (în cor): Nici eu nu mai dorm.
BĂSESCU (contrariat de tăcerea lui Radu Vasile): Dar dumneavoastră, domnule prim-ministru?
RADU VASILE: Eu dorm ca un prunc!, răspunde acesta.
MINIŞTRI (în cor, revoltaţi): Cum aşa, domnule?
RADU VASILE: O oră dorm, o oră plâng, o oră dorm, o oră plâng...
Un copil al unui mare funcţionar în stat este întrebat de profesoară de geografie:
- Cine este primar în New York?
- Victor Ciormâncă.
- Nu e adevărat ce spui tu.
- Vreţi să vă arăt că, dacă îl sun pe tata, în cinci minute Victor Ciormâncă e primar în New York?
Soţul, întors acasă, simte mirosul din bucătărie.
- Iar tocană de pasăre?
- Dragule, tu nu ştii ce vrei: luni îţi place tocană, marţi, miercuri, joi, la fel, îţi place şi, deodată, vineri nu-ţi mai place...
Într-o zi, un ţăran a mers la un frizer pentru o tunsoare.
După tunsoare, el a întrebat câţi bani trebuie să plătească, iar frizerul a răspuns: "Eu nu pot accepta bani de la tine, în această săptămână eu fac asta în folosul comunităţii!". Ţăranul a fost mulţumit şi a plecat.
A doua zi, când frizerul a mers să deschidă frizeria, a găsit la uşă un bilet pe care scria "Mulţumesc!" şi un coş mare cu legume proaspete.
Mai târziu, un poliţist vine pentru o tunsoare, şi atunci când el încearcă să plătească, frizerul a răspuns din nou: "Eu nu pot accepta bani de la tine, în această săptămână eu lucrez în folosul comunităţii!". Poliţistul a fost fericit şi a plecat.
A doua zi, când frizerul a mers să deschidă atelierul său, a găsit la uşa acestuia un "Mulţumesc!" şi o duzină de gogoşi, pentru el.
Apoi, un deputat a venit pentru o tunsoare, şi când a vrut să plătească, frizerul a răspuns din nou: "Eu nu pot accepta bani de la tine. Eu lucrez în folosul comunităţii în această săptămână!".
Deputatul a fost foarte fericit şi a părăsit magazinul.
În dimineaţa următoare, când frizerul a mers să deschidă atelierul său, a găsit o duzină de senatori şi deputaţi aliniaţi, în aşteptare pentru o tunsoare gratis.
→ Morala: Iată, într-un exemplu banal, ilustrarea diferenţei fundamentale dintre cetăţenii ţării noastre şi politicienii care-i conduc.
→ Concluzia: Politicienii, ca şi scutecele, trebuie schimbaţi cât mai des.
Primul-ministru şi guvernatorul Băncii Naţionale a României ies din sediul Guvernului.
MUGUR ISĂRESCU: Domnule ministru, ce zici, mai luăm ceva?
PRIMUL MINISTRU: De la cine să mai luăm Mugurele, de la cine !?
Coboară ciobanul de la munte să meargă la Sibiu. În gară, vede un chioşc şi cere o bere. Tipa îi dă o bere la cutie de tablă. Ciobanul scoate brişca, crapă cutia şi bea berea. Bineînţeles că nu se satură şi mai cere una. O ciopleşte şi pe asta, o soarbe şi iar mai cere una.
Vânzătoarea se simte obligată să îi atragă atenţia:
- Baciule, cutia aia are un inel, trage de el şi se deschide, de-aia e făcut.
Se uită baciul nostru şi zice:
- No, inelu’ ăla e pentru ăia care nu au brişcă.
- D-le avocat, prostia unui bărbat poate constitui motiv de divorţ?
- Nu, este doar motiv pentru căsătorie.