Pariu pe patru poli - Cum te numeşti, domnule?
- Petru Potopeanu.
- Şi ce lucrezi?
- Prepar peşti pentru pulverizat.
- Bine, dar ce anume operaţii faci?
- Pun peştele pe plăci, potrivesc plăcile pe plite, pregătesc patru puţini pentru peştele prăjit, pulverizez pasta produsă, pun pe pungi.
- Dar de ce toate cuvintele încep la tine cu litera p?
- Poftim?
- De ce vorbeşti numai cu p?
- Pentru că pot pronunţa pe p perfect perceptibil.
- Ei, asta e acum! Pun rămăşag că la întrebările mele vei greşi.
- Primesc.
- Pe cât?
- Pun prinsoare pe patru poli!
- S-a făcut. Spune-mi, ce-ţi place să mănânci?
- Peşte, păstrăvi, plachie, potârnici, prepar piftie piperată, pârjoale, pastramă, papricaş, papanaş, porumbei, pui pane.
- Şi ce vin bei?
- Pinot, pelin, porto.
- Şi ce desert?
- Plăcinte, prăjituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
- Dar îngheţată, obişnuieşti?
- Puţin profiterol, parfait...
- Spune-mi, cum îţi petreci timpul liber?
- Primăvara prefer plimbările pe potecile pădurilor, prin parcuri.
- Dar vara?
- Pescuiesc.
- Şi iarna?
- Patinez.
- Te pomeneşti că poţi să-mi spui o poezie ale cărei cuvinte să înceapă toate cu litera p?
- Pot.
- Asta nu o mai cred. Spune-o!
- Poezia poetului Petru Potopeanu:
Prin pustiuri, peste pietre, Păsări, pâlcuri pribegesc, Părăsindu-şi puii proprii Pe pământul părintesc.
Prima pasăre, pilotul, Plescăia puternic pliscul, Patina privind pământul, Pajiştea, pădurea, piscul.
- Bine, m-ai lămurit! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei când ai plecat de acasă?
- Paraschivo, păpuşico, pentru prânz presără puţin pătrunjel pe potârnichi. Pa!
- Văd că am pierdut.
- Pardon, plăteşti patru poli pentru pierderea pariului.
- Plătesc.
- Pune paralele pe portofel.
- Încă o întrebare.
- Poftim?
- Ce adresă ai matale ?
- Prelungirea Popa Petre 4, parter, pe Pângări, peste pod.
Cică era ursul căsătorit cu vulpea şi vine vulpea târziu într-o seară.
- Pe unde mi-ai umblat?, întrebă ursul.
- Păi, m-a prins lupul şi m-a violat trei zile.
- Păi, cum aşa, că tu nu lipseşti decât de azi dimineaţă!
- Păi, da, dar mă mai duc şi mâine, şi poimâine!
- Soţul dumneavoastră continuă să se creadă bob de grâu?
- Acuma, mai mult ca oricând; mai ales că este încolţit.
- Cum? A încolţit?!
- Nu. A fost încolţit de un câine.
Trei gorile, mascuili văduvi, vor să-şi caute neveste noi, dar îşi evaluează întâi experienţele.
- Am fost căsătorit cu o zebră, o nevastă minunată!, spuse primul.
- Am fost căsătorit cu o hipopotămiţă, mă sărută de mă înnebunea!, spuse al doilea.
Al treilea, numai blana şi oasele de el. Ăialalţi îl întreabă:
- Dar tu, de ce arăţi în halul ăsta? Precis n-ai fost fericit!...
- Ba da, dar eu am fost căsătorit cu o girafă. Sărută-mă!, îmi zicea, şi mă suiam pe gâtul ei. Iubeşte-mă!, şi mă dădeam jos şi o iubeam.
Apoi iarăşi: sărută-mă!, iubeşte-mă!.
Se întâlnesc Iţic şi Ştrul, doi evrei de la Fălticeni. Iţic, supărat, Ştrul, vesel, n-avea nicio treabă.
- Frate, am scăpat de toate problemele!
- Da' ce-ai făcut, mă?
- Mi-am luat un elefant, frate!
- Hai bă, lasă vrăjeala, că nu-mi arde...
- Nicio vrajeala, mă. Am scăpat de toate problemele. Ştii parcul meu de maşini? Vine elefantul în fiecare zi, le spală, dă cu coada, le lustruieşte. Nevastă-mea... ştii că e obsedată cu grădină de flori. Nam treabă, le stropeşte asta de cinci ori pe zi... jet mic, jet mare.
