Un cowboy intră într-un bar şi comandă un whisky. Stând de vorbă cu barmanul, îi zice ăstuia:
- Auzi, eu vreau ca masa aia de lângă uşă să dispară până mâine.
Se poate?
Barmanul, surprins, bâigui:
- Păi, domnule să vă spun...
Cowboy-ul, scoţând pistolul:
- Se poate?
- Se poate, se poate.
A doua zi, se întoarce cowboy-ul şi nu mai găseşte masa. Mai comandă un whisky şi iar vorbeşte cu barmanul. La un moment dat, îl întreabă:
- Auzi, aş vrea ca până mâine să dispară toate mesele astea de aici. Se poate?
Barmanul, din nou surprins, bâigui:
- Păi, domnule să vă spun...
Cowboy-ul, scoţând pistolul:
- Se poate?
- Se rezolvă, se rezolvă.
A treia zi. Cowboy-ul, singur cu barmanul, la un whisky. Cowboyul, privind împrejur, spune:
- Aş vrea ca până mâine barul ăsta să dispară de aici, cu tot cu acoperiş. Se poate?
Barmanul, şi mai surprins, bâigui:
- Păi, domnule, daţi-mi voie să vă spun....
Cowboy-ul scoţând pistolul:
- Se poate?
Barmanul, hotărât:
- Nu se poate!
Cowboy-ul, băgându-şi pistolul la loc, zice:
- Păi, dacă nu se poate, nu se poate...
Clientul, la fiecare înghiţitură de vin, exclamă:
- Delicios, minunat! O să-l recomand şi prietenilor mei.
- Vă place atât de mult vinul nostru?, întreabă bucuros ospătarul.
- Da, domnule, o spun pe baza întregii mele experienţe.
- Lucraţi la Vinalcool?
- Nu. Sunt patronul unei firme de oţet, iar sortimentul dumitale merită toate laudele.
Iepuraşul îşi învaţă fiul, pe Iepurică, să facă sex. Aduce în acest scop trei iepuroaice zdravene şi începe demonstraţia.
- Fii atent, fiule, că asta e treabă serioasă. Urmăreşte tehnica îndeaproape, concentraţie maximă. Gata?
Se concentrează Iepuraşul, Iepurică priveşte:
- 1, 2, 3, praf le-am făcut! Ei, aşa trebuie să faci şi tu! Dă-i drumul.
Începe Iepurică să se screamă:
- Unnu, ddddooooi, trrrrrei...
- Nu, zice Iepuraşul, întrerupându-l, eşti nebun? De tine depinde tot viitorul neamului nostru, pe noi ne vânează toţi, trebuie să înveţi să fii iute de tot. Fii atent, că-ţi mai arăt o dată: 1, 2, 3, gata!
Mai încearcă o dată Iepurică şi eşuează jalnic. Zice Iepuraşul:
- Bă, tu eşti slab, slab de tot. Dă-o dracului, nici atâta lucru nu poţi să faci?! Mă scârbeşti, fiule, vezi că-ţi mai arăt o dată, şi gata: 1, 2, 3, gata! Acum tu!
Se îndârjeşte Iepurică, se concentrează puternic, strânge din dinţi, îşi adună toate forţele:
- 1, 2, 3, 4... Ah, scuză-mă, tată!
Un compartiment de tren. Un tip, din când în când, pune o sticlă cu un lichid transparent la gură, fără să invite, conform obiceiului nescris al politeţii, şi pe ceilalţi, să tragă o duşcă. La un moment dat, iese pe culoar şi se duce la WC. Ceilalţi călători se reped la sticlă şi trag fiecare câte o duşcă, pentru a se răzbuna pe calic. Toţi au deziluzia că în sticlă e apă chioară. Pe toţi îi încearcă o remuşcare, aşa că, la întoarcerea tipului de la WC, îi recunosc că au băut din sticla lui. Omul e consternat:
- Ştiţi, eu nu beam nimic din sticlă, eu sunt astmatic!
Un poliţist român opreşte o maşină care rula regulamentar, pentru un control de rutină.
- Actele la control!
- Poftiţi!
- Rosenberg, ai?
- Da, Rosenberg.
- Evreu, ai?
- Da, evreu.
- Douăzeci de mii amendă că ai farul spart şi rişti să faci accident!
- Bine, poftim banii.
- Ia mai dă odată actele alea!
- Rosenberg, ai?
- Da, Rosenberg, am mai spus o dată.
- Evreu, ai?
- Da, dom’le, evreu.
- O sută de mii amendă.
- De ce dom’le?
- Ai cauciucuri uzate, n-au aderenţă şi rişti să faci accident.
Ca să scape odată de poliţist, Rosenberg nu comentează, deşi are cauciucurile noi.
- Bine, poftim banii.
- Ia mai dă o dată actele alea.
- Rosenberg, ai?
- Evreu, ai?
- Da, dom’le, am mai spus o dată. Scrie şi acolo!
- Un milion amendă.
- De ce, dom’le?
- Ai ceva cu mine?
- Te deranjează că sunt evreu?
- Adică vrei să-mi spui tu mie că Aisenbergul ăla care-a scufundat Titanicul nu era evreu?
Vulpea se plimbă prin pădure şi îl vede pe corb zburând pe spate.
Îl întreabă mirată:
- Ce ai de zbori pe spate?
- Păi, acum e democraţie, pot să zbor cum vreau.
Bagă vulpea la cap chestia cu democraţia şi începe să meargă cu spatele. O prinde lupul şi, enervat de ce vedea, o smotoceşte bine.
După o vreme, vulpea, mergând prin pădure, îl vede din nou pe corb zburând pe spate.
