Opreste un tip cu o mașina tare la o interesectie la semafor. La geam apare un boschetar amarat, cersind:
— Sa traiti, sefu. Îmi dati și mie 10mii sa mănânc și eu ceva, ca-s mort de foame
Duse omu’ mâna la buzunar scoate 100mii, deschide geamul si-i intinde hartia. Apoi se razgandeste.
— Ma.. Nu ti-o mai dau. Ca tu îți cumperi bautura de ei. Și retrase banconta în buzunar.
— Hai șefule, ca nu beau, pe cuvantul meu. Cumpar de mancare.
Duce asta iar mâna la buzunar..scoate suta…i-o intinde.. Dar în ultimul moment
— Ma… Nu ti-o mai dau. Ca tu sigur îți cumperi tigari de ei. Și iar o baga în buzunar.
boschetaru disperat…
— Pe ochii mei șefule, nu cumpar tigari. Îmi iau haleala.
Omu duce mâna la buzunar, scoase suta și o intinse ezitand pe geam
— Ma… Sigur îți iei de mancare ? Nu, lasa ca va știu eu. Sigur te duci la femei cu ei. Și baga banii la loc.
In timpul asta incepura oamenii sa claxoneze, se facuse verde de mult… Boschetaru insista
— Pe cuvantul meu, mancare cumpar de ei. Atat…nu dau pe nimic altceva.
La care omu nostru…
— Bine ma, uite cum facem: treci incoace, urca în mașina, ia de aici 500mii și mergem la nevasta-mea sa-i arat cum ajunge unu care… Nu bea, nu fumeaza și nu merge la femei.
Patronul unei companii discută cu un tânăr care caută de lucru:
- În primul rând, firma noastră este foarte obsedată de curăţenie, zice patronul. V-aţi şters picioarele pe covoraş înainte de a intra aici?
- O, da! Bineînţeles....
- În al doilea rând, continuă patronul, cerem colaboratorilor noştri sinceritate. Sunteţi sincer?
- O, da! Bineînţeles....
- Bine, pentru că nu există niciun covoraş la intrare....
Un tragic incendiu a distrus ieri biblioteca personală a politicianului de renume şi patronului de la Steaua, Gigi Becali. Ambele sale cărţi au fost mistuite de flacări. Purtătorul de cuvânt al omului de afaceri a declarat că acesta este cu atât mai afectat, încât nici nu apucase s-o coloreze pe cea de-a doua.
Era pe timpul lui Ceauşescu şi trebuia la o fabrică să se dea afară personal.
DIRECTORUL: Eu ar trebui să plec, că sunt cel mai mare în grad!
Dar ce-ar zice tovarăşul X, prietenul meu bun de familie, când aude că voi fi dat afară?
PERSONALUL: Aşa e, nu poate să plece dom’ director!
INGINERUL ŞEF: Având în vedere că eu sunt al doilea în grad după director, eu trebuie să plec acasă, dar ce-ar spune tovarăşul Y, care e mai sus ca tovarăşul X?
PERSONALUL: Aşa e, nu puteţi să plecaţi, domn’ inginer şef!
Şi aşa mai departe, până vine rândul lui nea Vasile, portarul.
PERSONALUL: Nea Vasile, ne pare rău pentru dvs., dar trebuie să părăsiţi întreprinderea!
NEA VASILE: Măi băieţi, eu am trei copii de hrănit! Mai ţineţi-mă şi pe mine o lună, până îmi găsesc altceva...
PERSONALUL: Bine, Nea Vasile! Cum spui dumneata!
Peste o săptămână, trece Ceauşescu pe la fabrică. I se explică cum funcţionează maşinile (nu înţelege, nota povestitorului), dar, deodată, îl vede pe nea Vasile.
CEAUŞESCU: Nea Vasile, ce mai faci, măi, mai ştii când jucam noi fotbal în bocancii făcuţi de tata?!
NEA VASILE: Da, măi, Nicule! Tu ce mai faci, cum îţi merge? Tot cu Leana o freci?
