Vine pe lume Traian Băsescu. La maternitate, îl caută taică-său.
Vede scris pe o uşă: Copii geniali. Intră şi strigă:
- Traian, Traian, Traian, Traian!
Nimic. Pe altă uşă sta scris: Copii deştepţi. Intră şi strigă:
- Traian, Traian, Traian!
Nimic. Tatăl lui Traian Băsescu se îndreaptă, întristat, spre a treia uşă, unde scria: Copii proşti. Intră şi strigă:
- Traian, Traian!
Nimic nici aici. Tatăl lui Traian Băsescu se îngrijorează. Încearcă şi ultima uşă, cu inima strânsă, meditând la faptul că n-a luat niciodată în seamă consecinţele alcoolului asupra procreaţiei. Pe uşă scria: Copii superproşti. Cu vocea stinsă, strigă:
- Traian!
Niciun răspuns nici aici, spre completa năucire al tatălui viitorului comandant de navă, ministru, primar, preşedinte.
- Unde e copilul ăsta? Sau... poate n-am niciun copil, să mi se fi năzărit că am un copil, de la whisky?
Când să plece, convins că a avut halucinaţii, mai vede o uşă, la capătul coridorului. Pe uşă sta scris: Traian Băsescu.
O femeie căuta o carte în bibliotecă.
Soţul o întreabă:
- Ce cauţi, dragă?
- Ştii unde-i cartea aia, Cum să trăim până la 140 de ani?
- Da, tocmai am aruncat-o...
- De ce?
- Începuse mama ta s-o citească!
MAMA MARIEI: Mărie! Mai lasă-l odată pe Ion şi hai acasă!
MARIA: Bine, mamă! Îl mai las odată şi vin!
Iţic, care locuieşte la Tel Aviv, îi telefonează fiului său David, care a emigrat la New York, şi-i spune:
- Regret că-ţi stric ziua, dar trebuie să-ţi spun că eu şi maică-ta suntem pe cale să divorţăm. 45 de ani de suferinţă sunt de ajuns.
- Tată, cum poţi să spui asta? Şi chiar acum, înainte de sărbători!, strigă revoltat fiul său.
- Nu mai pot s-o văd în faţa ochilor, răspunde tatăl, ne-am plictisit unul de celălalt şi sunt sătul de toată povestea asta, aşa că fă-mi un serviciu şi sun-o pe soră-ta Anna la Chicago, să ştie şi ea.
Şi Iţic închide rapid telefonul. Disperat, fiul o sună pe soră-sa, care rămâne mască.
- Cum, vor să divorţeze? La vârsta lor?! Am eu grijă de asta.
Şi-l sună direct pe tatăl ei şi-i spune:
- N-o să divorţaţi! Nu faceţi nimic până când eu şi frate-meu nu ajungem la voi. M-ai înţeles? NIMIC!
Şi trânteşte telefonul.
Tatăl se întoarce spre soţia lui, spunându-i:
- Totul e foarte bine, Rebecca! Copiii vin să-şi petreacă sărbătorile cu noi şi, în plus, o să-şi plătească singuri biletele de avion.
Se întâlneşte Ion cu Gheo.
ION: Mă Gheo, aseară aproape că l-am văzut pe tată-tău.
GHEO: Doamne feri, d’apăi ce vorbă-i asta, mă Ioane? Ori l-ai văzut, ori nu l-ai văzut, cum îi asta că aproape că l-ai văzut?
ION: Păi mă, tată-tău nu lucră în gară la Dej?
GHEO: Ie!
ION: Şi în echipa lui nu au salopete de alea galbene cu numere pe ele?
GHEO: Ie.
ION: Şi tată-tău nu are număru’ 55?
GHEO: Ie.
ION: No, apăi d’aia zic, io l-am văzut pe ăla cu număru’ 54.
O babă de 90 de ani merge să voteze. Intră în cabină şi stă, şi stă...
şi nu mai iese, spre surprinderea tuturor.
Îngrijorat, preşedintele comisiei merge să vadă ce s-a întâmplat:
- Mamaie, s-a întâmplat ceva, te putem ajuta?
- M-ai putea maică, tot şed şi mă cuget: cum se scrie corect futuvă, legat sau dezlegat?!...