Copiii... ştii ce disperat eram cu ei. Am şi uitat că-i am acum. Îi ia elefantul cu trompa îi pune în spate, îi plimbă prin cartier, joacă fotbal cu ei. Nu mai am niciun stres.
- Dar cât ai dat, mă, pe el?
- 100.000 de euro, dar face toţi banii...
- Auzi, mă... Nu mi-l vinzi mie?
- Ce să fac?! Ba, nene, ăsta e parte din familie acum, nu e de vânzare.
- Hai mă că-ţi dau 150.000 de euro, dă mi-l mie, doar ştii ce probleme am acasă!
- Nu se poate, mă. E sufletul nostru, cum să ne despărţim de el?
- Hai, bă, că-ţi dau 200.000 de euro, dă-mi-l să scap de belele.
- Nu se poate, bă, Iţic, tu nu înţelegi? Îţi comand şi ţie unul, dacă vrei, dar ai de aşteptat un an.
- Băi, Ştrul, îţi dau 300.000 de euro! Ajută-mă să-mi rezolv problemele, ce dracu’, suntem ca fraţii, am început împreună să facem afaceri!...
- Bine, mă, hai. Dar să ştii că ţi-am dat de la inimă, era ca şi copilul nostru...
După şase luni, se întâlnesc iar. Ştrul, vesel, Iţic, terminat, cu părul alb, cearcăne mari...
- Băi, Ştrul, ce mi-ai făcut, bă? M-ai nenorocit cu elefantul ăsta!
- De ce, mă?
- Nu face nimic, frate. Parcul meu de maşini, îl ştii... S-a suit cu curul pe maşini, mi le-a strivit. Nevastă-mea... Obsedată şi ea cu florile, s-a căcat pe ele, nu se mai vede o petală sub diatamai balega. Copiii... nu-i haleşte, dar îi bate cu trompa, îi aleargă prin casă. Sunt terminat!...
- Băi, Iţic, tu ai o problemă!
- Da, bă, ştiu, cu elefantul de la tine.
- Nu, bă! Tu, cu atitudinea asta, n-o să găseşti niciun român să vinzi elefantul ăla!
Iepuraşul cu soţia îl urmăreau la televizor pe David Copperfield cum scotea o droaie de iepuraşi dintr-un joben. În final, iepuraşul trage concluzia:
- N-a fost rău deloc, dar să ştii că tot metoda noastră e mai bună!
La doctor se prezintă un bărbat, care începe să-şi verse of-ul:
- Domn’ doctor, am o problemă: când sunt cu nevastă-mea, nu mai dau randamentul de pe vremuri...
- Stai liniştit! Uite aici un praf roşu, presară-l înainte şi o să ai randamentul de pe vremuri.
A doua zi, omul vine iar:
- Domn’ doctor, nu a avut niciun efect...
- Înseamnă că problema e mai gravă decât am crezut. Uite un praf albastru. Ăsta trebuie să meargă.
În urmatoarea zi, omul vine iar, amărât:
- Domn’ doctor, nici ăsta n-a mers...
- Un singur praf mai am, ăsta gri. Daca nici ăsta nu merge, nu ştiu ce să-ţi mai fac...
Pleacă omul acasă şi se întoarce a doua zi fericit.
- Ei? Cum a mers?
- Super! Toată noaptea am fost activ! Şi nici acum nu mi se culcă!
- Eheee!... Cimentul, tot ciment...
Trei lipoveni aşteaptă pe malul Dunării să se prindă ceva în undiţă. Deodată, apare un porc mistreţ.
- Mă, dacă ar fi Claudia Schiffer!, zice primul.
- Ar fi bine şi dacă ar fi nevastă-mea, zice al doilea.
Al treilea tace puţin, apoi exclamă cu năduf:
- Cel mai bine ar fi dacă ar fi întuneric!
Prietenul Alinuţei o pipăia în bucătăria familiei:
- Alinuţa, de ce eşti aşa de fierbinte?
- ...
- Alinuţa, de ce eşti aşa de fierbinte?
- ...
- Alinuţa, de ce eşti aşa de fierbinte?
- ...
Mămica Alinuţei, trecând prin bucătărie:
- Las-o dragă, nu vezi că e în cuptor?
- Alo, familia Popescu?
- Nu, dom’le! Noi nici n-avem telefon!
Alinuţa o întreabă pe mama sa:
- Mamă, mamă! De ce mor brusc cei din familia noastră, aşa, pe neaşteptate?
Mama nu răspunde, Alinuţa insistă.
- Mamă, mamă?
Mama nu răspunde, Alinuţa insistă.
- Mamă, mamă?!
Mama nu răspunde, Alinuţa insistă.
- Maaaaamă!...