Vrând să nimicească şi ultimele rămăşiţe ale oştii otomane, Ştefan cel Mare pleacă în urmărire cu oastea sa. Ajung astfel pe meleaguri dobrogene, la Marea cea Mare, şi mai exact la Costineşti, lângă Obelisc. Ştefan priveşte monumentul din faţa sa spunând:
- Obelisc, oştenii mei!
- O belim, Măria Ta.
Ştefan cel Mare, după o luptă:
- Bă, care a băut aseară, înainte de bătălie, un pas în faţă!
Tremură toţi, dar numai vreo trei au curajul să iasă în față.
- Bine, voi — la săpat tranşee, restul — hai să ne dregem...
Într-o bătălie, pe Ştefan cel Mare îl cam dovedeau turcii.
- Pi cai, moldovenii mei!, dă retragerea Măria Sa.
- N-avem cai, Măria Ta!
- Atunci, pi curând, voinicii mei!
Din jurnalul de călătorie al unui turist american Principalele notiţe:
LONDRA: La Londra n-am văzut nimic din cauza ceţii. În ultima zi, ceaţa s-a ridicat pentru câteva secunde şi am putut vedea un superb turn cu ceas. Ceasul stătea, dar eu n-am mai stat. Am vrut să cumpăr shun la Buckingham, dar mi-au zis că a mâncat-o regina!
Poate găsesc la Praga!
BERLIN: Toţi mănâncă crenvurşti şi beau bere. Nimeni nu mai este interesat de americani aici! Mi-am cumpărat un dicţionar Deutsch English. Mă tot gândesc dacă DeVito, actorul, e originar din această ţară!
AMSTERDAM: E bine aici! Toată lumea vorbeşte engleza! Toţi sunt buni şi vor să fumeze cu mine pipa păcii! Mai abitir ca pieile roşii! Ba unii răsuc şi ţigări. Mă întreb, oare Marijuana o fi nume olandez?
BRUSSEL: Greu de găsit o toaletă! Am făcut pipi pe stradă! M-a luat poliţia! Le-am spus că am crezut că aşa e moda acolo după ce am văzut statuia lui Maneken Piss!
PARIS: După câte îmi aduc aminte de la scoală, Parisul este capitala Germaniei. Cu toate acestea, străzile Parisului sunt pline de japonezi. Numărul frumoaselor şi renumitelor franţuzoaice s-a redus foarte mult. Ele nu mai pot fi văzute decât sub forma unui tablou expus la Muzeul Luvru şi care reprezintă o italiancă urâţică ce zâmbeşte tâmp.
MADRID: Oraş frumos, are străzi largi, cu fântâni ecvestre şi stătui arteziene. Au şi un palat mare, dar cam neprimitor. În schimb, locuitorii sunt simpatici, vorbăreţi, ospitalieri şi se numesc români.
BARCELONA: De ăştia am aflat o mulţime de chestii. Ştiu că locuitorii se numesc catalani şi că aici se află o biserică numită „Segreda Famiglia”, unde cred că ar fi sediul mafiei italiene. Tot aici sunt birourile firme de Automobile „Gaudi”! Şi eu, care credeam că maşinile „Gaudi” sunt italiene!
VIENA: Am băut apă din Dunărea albastră! Avea gust de petrol! Nam auzit să aibă oil fields pe-aici. Posibil că e aşa din cauză că sediul OPEC e la Viena! Nu cunosc limba austriacă, dar mă înţeleg de minune cu vienezii folosind dicţionarul de limbă germană! Ce oameni erudiţi! În Europa mai toţi vorbesc cel puţin două limbi! În parcul Prater mi-am pierdut portmoneul. Trebuie să trimit un mesaj acasă să îmi trimită bani! Simt un miros de barbecue! M-a apucat foamea! Pe malul lacului întâlnesc nişte austrieci bruneţei foarte simpatici, care folosesc foarte des cuvintele „mişto” şi „ciordeală”.
Sunt primii cu care nu mă pot înţelege în germană! Ăştia or fi băştinaşii lor, sau mai bine zis pieile lor roşii! Că toţi seamănă cu nişte indieni get-beget! Unul mai gras, cu pălărie şi mustăţi până la brâu îmi spune: „Hauleo, manca-ţi-aş, să-ţi dea mandea ceva de potol, că te bunghesc că eşti cam tras la faţă!”. N-am înţeles o iotă din ce zicea, dar am realizat că vor să mă invite la masă! Am mâncat pentru prima dată carne de lebăda! O minunăţie! Păcat că îmi pierdusem portmoneul, că aş fi făcut cinste cu o bere! Cred că parcul Prater e bântuit de fantome!
VENEŢIA: Am sosit în oraş după o ploaie torenţiala, cred. Toate străzile sunt inundate. Nu se circulă decât cu barca. Cu toate acestea, barcagii sunt foarte veseli şi cântaănişte songuri numite barcarole. Hotelul este vechi şi broasca de la uşa camerei orăcăie îngrozitor de dogit!
PRAGA: La Praga, am cunoscut o blondă delicioasă, care m-a servit cu o şuncă de neuitat...
