Duminică dimineaţa. Sună de zor telefonul la medicul veterinar. O doamnă doreşte să ştie cum să dea jos câinele de pe căţeaua ei.
Medicul îi recomanda:
- Loviţi-l cu un băţ!
Imediat după aceea, sună din nou telefonul.
- Nu a ajutat la nimic metoda recomandată.
Atunci, veterinarul recomandă:
- Turnaţi o găleată de apă rece peste cele două animale!
După alte zece minute, iarăşi sună telefonul:
- Nici cu apă nu am obţinut vreun rezultat. Ce să mai fac?
Doctorul, vădit iritat:
- Spuneţi câinelui că e căutat la telefon!
- Credeţi că asta ar ajuta?, se arătă foarte mirată doamna.
- Doamnă, cu siguranţă, la mine a funcţionat de trei ori în ultima jumătate de oră!...
Doi moşnegi se întâlnesc:
- Ce mai faci, Vasile?
- Uite, am fost la femei.
- Şi cum a fost?
- Mai curat decât la bărbaţi.
- Bărbatul meu este un pescar nemaipomenit. A prins numai peşti mari în deltă. Uite-l aici în fotografie cu un crap de 10 kg.
- Şi bărbosul ăla din barcă, cine este?
- A, un curios care trecea pe acolo!
Credinţa la români sau Cocoşul preotului Un preot locuia lângă o mănăstire şi avea zece găini şi un cocoş.
Cocoşul, din când în când, dispărea dimineaţa, dar apărea până seara. Ultima dată când a zburat, nu s-a mai întors. Preotul, primul lucru duminică în biserică, a întrebat lumea:
- Aş vrea să ştiu dacă cineva are un cocoş.
... şi toţi bărbaţii s-au sculat în picioare...
- Nu, nu, nu, am vrut să întreb dacă cineva a văzut un cocoş?
... şi toate femeile s-au sculat în picioare...
- Nu, nu, nu, nici asta n-am vrut să ştiu, vreau să ştiu dacă cineva de aici a văzut un cocoş care nu-i aparţine?
... şi jumătate dintre femei s-au sculat în picioare...
- Nu, nu, nu, nici asta n-am vrut să ştiu, vreau să ştiu dacă cineva a văzut cocoşul meu?
... şi toate măicuţele s-au sculat în picioare.
Vârstele bărbaţilor în raport cu ale avioanelor Până în 20 de ani: Avion de Hârtie.
Numai zboruri rapide, de scurtă distanţă şi foarte scurtă durată.
De la 20 la 30: Avion de vânătoare.
Întodeauna la post, 7 zile pe săptămână. Atacă orice obiectiv.
Capabil sa execute diferite misiuni, chiar atunci când acestea sunt la intervale scurte de timp.
De la 30 la 40: Aeronavă comercială.
Menţine orare regulate. Are destinaţii destul de cunoscute şi de rutină. Zborurile întodeauna ies la ora prevăzută, dar mai necesită mutări şi adaptări care irită clienţii.
De la 40 la 50: Aeronavă comercială pentru zboruri internaţionale.
Functionează la ore de lux. Are destinaţii de înalt nivel cu rare abateri. Clientela soseşte cu mari speranţe, la sfârşit iese obosită, dar satisfacută.
De la 50 la 60: Aeronavă cargo.
Pregătiri intense şi multă muncă înainte de decolare. Odată în aer, manevrează lent şi oferă foarte puţin confort în timpul zborului. Clientela este compusă în majoritate din valize şi tot felul de vechituri, uneori şi pasageri clandestini.
De la 60 la 70: Deltaplan.
Necesită condiţii externe excepţionale pentru a-şi lua zborul şi o muncă teribilă pentru a decola, iar după aceea evită manevre bruşte, pentru ca să nu cadă înainte de timp. După aterizare, demontează şi strânge tot echipamentul.
De la 70 la 80: Planor.
Zboară uneori, dar numai ajutat. Repertoriul manevrelor este extrem de limitat. Odată ajuns la sol are nevoie de ajutor pentru a ajunge la hangar.
Dupa 80: Aeromodel.
Este doar decorativ, de funcţional nici nu se mai pune problema.
Duminica, la biserică, o femeie îi zice preotului plângând:
- Părinte, aseară soţul meu a murit fără lumânare!
- Dumnezeu să îl odihnească în pace! Şi a avut vreo ultimă dorinţă?
- Da, zice femeia, plângând şi mai tare, a zis: "Muiere, lasă puşca jos!".
O femeie gravidă făcea baie cu fiica ei, care avea patru ani. La un moment dat, fetiţa o întreabă pe mama ei:
- Mamă, ce-i aia neagră între picioarele tale?