CEAUŞESCU: Da! Ce să fac?! Fii atent aici, nea Vasile, uite zece numere de telefon, dacă ai vreo problemă, sună la orice oră!
NEA VASILE: Mulţumesc, dar nu e nevoie!
Ceauşescu pleacă.
DIRECTORUL: Vasile, îl cunoşti pe Ceauşescu?
VASILE: Bineînţeles, de când eram copil!
DIRECTORUL: Păi, de ce nu ai spus... Uite, te trimit la o şcoală de maiştri, să înveţi o calificare!
La şcoala de maiştri, vine la un moment dat Elena Ceauşescu în inspecţie. I se explică cum funcţionează maşinile (nu înţelege, nota povestitorului), dar, deodată, îl vede pe Vasile.
ELENA: Vasile! Ce mai faci, omule?
VASILE: Bine, Leano, pe aici şi eu!
ELENA: Mai ştii când ne pupam noi în tufişuri?
VASILE: Mai ştiu, cum să uit aşa ceva! Tot cu Nicu o mai freci?
ELENA: Tot cu el, doar e un om bun, nu? Fii atent aici, dacă ai vreo problemă, ia aici 20 de numere de telefon. Dacă se iveşte ceva, ai o problemă, sună!
VASILE: Mulţumesc, dar nu e nevoie!
Directorul de la Şcoala de maiştri rămâne mască.
DIRECTORUL: De ce n-ai spus, nea Vasile, că o cunoşti pe Elena Ceauşescu?
VASILE: Păi, eu cunosc pe toată lumea!
DIRECTORUL: Ei, na, şi pe Papa de la Roma?
VASILE: Şi!
DIRECTORUL: Dacă îl cunoşti pe Papa, eu te avansez în grad până la inginer şef şi o să o freci toată viaţa!
VASILE: Bine!
Se dau telefoane la cele zece numere de telefon, se aranjează totul pentru nea Vasile şi se duc la Vatican cu elicopterul.
VASILE: Uite, băieţi, cum faceţi: pe mine mă ştiu băieţii de la pază, dar pe voi nu, aşa că intru şi o să apar cu Papa pe terasa aia.
PERSONALUL: Da, sigur, Vasile, hai s-o vedem şi pe-asta!
Peste o jumătate de oră, apare şi nea Vasile cu Papa pe terasă.
Personalul nu ştia cum arată Papa, aşa că întreabă pe un catolic înrăit din Australia:
PERSONALUL: Ia zi, domnule, ăla de la balcon e Papa?
AUSTRALIANUL: Nu prea văd bine până acolo, dar ăla de lângă el e sigur nea Vasile!
- Cine a îndrăznit să-mi răscolească biroul în halul ăsta?, tună directorul după ce intră pe ușă.
- Băiatul dvs. cel mic, domnule!
- Talentat copil, nu-i așa?
- Auzi, bă, noi de ce stăm în groapa asta şi săpăm şi şeful stă la umbra copacului, sus?
- Nu ştiu, bă, întreabă-l!
- Şefu’, noi de ce stăm în groapa asta şi săpăm şi dvs. staţi la umbra copacului?
- Inteligenţa...
- Ce-i aia?
- Uite, eu îmi pun mâna pe copacul ăsta şi tu încearcă să o loveşti cu pumnul.
Când loveşte, şeful fereşte mâna. Zis, încercat, ferit, ratat, înţeles.
- Ia zi, mă, ce a zis şeful?
- A zis că din cauza inteligenţei...
- Ce-i aia?
- Fii atent, io îmi pun mâna pe faţă şi tu încearcă să o loveşti cu lopata...
Calcul pentru mărire de salariu După mulţi ani de serviciu, un om realizează că nu a fost promovat, nu a fost transferat, nu i s-a mărit salariul, nu i s-au dat prime şi compania nici nu are de gând să facă nimic în acest sens.
