Un taran se trezește dimineața și când se uita pe geam vede trei insi care faceau poze. Taranu supărat iese din casa și se duce la ei..
— Pai ce faceți voi aici ma la mine în ograda?
— Masuram bade.
— Da ce masurati mai?
— Pai pe aici o sa treaca autostrada Transilvania.
Taranul sta și se gandeste:
— Da o sa treaca multe masini p-acilea?
— Pai logic ca o sa treaca.
— Aha.. Și cam cate?
— Ei cate.. Sute, mii..
— Și o sa treaca și noaptea?
— Pai sigur ca da.
— Da crucea mamii lor.. Io sa stau sa le deschid poarta la fiecare?
Baciul își paste oile pe culmea muntelui. Se apropie un turist.
— Buna ziua, baciule. Frumoase oi ai.
— Mda, frumoase. Alea albe.
— Da alea negre ?
— Pai… s-alea negre.
— Dar lapte dau ?
— Dau, cum sa nu dea. Alea albe.
— Da alea negre ?
— Pai… s-alea negre.
— Dar miei fac ?
— Faaac. Miei multi și sănatosi. Alea albe.
— Da alea negre ?
— Pai… s-alea negre.
— Dar ceva lana scoti de pe ele ?
— Lana? Dau muuulta lana. Alea albe.
— Da alea negre ?
— Pai… s-alea negre.
— Baciule, de ce spui mereu alea albe ? Ce-au oile albe deosebit ?
— Pai… alea albe sunt ale mele.
— Da alea negre ?
— Pai… s-alea negre.
Se duce un taran la Primarie și îi spune primarului:
— Don’ primar apai vreau sa-mi schimb numele ca e urat și nu îmi place.
— Dar cum te cheama? zice primarul
— Cacat Ion…
— Mda.., zice primarul, urat nume.Și cum vrei sa te cheme?
— Cacat Vasile.
Intr-o zi Ceausescu se tot gandea care ar putea fi diferența dintre bai și catastrofa.Negasind nici un răspuns, hotareste sa plece cu elicopterul în ardeal pentru ca acolo sunt oamenii mai cugetati.
In timp ce zbura cu elicopterul peste ardeal, vede un baci care își pastea oile pe marginea unei prapaștii, decide sa aterizeze și sa discute cu acesta.
CEaUSESCU: domnule am venit până aici, în ardeal, sa intreb pe cineva care este diferența dintre bai și catastrofa, poți dumneata să mă lamurești?
BACIUL: pai..uitati cate oi frumoase am eu.. dacă ar venii un urs și le-ar manca pe toate, nu ar fii un bai ci o catastrofa!
Dar dacă dumneavoastră va-ti prabusi cu elicopterul în prapastie, ar fi o catastrofa, da n-ar fii bai!
Io amu m-oi duce, Marie, ca mi-a sosit ceasul. Asculta aici ce-ti spun.
Maria, suspinand:
— Zi, Ioane, și așa oi face!
— Sa ții gospodaria, Marie, sa nu vinzi nimic, sa aiba copiii ăștia când or creste mari.
Maria, suspinand:
— Asa oi face, Ioane…
— Sa dai copiii la scoala, sa iasa invatati, Marie!
Maria, suspinand:
— Asa oi face, Ioane…
— Și mai vreau, Marie, ca după ce m-oi duce sa te măriți cu Gheorghe!
— Da’ Ioane, credeam ca Gheorghe e dusmanul tau
de moarte.
— Pai tocmai de-aia…
I: Cum se cheama un cioban caruia lupul i-a mâncat o oaie?
R: Oaierless.
— Ce mașina faina mi-am luat, zice Gheorghe!
— Du-te ma ca nu te cred! Și ce culoare ii, zice Ion?
— Pai ma Ioane, sti tu cum îi ceru atunci când îi vara și îi seara?
— Stiu ma Gheorghe!
— No…fix așa numa ca-i verde!
Un taran se urca în tren și minereste sa stea lângă o domnisoara.După două statii taranului îi era foame și manca o placinta.
Când deodată trenul se opri brusc și taranul plin de placinta pe mina nimeri pe piciorul domnisoarei.
Domnisoara întreabă:
— A fost cu intentie, tataie?
Taranul răspunde:
— Nu, taica a fost cu branza.
Un taran e întrebat de un vecin:
— Cum se cheama pastilele alea de potenta care veterinarul le da taurului?
— Nu știu, dar au un gust mentolat…
La Ponta vine un chinez,
C-un singur gand, c-un singur crez:
— Sunt, Ponta, neam cu Jiang Zemin
Și tocmai din Beijing eu vin
Aci, sa te salvez.
Romanii tai de foame mor,
E vai de neamu mamii lor;
Și de furat indelungat,
Bugetului voi i-ati secat
Al banilor izvor!
— Ai mei pierduti sunt, Li, cam toti:
O ducem bine cativa hoti,
In rest poporul e sarac,
Da-mi bani, daca-l găsești pe plac,
Da-mi numai cât socoti!
