Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt în vârful pomului. Majoritatea bărbaţilor nu vor să se întindă după cele bune, fiindcă se tem să nu cadă şi să se rănească. Preferă, în schimb, merele căzute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar sunt uşor de luat. Merele din vârful pomului se gândesc că este ceva în neregulă cu ele când, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai să aştepte să apară bărbatul potrivit care să fie suficient de curajos să urce până în vârful pomului.
PROFESORUL: Bulă, tu ce mănânci dimineaţa?
BULĂ: Beau două-trei căni de ceai.
PROFESORUL: Vezi că o să avem o vizită de lucru în şcoală.
Dacă eşti cumva întrebat cum o duci şi ce mănânci, să spui că dimineaţa serveşti zilnic biftec. Ai să ţii minte?
Bulă promite că da. Şi, într-adevăr, nimerindu-se să fie întrebat ce mănâncă înainte să plece la şcoală, eminentul şcolar răspunde mândru:
BULĂ: Biftec!
ŞEFUL COMISIEI (admirativ): Bravo! Dar văd că eşti voinic, asta înseamnă că îţi trebuie un biftec mare de tot, nu-i aşa?
BULĂ: Da! Unul de două-trei căni.
Cică Bulă şi cu Budaciu se plimbau într-o pădure.
BUDACIU: Bulă, eu am impresia că vrei să mi-o tragi.
BULĂ: Cum Budaciu, fii om serios!
Merg ce mai merg.
BUDACIU: Măi Bulă, eu presimt că vrei să mi-o tragi.
BULĂ: Termină, băi Budaciu, că nu-i aşa.
Mai merg ei ce mai merg.
BUDACIU: Hai, măi Bulă, trage-mi-o, să scap de presimţirea asta!
Bulă şi Iţic se hotărăsc să plece în Germania, să facă trafic de veveriţe. Neştiind unde să le pună, le ascund în chiloţi.
La graniţă, Bulă trece şi pe Iţic îl prinde.
Bulă îl vizitează la puşcărie.
BULĂ: Bă, Iţic, cum de te-au prins?
IŢIC: Bă, Bulă, când mi-a confundat gaura fundului cu scorbura, am rezistat. Când mi-a confundat coaiele cu nucile, iar am rezistat.
Dar când a vrut să bage nucile în scorbura, n-am mai rezistat!
Bulă a fost duminică la biserică şi preotului nu i-a venit să creadă.
Nu-l văzuse în viaţa lui pe Bulă în biserică. După slujbă, preotul l-a prins din urmă şi i-a zis:
- Bulă, mă bucur că ai venit la slujbă! Ce te-a determinat să vii, în cele din urmă?
Bulă răspunse, cu sinceritate:
- Părinte, acum ceva vreme mi-am pierdut pălăria şi iubesc acea pălărie. Ştiu că şi Gheorghe are una fix la fel şi ştiu că vine la biserică în fiecare duminică. De asemenea, ştiu că trebuie să şi-o dea jos în timpul slujbei şi că, probabil, o va lăsa în cuierul de la intrare. Aşa că, urma să plec mai devreme şi să-i fur pălăria.
Preotul, puţin mirat, continuă:
- Păi, Bulă, văd că nu i-ai furat pălăria lui Gheorghe. Ce te-a făcut să te răzgândeşti?!
- Păi, după ce am auzit predica despre cele zece porunci, m-am decis că nu este nevoie să-i mai fur pălăria lui Gheorghe.
Cu lacrimi în ochi, preotul i-a zâmbit lui Bulă.
- După ce am vorbit despre «Să nu furi!», te-ai decis că preferi să stai fără pălărie decât să arzi în iad? Este minunat, Bulă!
Bulă a dat uşor din cap, apoi a spus:
- Nu, părinte, după ce aţi vorbit despre «Să nu preacurveşti!», miam adus aminte unde mi-am lăsat pălăria.
Un bărbat de vârsta a doua se săturase tot să fie considerat mereu sub papucul nevestei sale, aşa că se hotărî să meargă la psihiatru. Acesta îi spuse că are nevoie să-şi construiască respectul de sine. Îi oferi să citească o carte despre cum să-şi câştige încrederea în propria persoană. Omul citi cartea într-un suflet chiar în drum spre casă. Ajuns acasă, intră val-vârtej şi se duse direct în faţa soţiei sale. Ridicând degetul în faţa ei, spuse:
- De acum înainte, vreau să ştii că eu sunt bărbatul în casa asta şi cuvântul meu este literă de lege! Vreau să-mi pregăteşti diseară o friptură la cuptor şi, când o voi termina de mâncat, vreau să am şi pe masă un desert, da? Apoi, dupa cină, vreau să-mi umpli cada cu spumă ca să mă pot relaxa. Şi după ce voi termina şi cu baia, ghici cine o să mă îmbrace şi pieptene?