Tatăl vine de la creşă cu copilul, iar mama îşi pune mâinile în cap:
- Mă, ăsta nu-i copilul nostru!
- Ce importanţă are, mâine tot la creşă îl duc!
Greierele şi furnica (două versiuni)
Versiunea elveţiană
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă. Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă. Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă. Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine. Greierele, tremurând de frig, nu are nici hrană, nici adăpost, şi moare îngheţat.
Versiunea românească
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă. Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă. Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă. Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine. Greierele, tremurând de frig, organizează o conferinţă de presă şi întreabă de ce furnica are dreptul să stea la căldură şi să mănânce bine în timp ce alţii, mai puţin norocoşi decât ea, suferă de frig şi foame. Televiziunea realizează emisiuni în direct care arată greierele tremurând de frig şi difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură, într-o casă confortabilă, cu o masă plină de provizii. Românii sunt şocaţi de faptul că, într-o ţară atât de bogată, bietul greiere e lăsat să sufere în timp ce alţii trăiesc în huzur. Ziariştii fac interviuri în care întreabă de ce furnica s-a îmbogăţit pe spinarea greierului şi interpelează guvernul pentru a mări impozitele furnicii, astfel încât aceasta să plătească “cât se cuvine”. Se organizează manifestaţii în faţa casei furnicii. Funcţionarii publici decid să facă grevă de solidaritate 59 de minute pe zi pe o perioadă nelimitată. Un filosof la modă scrie o carte, în care demonstrează legăturile furnicii cu torţionarii de la Auschwitz. Ca răspuns la sondaje, guvernul emite o lege privind egalitatea economică şi o lege (aplicată retroactiv asupra perioadei de vară) anti-discriminare. Impozitele furnicii sunt mărite şi furnica primeşte o amendă pentru că nu l-a angajat pe greiere ca asistent. Casa furnicii este confiscată de autorităţi pentru că furnica nu are destui bani ca să-şi plătească şi amenda, şi impozitele.
Furnica pleacă din România şi se instalează în Elveţia unde contribuie la bogăţia economică. Televiziunea face un reportaj despre greiere, care de acum s-a îngrăşat. Acesta este pe cale să termine proviziile furnicii, chiar dacă primăvara e încă departe. În casa furnicii se ţin în mod regulat întruniri ale artiştilor şi scriitorilor de stânga. Cântăreţul Ickxsulescu compune cântecul “Furnică, opreşte-te!”. Fosta casă a furnicii, devenită locuinţă socială pentru greiere, se deteriorează pentru că acesta nu face nimic pentru a o întreţine. Guvernului îi este reproşată lipsa mijloacelor. Este înfiinţată o comisie de anchetă ce va costa 50 milioane de euro. Greierele moare de supradoză cu etnobotanice.
Ziarele şi televiziunile comentează eşecul guvernului de a gestiona cum trebuie problema inechităţii sociale. Casa este invadată de o bandă de gândaci emigranţi, tuciurii. Gândacii organizează cămatăria, prostituţia, taxele de protecţie, traficul de droguri şi terorizează comunitatea.
→ Concluzie. Guvernul şi Televiziunea se felicită reciproc pentru diversitatea multiculturală a României.
Anunţ la o grădiniţă:
Vă rugăm să nu luaţi în seamă ce spun copiii că fac aici, pentru că nici noi nu luăm în seama ce spun copiii că faceţi voi acasă.
Q: Cum se spune în engleză: “soţia a luat copiii şi a plecat pentru o săptămână în vizită la soacră”?
A: YES!
Două prietene bune se întorc acasă de la disco. Una dintre ele spune:
- Mie îmi trebuie la baie!
Cealalată:
- Şi mie! Hai să intrăm aici, la cimitir! Dar cu ce ne ştergem?
- Eh!... Vedem noi.
A doua zi, soţii celor două prietene discută:
- Auzi, tu ai idee unde au fost fetele aseară? Că a mea a venit fără chiloţi...
- Nu ştiu! Că a mea a sosit acasă şi avea agăţată de fustă o bucată de hârtie pe care scria: “Vei rămâne în inima noastră pentru totdeauna! Costel şi Doru”.