- Fir-ai al dracului, ai zis că e democraţie şi uite ce am păţit!
- Păi da, e democraţie aicea sus, dar la voi, jos, e futai...
Din motive necunoscute, leul e ofticat şi dă o lege cu o singură prevedere: să nu se mai folosească prezervative în junglă. Merge el în control, să vadă cum se aplică legea, şi îi prinde pe lup şi pe lupoaică în flagrant delict. Îi dă la o parte şi constată mulţumit că-i urmează poruncile:
- Scuzaţi! Continuaţi, vă rog!...
La fel, cu vulpea şi vulpoiul. Ajunge la urs, care-şi punea ceva pe organ. Înfuriat, leul îl muşcă, îl calcă pe urs în picioare, îl ameninţă cu expulzarea din junglă. După ce pleacă leul, ursul, înjurând şi lingându-şi rănile, spune:
- În puii mei, nu mai poate omul să facă un sex oral cu şarpele, că, gata, sare leul la bătaie!
Ursuleţul polar o întreabă pe mama lui:
- Mamă, e adevărat că şi tata e tot urs polar?
- Da, puiule, şi tata e tot urs polar.
- Dar şi bunicul e tot urs polar?
- Sigur, şi bunicul e tot urs polar.
- Dar şi tata lui bunicul, tot urs polar a fost?
- Da, tot urs, tot polar. Dar ce te frământă, puiule?
- Mamă, eu îmi bag ceva-n el de regn; mie mi-e frig!
Se întâlnesc Iţic şi Ştrul, doi evrei de la Fălticeni. Iţic, supărat, Ştrul, vesel, n-avea nicio treabă.
- Frate, am scăpat de toate problemele!
- Da' ce-ai făcut, mă?
- Mi-am luat un elefant, frate!
- Hai bă, lasă vrăjeala, că nu-mi arde...
- Nicio vrajeala, mă. Am scăpat de toate problemele. Ştii parcul meu de maşini? Vine elefantul în fiecare zi, le spală, dă cu coada, le lustruieşte. Nevastă-mea... ştii că e obsedată cu grădină de flori. Nam treabă, le stropeşte asta de cinci ori pe zi... jet mic, jet mare.
Copiii... ştii ce disperat eram cu ei. Am şi uitat că-i am acum. Îi ia elefantul cu trompa îi pune în spate, îi plimbă prin cartier, joacă fotbal cu ei. Nu mai am niciun stres.
- Dar cât ai dat, mă, pe el?
- 100.000 de euro, dar face toţi banii...
- Auzi, mă... Nu mi-l vinzi mie?
- Ce să fac?! Ba, nene, ăsta e parte din familie acum, nu e de vânzare.
- Hai mă că-ţi dau 150.000 de euro, dă mi-l mie, doar ştii ce probleme am acasă!
- Nu se poate, mă. E sufletul nostru, cum să ne despărţim de el?
- Hai, bă, că-ţi dau 200.000 de euro, dă-mi-l să scap de belele.
- Nu se poate, bă, Iţic, tu nu înţelegi? Îţi comand şi ţie unul, dacă vrei, dar ai de aşteptat un an.
- Băi, Ştrul, îţi dau 300.000 de euro! Ajută-mă să-mi rezolv problemele, ce dracu’, suntem ca fraţii, am început împreună să facem afaceri!...
- Bine, mă, hai. Dar să ştii că ţi-am dat de la inimă, era ca şi copilul nostru...
După şase luni, se întâlnesc iar. Ştrul, vesel, Iţic, terminat, cu părul alb, cearcăne mari...
- Băi, Ştrul, ce mi-ai făcut, bă? M-ai nenorocit cu elefantul ăsta!
- De ce, mă?
- Nu face nimic, frate. Parcul meu de maşini, îl ştii... S-a suit cu curul pe maşini, mi le-a strivit. Nevastă-mea... Obsedată şi ea cu florile, s-a căcat pe ele, nu se mai vede o petală sub diatamai balega. Copiii... nu-i haleşte, dar îi bate cu trompa, îi aleargă prin casă. Sunt terminat!...
- Băi, Iţic, tu ai o problemă!
- Da, bă, ştiu, cu elefantul de la tine.
- Nu, bă! Tu, cu atitudinea asta, n-o să găseşti niciun român să vinzi elefantul ăla!
O pereche de scoţieni vârstnici intră într-un restaurant din Edinburgh şi comandă câte un cotlet de berbec. Chelnerul observă că ea nu s-au atins de mâncare.
- Vă nemulţumeşte ceva?, întrebă el, politicos. Poate că nu e prea făcut...
- Nu, nu, tinere, a zâmbit ea. Dar îl aştept pe Douglas să termine.
Acum foloseşte el protezele.
Lupul și iepurele au găsit un sac plin de mâncare și imediat au început să se certe cine să ia sacul.
La un moment dat, lupul propune:
-Mă iepurilă, hai să facem așa, sacul va reveni celui care reușește dintr-o lovitură să-i scoată celuilalt mai mulți dinți.
Iepurele a căzut imediat de acord.
Lupul zice:
- Hai tu primul!
Își face iepurele elan și îl pleznește peste bot pe lup cu toată puterea, încât acesta cade lat la pământ. Se scoală lupul, scuipă dinții, îi numără și zice:
- Șase.
După asta, îl apucă lupul de urechi pe iepure și îi aplică o lovitură, că mai-mai să-i rupă urechile. Scuipă iepurilă dinții și numără:
- Patlu.
- Cum mă, patlu? Imposibil!, se miră lupul.
- Iac-așa, patlu, pentlu că eu am numai patlu dinți.