- Angajatul de la pompe funebre?
Bulă are o temă complicată de pregătit pentru a doua zi, trebuind să raspundă la patru întrebări.
1. Ce face Bulă când un om stă la rând la pâine?
2. Ce face când doi oameni se bat?
3. Ce face când pleacă un vapor din port?
4. Ce face cand un copil se îneacă?
Bulă îl solicită pe tatăl său să-l ajute la temă. Tatăl său punctează.
1. Îşi aşteaptă rândul.
2. Cheamă poliţia să-i împrăştie.
3. Scoate batista şi îşi ia la revedere.
4. Aruncă frânghia şi-l trage la mal.
Merge Bulă la şcoală cu răspunsurile învăţate, însă încurcă ordinea lor. Răspunsurile lui sunt următoarele:
1. Când stai la rând, chemi poliţia să-i împrăştie.
2. Când doi se bat, îţi aştepţi rândul.
3. Când pleacă un vapor, arunci frânghia şi-l tragi la mal.
4. Când un copil se îneacă, scoţi batista şi-ţi iei la revedere.
Într-o dimineaţă, Ion îşi găseşte cocoşul mort în curte. Supărat nevoie mare că nu mai are cocoş să îi calce găinile şi că acestea nu vor mai face ouă, Ion se duce la târg, să cumpere altul. Ajuns acolo, după îndelungi căutări, găseşte o pasăre frumoasă, arătoasă, muşchiuloasă, gălăgioasă. Ion întreabă:
- Cocoşul ăsta e sănătos?
Proprietarul îi răspunde:
- Este.
- Face mofturi la mâncare?
- Niciodată.
- Şi cât costă?
- 50 de lei!
- Vai de mine! Dar ce face de banii ăştia?
- Păi, ce face orice cocoş. Cucurigă dimineaţa, bate cocoşii vecinilor, mănâncă răsadurile.
- Dar, de călcat găinile, le calcă?
- Calcă tot ce prinde. Găini, raţe, gâşte, curci, căţei, purcei şi ce mai ai matale prin curte pe acolo.
- Hm! Şi.... Le calcă bine?
- Le calcă foarte bine.
A doua zi, iese Ion în curte dis-de-dimineaţă. Toate animalele mergeau mai crăcănate. Găini, raţe, gâşte, curci, caţei, purcei, oi, vaci, până şi calul zâmbea mai altfel. Călcase cocoşul tot ce prinsese. Cât despre cocoş, acesta zăcea, lat, în mijlocul curţii, cu picioarele în sus. Părea mort.
Un vultur îi dădea târcoale în aer. Supărat că o să rămână fără minunăţie de cocoş, Ion dă fuga în casă, pune mâna pe arma de vânătoare, iese repede afară şi ocheşte vulturul.
Cocoşul, de jos, îi zice cu un glas scăzut:
- Uşurel, nu-l speria, lasă-l să se aşeze...
Bulă, în clasa întâi, e înnnebunit după învăţătoare şi se tot uită ca disperatul la ea. La un moment dat, învăţătoarea, exasperată de privirile lui Bulă, se ridică în picioare şi i se adresează:
ÎNVĂŢĂTOAREA: Bulă ce ai de ce te tot uiti la mine?
BULĂ: Doamna învăţătoare, mânca-ţi-aş, aşa te-aş face o dată!
ÎNVĂŢĂTOAREA: Afară!
Bulă dă să iasă afară, la care învăţătoarea:
ÎNVĂŢĂTOAREA: Bulă, nu tu, clasa!
Un moş de 119 şi nevasta de 109 merg la tribunal să divorţeze.
JUDECĂTORUL: Dar de câţi ani sunteţi căsătoriţi?
- Apoi, au trecut 80, răspunde moşul.
JUDECĂTORUL: Dar de câţi ani nu vă mai înţelegeţi?
- Păi, de 50, domnu’ judecător, zice baba.
JUDECĂTORUL: Şi atunci ce aţi aşteptat până acum?
- Să moară copiii şi să nu sufere, răspunse moşul.
Un bărbat punea nişte flori la mormântul iubitei sale mame decedate, când remarcă un alt bărbat în genunchi la un alt mormânt. Bărbatul părea că se roagă cu o intensitate profundă, repetând:
- De ce a trebuit să mori? De ce a trebuit să mori? De ce a trebuit să mori?
Primul bărbat se apropie de el şi îi spuse:
- Domnule, nu vreau să mă amestec în suferinţă dumneavoastră privată, dar nu am văzut niciodată atâta durere... Pe cine jeliţi? Un copil? Un părinte?
Îndureratul îşi adună gândurile pentru o clipă, apoi răspunse:
- Primul soţ al nevestei mele...