Deci, omul s-a decis ca, într-o dimineaţa, să meargă la managerul direct, iar, după schimbul de amabilităţi, să-i menţioneze şefului observaţiile sale.
Zis şi făcut. Şeful, uitându-se la el, a râs şi l-a rugat să ia loc, spunându-i:
- Prietene, dar tu nu ai lucrat în compania asta nici măcar o zi!
Omul a fost surprins să audă asta, dar şeful a continuat să explice:
- Câte zile sunt într-un an?
- 365 de zile, iar o dată la 4 ani sunt 366 zile.
- Câte ore are o zi?
- 24 ore.
- Câte ore munceşti pe zi?
- 8 ore pe zi, de la ora 8.00 la 16.00.
- Aşa, deci cât la sută dintr-o zi munceşti?
Angajatul face calculele şi zice:
- 8 ore / 24ore = 1/3 dintr-o zi, adică 33,3%.
- Foarte bine, deci cât reprezintă 1/3 dintr-un an?
- 122, 1/3 x 366 zile = 122 zile.
- Vii la lucru în week-end-uri?
- Nu, domnule.
- Câte zile de week-end sunt într-un an?
- 52 sâmbete şi 52 duminici, în total 104 zile de week-end.
- Merci. Dacă eliminăm din cele 122 de zile cele 104 zile de weekend, câte zile rămân?
- 18 zile.
- Bun! În fiecare an, ai circa 3 săptămâni de concediu de odihnă.
Elimină cele 15 zile din cele 18 zile rămase. Câte zile mai rămân?
- 3 zile.
- Lucrezi de Anul Nou, Paşte şi Crăciun?
- Nu, domnule.
- Bun. Elimină cele 3 zile de sărbătoare din zilele rămase. Câte zile mai rămân?
- Niciuna, domnule.
- Păi... Ce mai doreşti? Încerci să furi de la companie?
Mărirea salariului MODEL CERERE Dragă Ş€fule, Fi€care dintr€ angajaţii instituţi€i noastr€, sunt€m f€rm d€votaţi atât dumn€avoastră, cât şi instituţi€i.
Vr€m profitabilitat€, r€ntabilitat€, dar sunt€m şi noi oam€ni şi av€ m n€voi.
Bazându-n€ p€ înţ€l€g€r€a dumn€avoastră, aşt€ptăm n€goci€r€a salariilor.
Cel€ bun€!
MODEL RĂSPUNS ŞEF Dragi colegi, Actuala NUanţă economico-socială NU vi se poate imputa doar vouă.
Noi NUmai alături de voi putem aNUnţa buNUl mers al agenţiei.
ANUnţul prin care solicitaţi contiNUU majorări salariale, NU ne suprinde.
Vă aştept NU NUmai mâine, ci oricând, la biroul meu, spre a corecta NUanţele sesizate.
Ţineţi minte!
Răspunsul meu înseamnă NUmai apropiere faţă de necesităţile şi nevoile voastre!
Cele bune, ss/Șeful vostru NUmit oficial să lupte NUmai pentru drepturile voastre (care cred că vor fi satisfăcute NUmaidecât), NUț
Un angajat la multinaţională e chemat în biroul şefului.
ŞEFUL: Eşti concediat!s ANGAJATUL: Seriooooos?! Credeam că sclavii se vând!
După marile inundaţii, Ceauşescu îşi convoacă apropiaţii ca să facă un bilanţ al ajutoarelor. Privind rapoartele în care se centraliza aportul de valută forte, şeful exclamă:
- Bravo! Luaţi măsuri de pe acum: peste doi ani dăm foc!
Un cetăţean a afirmat public că şeful guvernului este un mare idiot. Pentru aceasta, a fost imediat arestat şi condamnat la 25 de ani şi trei luni de închisoare. Toată lumea se întreabă de ce a fost condamnat la 25 de ani şi trei luni. S-a aflat că a primit trei luni pentru insultă adusă unui demnitar al României şi 25 de ani pentru divulgarea secretului de stat.