BUDAPESTA: Aici nu am îndrăznit să mă opresc, deoarece am auzit că oraşul e în carantină. Jumătate din locuitori sunt la BUDĂ, iar cealaltă au PESTĂ, îi desparte Dunărea! Până şi podurile sunt în lanţuri! Cred că e ceva în legătura cu gripa aviatică!
BUCUREŞTI: Ghidul turistic pe care-l am la mine, apărut în New York, îmi prezintă Bucureştiul drept capitala Ungariei. Cred că la mijloc este o greşeala. În Gara de Nord se vorbeşte mult turceşte, ceea ce mă face cred că sunt, de fapt, în Frankfurt pe Main.
CHIŞINĂU: După ce văzui mănăstirile din Moldova, urcându-mă în trenul de Bucureşti, îl luai invers şi dracu’ ştie cum ajunsei la KISINEV. Ăştia cu toţii vorbesc româneşte, dar guvernul spune că se trag din ruşi! Au şi ei statui cu Ştefan cel Mare, cu Eminescu, ca şi românii! Adică... cu acelaşi nume, doar puţin mai mici de statură!
Mă duc să dau cortina de fier la o parte! Îmi pun o întrebare: preşedintele Voronin o fi originar de pe lângă mănăstirea Voronetz sau de la Kremlinetz?
TIRASPOL: Vrui să ajung la Tiraspol să văd şi eu Transnistria (Asta o fi sora Transilvaniei?) Mă băgară într-o DUBĂ şi mă duseră la DUBĂSARI! Aici nu te pune nimeni să SARI! Aici trebuie să dai explicaţii! Am băut Smirnoff la breakfast, lunch & dinner!
Pe baza tratatului „alimente contra arme” m-a scos ambasada american din jail! Mâine plec spre casă! Ce trip frumos! Am văzut IUROP! Mi-a plăcut mult şi am învăţat foarte multă geografie de când sunt turist.
Johnny O’llca de Bourbon.
- Cine a fost Ştefan cel Mare?
- Un preşedinte român care a reuşit să bage România în NATO.
Românii sunt singurul popor de homosexuali: toate celelalte se trag din Adam şi Eva, doar noi din Decebal şi Traian.
Q: Ştiţi de ce în România există un procent mare de homosexuali?
A: Pentru că toţi se trag din Adam şi Eva, doar noi ne tragem din Traian şi Decebal.
Moare Bill Clinton şi ajunge în iad. Ca fost şef de stat, Lucifer îi oferă şansa să îşi aleagă singur o pedeapsă. Astfel încep să viziteze camerele de tortură.
În prima cameră era Hitler legat de un stâlp, iar diavolii aruncau pe el acid sulfuric. Clinton spune că nu-i convine această pedeapsă, pentru că-i prea crudă. Lucifer îi mai da o şansă.
În a doua cameră, era Mao într-un cazan mare cu smoală. Normal, refuză şi această pedeapsă. Mai are o şansă.
În a treia cameră, Kenneth Starr, procurorul care a anchetat cazul Monica Lewinsky, era legat de mâini şi de picioare, iar Monica, în genunchi, în faţa lui, îi făcea sex oral.
Clinton foarte fercit spune:
- Da, normal, astfel de pedeapsă îmi doresc!
LUCIFER: Monica, eşti liberă, ţi-am găsit înlocuitor.
Războiul dintre Mircea şi Baiazid.
Vine Baiazid cu oastea (câtă frunza şi iarba) şi pune un tun pe malul Dunării. Mircea vine şi el la Dunăre cu un grup de viteji şi înfige un steag în malul opus. Se enervează turcii şi mai aduc două tunuri şi le îndreaptă spre români. Mircea mai aduce încă două steaguri şi le înfige în mal. Turcii, iritaţi, aduc încă trei tunuri la Dunăre. Românii aduc încă trei steaguri şi le înfig în mal. Se enervează turcii rău de tot şi pleacă acasă.
După zece ani, se întâlnesc Mircea şi Baiazid într-un bar, la Nisipurile de Aur.
BAIAZID: Bă, ce-ai vrut să-mi demonstrezi cu steagurile alea?
MIRCEA: Că mi se fâlfâie de tunurile tale.
Urmărit de turci, Ştefan cel Mare loveşte calul în spate cu pintenii şi-i spune să alerge mai repede. Calul, puţin iritat, îi atrage atenţia că nu-i place atitudinea lui şi-i spune să nu-l mai lovească. Aleargă calul ce aleargă, iar, după un timp, Ştefan îl loveşte din nou cu pintenii:
- Mai repede, mai repede!
- Mă, Ştefane, nu mă mai lovi, că mă opresc şi te prind turcii!
Aleargă calul ce aleargă, după care iar este lovit:
- Mai repede, mai repede!
Calul, enervat la culme, se opreşte, iar Ştefan este prins de turci.
Înainte de a fi omorât, ca ultimă dorinţă, Ştefan cere ca să vorbească cu calul său.
ŞTEFAN: Uite, mă ce mi-ai făcut! Te credeam un cal credincios, acum am să fiu omorât!
CALUL: Bine, mă, Ştefan, te înţeleg să mă loveşti. Dar în operaţie?
Oştenii mei, astăzi avem exerciţii de tragere. (Vlad Ţepeş)