Culmea inotului: cu o mâna sa inoti și cu cealalta sa dai din picioare.
Sfaturile lui Lacatus pentru Banel Nicolita: 1) Nu te intorci în jumatatea noastra de teren decat când e absolut necesar.
2) E obligatoriu sa te intorci în jumatatea noastra de teren, în momentul în care schimbam portile.
3) Portile se schimba într-un meci, cel puțin o data, nu te lasa pacalit!
4) Nu ai cum să-ți dai seama care e poarta adversarului, deci trebuie sa intrebi.
5) Nu-l întrebă pe Nesu ca se tine de glume.
6) Nu lovi mingea în cazul în care adversarul face pressing sau tribunele canta.
7) alearga tot meciul și intra în teren doar cand/daca îți spun eu. Poti sa deschizi și ochii.
8) Dacă e necesar sa atingi mingea, roaga-i pe Goian și Ghionea sa facă zid.
9) tu vei antrena portarii în sectiunea de atentie distributiva și capcane de joc.
Din cauza crizei economice și a treburilor neterminate la servciu, Bulă nu reuseste sa își mai ia concediu.
Suparat și constient ca soția sa, care a prins un bilet de vacanta la mare, nu va fi cuminte, Bulă îi spuse:
— Gata, asta e, mi-am luat-o! Iti dau voie să mă inseli, dar numai de două ori!
După două saptamani vine nevasta-sa de la mare, bronzata, relaxata și toată un zâmbet, la care Bulă o întreabă:
— Spune sincer, de cate ori m-ai inselat?
La care nevasta, zâmbind:
— Doar de două ori dragule! O data cu un salvamar și o data cu o echipa de fotbal!
La tribunal:
— Sotul: “Intru în casa si-mi văd femeia în pielea goala pe pat, geamul deschis. Ma uit pe geam și văd pe unul în chiloti, alergand. Iau noptiera și arunc după el”.
— Sotia: “Era cald. M-am dezbracat, am deschis geamul, văd cum intra dobitocul asta pe ușa și fără sa zica ceva, arunca cu noptiera pe geam”.
— Victima: “Eu sunt sportiv. Alerg în fiecare zi pe acel traseu. Intorc capul și văd cum zboara o noptiera spre mine…”.
— Martorul: “Eu nici nu știu ce caut aici !!! Stateam linistit în noptiera……
— Mama, mama, m-am saturat sa invat sa inot!- Taci, ca dacă nu trag apa din nou!
Unui batran suporter rapidist i-a sunat ceasul. Pe patul mortii el își cheama fiul si-i zice:
— Fiule îți las ca mostenire abonamentul meu la tribuna 0.
— Da, tata..
— Vreau în schimb sa-mi cumperi un abonament la meciurile din Ghencea iar pe ultimul drum sa-mi invelești cosciugul în steagul Stelei.
— Dar tata, toată viața ai fost devotat Rapidului, de ce te schimbi acum pe patul de moarte?
— Da-i în ma-sa, decat sa moara unul de-ai nostri, mai bine unul de-al lor!
Se întâlnesc Itic și Strul. Itic, supărat, Strul, vesel, n-avea nicio treaba.
S: – Frate, am scapat de toate problemele!
I: – Da’ ce-ai facut, ma?
S: – Mi-am luat un elefant, frate!
I: – Hai ba, lasa vrajeala, ca nu-mi arde…
S: – Nicio vrajeala, ma. am scapat de toate problemele. Știi parcul meu de masini? Vine elefantul în fiecare zi, le spala, da cu coada, le lustruieste. Nevasta-mea… știi ca e obsedata cu gradina de flori. N-am treaba, le stropeste asta de cinci ori pe zi… jet mic, jet mare. Copiii… știi ce disperat eram cu ei. am și uitat ca-i am acum. Ii ia elefantul cu trompa îi pune în spate, îi plimba prin cartier, joacă fotbal cu ei. Nu mai am niciun stres.
I: – Da’ cât ai dat, ma, pe el?
S: – 100.000 de euro, da’ face toți banii…
I: – auzi, ma… Nu mi-l vinzi mie?
S: – Ce sa fac?!! Ba, nene, asta e parte din familie acum, nu e de vanzare.
I: – Hai ma ca-ti dau 150.000, da mi-l mie, doar știi ce probleme am acasă!
S: – Nu se poate, ma. E sufletul nostru, cum sa ne despartim de el?
I: – Hai, ba, ca-ti dau 200.000, da-mi-l sa scap de belele.
S: – Nu se poate, ba Itic, tu nu intelegi. Iti comand și ție unul, dacă vrei, da’ ai de asteptat un an.
I: – Bai, Strul, îți dau 300.000! ajuta-ma sa-mi rezolv problemele, ce dracu’, suntem ca fratii, am început împreună sa facem afaceri…!
S: – Bine, ma, hai. Da’ sa știi ca ti-am dat de la inima, era ca și copilul nostru.
