Se întâmplă un accident. Într-o maşină, doi curişti, iar în cealaltă, unul beat. Beatul ţine neapărat ca poliţia să nu fie chemată la locul accidentului şi încearcă să-i mituiască pe cei doi.
- Vă dau 100$. Hai să nu chemăm poliţia!
Cei doi râd şi nu acceptă.
- Vă dau 300$, dar să nu chemăm poliţia.
Cei doi iar râd şi nu acceptă.
- Măi, băieţi, dacă îmi ia carnetul, rămân pe drumuri şi am nevastă şi copii! Vă dau 500$!
Cei doi, iarăşi, refuză râzând.
Beatul se enervează la culme şi le zice:
- Să vi-o trag în cur la amândoi!
- Uite, aşa se mai poate discuta...
Un poliţist roman îi zice ameninţător lui Isus pe drumul acestuia către Golgota:
- Lasă numai o singură dată să cadă crucea, şi nu mai apuci sfârşitul paradei!
Q: Care au fost primii politicieni din istoria omenirii?
A: Cei Trei Crai de la Răsărit. Au lăsat munca, s-au îmbrăcat în haine frumoase şi au plecat la drum.
- Alo, Poliţia? Veniţi, că tocmai s-a spânzurat soacră-mea.
- Şi aţi tăiat frânghia?
- Nu, că încă mai mişcă!
Doi tipi discută:
- Ştii care-i deosebirea dintre nenorocire şi catastrofă?
- Dar ce, nu-i acelaşi lucru?
- A, nu! Să-ţi dau un exemplu. Ştii candelabrul ăla uriaş de cristal din Camera Deputaţilor? Dacă ar cădea peste politicieni, ar fi o catastrofă, nu?
- Da, şi?
- Nenorocirea e că nu cade...
Doar miniştrii şi secretarii de stat vor fi numiţi politic, a anunţat noul prim-ministru. Restul, pe pile.
Din confesiunile unui parlamentar român
Am fost director la o mare intreprindere socialistă. Cafeaua de dimineaţă era pregătită de o secretară sexy, mergeam la servici cu o limuzină neagră.
Odată am fost întrebat dacă fabrica nu contribuie cu 100 mii de lei pentru înmormântarea unui tovarăş din Comitetul Central. Am spus că cu atâţia bani aş înmormânta întregul Comitet. Din acel moment, am devenit director la o intreprindere mai mică.
Cafeaua zilnică era pregatită de o secretară mai în vârstă, la servici mergeam cu furgoneta fabricii. Odată, am fost apostrofat că nu am fost la ultima şedinţă de partid. Am răspuns că, dacă ştiam ca e ultima, m-aş fi dus sigur. Din acel moment, am lucrat ca maistru.
La servici mergeam cu maşina proprie şi eu făceam cafeaua de dimineaţă. În atelier aveam pe perete poza lui Kadar şi a Lolobrigidei. Odată, mi-au spus că de ce nu dau jos poza curvei de pe perete. Am luat poza lui Kadar. Din acel moment, am lucrat zilier la săpat şanţuri.
Mergeam la lucru cu bicicleta şi duceam cafeaua de acasă în termos. Odata, în timp ce săpam şanţul, au venit şi mi-au spus să-mi ascund bicicleta, deoarece va trece pe acolo o delegaţie sovietică. Am răspuns să nu-şi facă probleme, deoarece bicicleta este închisă cu un lacăt. Din acel moment, am rămas fără lucru.
O vreme, am fost şomer. Apoi, s-a schimbat orânduirea.
M-am reabilitat, am intrat în politică, am intrat în partid. Cafeaua îmi este servită de o secretară sexy, la servici merg cu un Audi cu şofer personal.
În rest, îmi ţin gura şi, din când în când, ridic mâna să votez pentru creşterea nivelului meu de trai, călătorii în locuri exotice pentru mine şi colegii mei şi tăierea salariilor oamenilor.
1
Miezul nopţii. Un beţiv se leagănă din gard în gard, când e oprit de un poliţist.
- Actele la control, vă rog şi să-mi spuneţi unde mergeţi!
Beţivul se uită lung şi răspunde:
- Mă duc la o conferinţă despre efectele nocive ale alcoolului şi despre riscul beţivilor de a deveni rataţi.