Mama, fâstâcită, îi răspunde:
- Draga mea, aia neagră îi cârpă de spălat.
Când femeia a născut al doilea copil, a trebuit să îşi radă părul pubian. Făcând ulterior baie din nou cu fetiţa ei, aceasta o întreabă:
- Mamă, unde-i cârpa ta, care o aveai între picioare?
Mama, fâstâcită, îi răspunde:
- Draga mea, am pierdut-o, nu ştiu ce am făcut cu ea.
Fetiţa îi răspunde:
- Mama, cred că ştiu eu unde e, am văzut-o pe doică spălându-l pe tata pe faţă cu cârpa ta, cât timp ai fost în spital.
Pe vremea odiosului, la un mare restaurant din Bucureşti, cineva dă telefon şi rezervă o masă mare pentru seară. La ora stabilită, soseşte o limuzină de lux cu şofer în uniformă, iar din maşină coboară un tip mic şi pricăjit cu o colivie în care era o păsărică. La masă, tipul comandă pentru el doar o salată, iar pentru păsărică mâncăruri costisitoare. Securistul restaurantului, contrariat, face a doua zi cercetări şi află că respectivul, până nu de mult un muritor de rând, s-a îmbogăţit peste noapte. Bineînţeles, este chemat la poliţie pentru interogatoriu.
- Numele dvs. şi meseria.
- Popescu, merceolog la Avântul.
- Cum puteţi dovedi provenienţa banilor pe care îi aveţi?
- Păi, staţi să vedeţi... Eu sunt pescar şi m-am dus la pescuit şi am prins un peştişor totul şi cu totul din aur.
- Tovarăşe, îţi baţi joc de mine!
- Nu, este adevărul adevărat!
- Dacă este aşa, peştişorul intră în tezaurul statului!
- Staţi să vedeţi, că nu-l mai am!
- Nenorocitule, te bag la puşcărie!
- Nu, domnule, că vorbea şi m-a rugat să-i dau drumul că-mi îndeplineşte trei dorinţe!
- Dumneata mă crezi nebun?
- Da, domnule, şi pentru că eram sărac şi locuiam într-o garsonieră în Militari confort 3, cu baia în bucătărie şi cu bucătăria în baie, i-am cerut să-mi dea o vilă mare şi frumoasă cu limuzină la scară, cu majordom şi femeie de serviciu, apoi, când m-am văzut cu asta, i-am cerut să am bani mulţi, să nu am ce face cu ei. Apoi, dacă am văzut că am vilă, majordom, servitoare şi şofer şi, în acelaşi timp, bani mulţi, i-am cerut să-mi dea şi mie o păsărică mică şi flămândă. M-am exprimat metaforic, înţelegeţi? Şi peştişorul m-a înţeles greşit, mi-a dat o stârpitură care mănâncă de mă sărăceşte!
Nevasta te învaţă despre creaţie: Eu te-am făcut bărbat!
1
Un copil, la grădiniţă, încearcă să îşi încalţe cizmuliţele. Pentru că nu se descurcă, cere ajutorul educatoarei. Cu tot trasul şi împinsul, cizmuliţele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reuşit totuşi să îl încalţe, educatoarei i-au apărut broboane de transpiraţie pe frunte. Aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis:
- Doamnă, dar sunt puse invels...
Într-adevăr, erau puse greşit... Nu a fost cu nimic mai uşor să îi scoată cizmuliţele decât să i le pună, totuşi, a reuşit să îşi păstreze calmul, până când cizmuliţele au fost iar încălţate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta aşa cum trebuia. Însă atunci băieţelul a zis:
- Cizmuliţele astea nu sunt ale mele!
În loc să ţipe la el: "De ce nu mi-ai spus?", educatoarea şi-a muşcat buza şi încă o dată s-a chinuit să îl descalţe. Când s-a terminat chinul descălţatului, băieţelul i-a spus:
- Sunt cizmuliţele flatelui meu. Mama a zis să le încalţ pe astea azi.
Acum ea nu mai ştia ce să facă... Să plângă sau să râdă? A reuşit totuşi să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliţele. Când, în sfârşit, l-a încălţat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
- Şi acum, unde îţi sunt mănuşile? Trebuie să ţi le pun pe mâini ca să poţi pleca afară!
- Le-am băgat în cizmuliţe ca să nu le pield...
Vasile a mers cu Maricica lui la cumpărături. La un moment dat, iese Maricica, o femeie mai durdulie, din cabina de probă, cu o geacă în mâna, şi zice:
- Mi-e mică.
Vasile nu se poate abţine şi o întreabă:
- Ce ţi-e mică iubire, cabina sau geaca?