După 6 luni se întâlnesc ăștia iar. Strul vesel, Itic, terminat, cu parul alb, cearcane mari…
I: – Bai, Strul, ce mi-ai facut, ba? M-ai nenorocit cu elefantul asta!
S: – De ce, ma?
I: – Nu face nimic, frate. Parcul meu de masini, il știi… S-a suit cu curu’ pe masini, mi le-a strivit. Nevasta-mea… Obsedata și ea cu florile, s-a cacat pe ele, nu se mai vede o petala sub diatamai balega. Copiii… nu-i haleste, dar îi bate cu trompa, îi alearga prin casa. Sunt terminat!
S: – Bai, Itic, tu ai o problema!
I: – Da, ba, știu, cu elefantul de la tine.
S: – Nu, ba! tu, cu atitudinea asta, n-o sa vinzi niciodată elefantul ala!
Intr-o duminica în care soldatii aveau ora libera, un plutonier intra în sala de mese și zbiara cât il tin plamanii:
— Unde e soldatii nostrii?!
Un soldat fruntas care pierdea vremea într-un colt al salii sare repede și îi răspunde sarguincios:
— Sa traiti, domnule plutonier, soldatii joacă sah!
Plutonierul pleacă spre ușa bombanind:
— Ei bine, las ca le iau eu mingea!
Fiind într-o vacanta de la ospiciul de nebuni, mama lui Bulă il întreabă:
— Bulă, ce faceți voi pe la casa de nebuni?
— Sarim în cap la bazinul de inot.
— Deci, îi frumos, da doctoru nu ti-o zis nimica, cava despre cum ai progresat, sau așa ceva?
— Nu, singurul lucru care mi l-o zis îi ca dacă is cuminte, îmi pune și apa în bazin.
Strul și Rasela, în concediu în Romania într-un hotel de 5 stele, all-inclusive. Vine ultima zi și distractia trebuie platita.
La receptie:
Receptionerul:
— Buuun! Camera cu pat dublu, 7 zile, 1000 euro!
Strul:
— OK!
Receptioner:
— Sauna, 120 euro!
Strul:
— Nu folosit.
Receptionerul:
— Da, dar ati fi putut sa o folositi!
Receptionerul:
— Solarium — 80 euro!
Strul:
— Ce aia Solarium? Nu folosit.
Receptionerul:
— Da, dar ati fi putut sa-l folositi!
Receptionerul:
— Terenuri de tenis și piscine — 350 euro!
Strul:
— Nu jucat tenis, nu facut baie.
Receptionerul:
— Da, dar ati fi putut sa faceți!
La plecare:
Strul:
— Bun, acum tu dai la mine 600 euro, ca mi-ai fu**t-o pe Rasela.
Receptionerul:
— Ce ești nebun? — Nici măcar n-am atins-o!
Strul:
— Da, dar ai fi putut sa o faci!
Cum te numești, Domnule?
— Petru Protopeanu
— Și ce lucrezi?
— Prepar pești pentru pulverizat.
— Bine, dar ce operatii faci?
— Pun pestele pe placi, potrivesc placile pe plite, pregatesc patru putini pentru pestele prajit, pulverizez pasta produsa, pun pe pungi.
— Dar de ce vorbești numai cu P?
— Poftim?
— De ce vorbești numai cu P?
— Pentru ca pot pronunta pe P perfect perceptibil.
— Ei, asta e acum! Pun ramasag ca la întrebările mele vei gresi.
— Primesc.
— Pe cat?
— Pun prinsoare pe patru poli!
— S-a facut. Spune-mi ce-ti place sa mănânci?
— Peste, pastravi, plachie, potarnichi, prepar piftie piperata, parjoale, pastrama, papricas, papanas, porumbei, pui pane.
— Și ce vin bei?
— Pinot, pelin, porto.
— Și ce desert?
— Placinte, prajituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
— Dar înghețata obisnuiești?
— Putin profiterol, parfait.
— Spune-mi cum îți petreci timpul liber?
— Primavara prefer plimbarile pe potecile padurilor, prin parcuri.
— Dar vara?
— Pescuiesc.
— Și iarna?
— Patinez.
— Te pomenești ca poți sa-mi spui o poezie cu litera P?
— Pot.
— Asta nu o mai cred. Spune-o!
— POEZIA POETULUI PETRU PROTOPEANU:
Prin pustiuri, peste pietre,
Pasari, palcuri pribegesc,
Parasindu-si puii proprii
Pe pamantul parintesc.
Prima pasare, pilotul,
Plescaia puternic pliscul,
Patina privind pamantul,
Pajistea, pădurea, pliscul.
— Bine! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei când ai plecat?
— Paraschivo papusico, pentru pranz prepara puțin patrunjel pe potarnichi. Pa!
— Vad ca am pierdut.
— Pardon, platești patru poli pentru pierderea pariului.
— Platesc.
— Pune paralele pe portofel.
— Inca o întrebăre.
— Poftim?
— Ce adresa ai matale?
— Prelungirea Popa Petre 4, parter, plecand prin Pingari, peste pod.