Poliţistul se uită la el fix şi întreabă:
- La ora asta? Cine ţine o conferinţă despre aşa ceva la miezul nopţii?
- Nevastă-mea şi, mai mult ca sigur, şi soacră-mea.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost împărţit în două, ca să ţină minte mai uşor poliţiştii unde lucrează.
Vine Ion, acasă mort de beat şi intră direct în cameră la Ionuţ.
ION: Măi copile, ia spune tu lui tata, în ce clasă eşti tu?
IONUŢ: În a treia, mă, tată, tu nu ştii?
ION: No, apăi, tu ştii să scrii după dictare?
IONUŢ: Ştiu tată, cum să nu!
ION: No, ia un caiet şi scrie: “Ardealu’ îi a nost”!
Ia copilul un caiet şi scrie ce-i zice tatăl.
ION: No, mai scrie o dată: “Ardealu’ îi a nost”!
Mai scrie copilul o dată. Şi tot aşa, până umple tot caietul cu “Ardealu’ îi a nost”.
Ion, mulţumit, se întoarce la birt. Copilul, plângând, o sună pe maică-sa.
IONUŢ: Mamă! Mamă, eu aşa de beat nu l-am văzut pe tata în viaţa mea...
MARIA: Da’ ce-a păţit, dragul mamei? L-a adus poliţia acasă?
IONUŢ: Nu, mamă!
MARIA: Da’ ce-i cu el? E în comă alcoolică?
IONUŢ: Nu, mamă!
MARIA: Dar ce-i atunci, spune!
IONUŢ: Se crede ungur!
Mecanismul crizei financiare în România Pentru că români întâmpină dificultăţi în a înţelege mecanismul crizei pe care le-a anunţat-o preşedintele, o televiziune îl invită pe Ilie Şerbănescu să explice.
Economistul are un scenariu ilustrativ:
a) Ion are o crâşmă. Pentru a-şi spori vânzările, el decide să le ofere clienţilor (majoritatea, nişte beţivani neisprăviţi) băutura pe datorie. Îşi notează datoria fiecărui client, ţinând astfel un bilanţ al creditelor. Pe măsură ce se răspândeşte vorba că Ion te serveşte acum în schimbul promisiunii de a plăti în viitor, numărul clienţilor creşte. Pe fază, Ion profită de ocazie şi scumpeşte ţuica şi berea.
b) Un consilier bancar abil îşi dă seama că afacerea lui Ion este de viitor şi îi acordă acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creanţele acumulate de Ion (promisiunile de plată ale beţivanilor care îi trec pragul).
c) Superiorii consilierului bancar, băieţi deştepţi, cu îndelungată expertiză în mobilizarea resurselor financiare, refinanţează creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligaţiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND şi VOMIT-BOND.
d) Aceste titluri financiare sunt cumpărate şi tranzacţionate apoi pe piaţa internaţională. Mulţi investitori nu înţeleg ce înseamnă aceste obligaţiuni şi cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creşte, datorită reclamei, alimentată de creşterea continuă a cotaţiilor.
e) Într-o bună zi, cu toate că preţurile continuă să urce, managerul de risc al unei bănci (concediat ulterior, fiindu-i reproşată atitudinea pesimistă) decide că este timpul să ceară plata datoriilor acumulate de beţivii care frecventează crâşma lui Ion.
f) Datornicii nu au cum sa plătească. Ion nu îşi poate rambursa creditul contractat de la bancă şi intră în faliment.
g) Obligaţiunile BEAU-BOND şi BEAT-BOND îşi pierd 95% din valoare. VOMIT-BOND stă ceva mai bine, valoarea ei stabilizându- se după o prăbuşire de 80%.
h) Furnizorii cârciumii lui Ion întâmpină serioase dificultăţi financiare, după ce clientul lor a închis porţile şi după ce obligaţiunile în care investiseră masiv şi-au pierdut valoarea. Furnizorul de ţuică este preluat de o firmă concurentă, iar fabrica de bere intră în faliment.
i) Banca este salvată de la faliment de către Guvern, în urma unor consultări dramatice între partidele politice.
→ Concluzie. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obţinute prin impozitele plătite de către persoanele care nu consumă alcool.