— Un miliard, pe loc, primești?
— O, Li, așa de darnic ești?
— Mai mult de-atat e visul meu!
— Ah, să-ți intoarca Dumnezeu,
Atat cât investești!
— Romanii, Ponta, sunt putini,
Și sunt cam lenesi, cam blajini-
De-acum, de-acum vor fi scapati,
De-acum vor fi și ei bogati,
Cu bani de la straini!
Vor huzuri în tuici și fum,
Vor sta la barfe lângă drum,
Camara lor se va-ntrema,
Și vor avea și ei ce da
Copiilor de-acum!
Se-nclina Ponta până jos,
Gandind la marele colos;
Se face-n graba un contract
Și Li semneaza pe-acel act
Și Ponta, bucuros.
El ia contractul cu mult foc,
Și pleacă, beat de-atat noroc,
Si-alearga dus de-un singur gand,
Sa-si ia nevasta, tremurand,
S-o stranga de mijloc.
O, Daci, soțioara mea,
De-acuma nu te-or injura
Calici la fiecare pas
Și nici lozinci de bun ramas
El nu vor mai striga!
Pe Victoras al tău cel bun
Il vei vedea din nou, nebun,
Trecand ca soimul cel usor
La vreun raliu, mergand în zbor
Si-i vei pofti: Drum bun!
Pleca și Li si-n cativa ani
Venira și chinezi și bani,
Facura drumuri de transport
Și piste de aeroport
Și case la tarani.
Veni chinez după chinez,
Faceau plantatii de orez,
Și sate mari, în stilul lor,
Și chiar orase-ntregi, sa mor,
Chiar nu exagerez!
Si-ncet, incet ne-am colorat
In galben pal, în galben plat,
Și peste tot vedeai copii,
Cu perii tepeni și negrii
Și ochiul inclinat!
La noi acuma Lina-i Lei
Și Luminita e Limei,
Ion e Huan, Mihai e Ming
Vasile-i Wan și Linu-i Ling
Și Mihnea e Mingmei.
Și nu mai vine Mos Craciun,
Batranu-acela bland și bun
Și nu auzi colindatori,
Copile mandre și feciori
In seara de Ajun!
Și n-auzi doine din caval,
Strigari n-auzi din deal în deal,
Nu vezi pe scene calusari
Cu tricolor și cu itari,
Nici n-ai și nici tambal!
Se bea de-acuma maotai
In loc de țuica. Sa ma tai
De ma ating de vinul lor!
De Murfatlar îmi este dor
Și nu vreau niciun ceai!
Vazu și Ponta ce-a facut
Și sta adesea abatut;
De-acum era bărbat matur
Și când vedea ce e în jur
Simtea un junghi acut.
— Ah, Doamne, cât ma rusinez,
Cât plang, cât sufar și oftez:
De-acum, poporul meu român
Pe țara nu mai e stapan,
Stapan e cel chinez!
Stramosii ma vor blestema:
Tu ce-ai facut cu țara ta?
Umputa-i toată de chinezi,
Pe unde mergi doar galbeni vezi
Și nu vor mai pleca!
Ia Ponta primul charter si
Se duce-n China, drept la Li,
Și pe un ton politicos,
Dar, oarecum, de sus în jos,
Incepe a-i grai:
— Sa-ti iei chinezii inapoi,
Ne-am saturat de-acum de voi,
Eram un vechi popor creștin,
Iar azi la Budha se inchin
O parte dintre noi!
Ah, Li, pentru poporul meu
L-am renegat pe Dumnezeu-
Ai inima! Tu poți sa ai
Chinezilor pamant sa dai,
Pe unde vrei, dar eu?
Sa plece-asa cum au venit,
Contractul l-am indeplinit!
Veti mai gasi un stat sarac,
Si-un prim-ministru prostanac
Și tânăr aiurit!
Se-ncrunta Li: — Tu ești nebun?
Tu vrei acuma sa le spun
Sa plece-n graba? Chiar asa?
Tu crezi ca ei s-ar astepta
Pe drumuri iar sa-i pun?
O, Ponta, te-ai trezit târziu,
Acolo, după cate știu,
De-acum suntem majoritari…
De nu îți place, sa te cari
La poli sau în pustiu.
La sedinta Consiliului Local Cluj, un consilier propune:
— Eu zic sa mai facem o statuie în orasul nostru.
Imediat vin ideile:
— Sa fie o statuie cu taranul român!
— Sa fie taranul imbracat în costum national!
— În mina dreapta sa aiba o furca, sa se lupte cu ungurii!
— În mina stangă sa aiba un streang, sa știe ungurii ce-i asteapta!
— Și în streang sa atirne un ungur, sa fie mesajul clar!
După o clipa de tacere, vorbește Funar:
— Bine, dar sa schimbam ungurul în fiecare zi.