Clientul, la restaurant:
- Chelner, aş vrea două ouă-ochi: unul tare ca piatra, unul moale;
o felie de pâine prăjită, aproape carbonizată; şi o zeamă călduţă care se cheamă cafea!
Chelnerul, puţin iritat:
- Nu ştiu dacă toate aceste dorinţe pot fi îndeplinite!...
- De ce? Ieri s-a putut...
- Unde este patronul restaurantului?, întreabă un client foarte nemulţumit de mâncare.
- Ia masa la restaurantul acela de peste drum, răspunse prompt ospătarul.
Dialog între un chelner şi un client simandicos, într-un restaurant din România:
- Ospătar, asta-i ceai sau cafea, că miroase a petrosin?
- Dacă miroase a petrosin, e cu siguranţă ceai. Cafeaua noastră miroase a terebentină.
La un restaurant din New York era afişat următorul anunţ: Dăm 10 dolari recompensă clientului care va comanda o mâncare pe care să n-o putem servi!.
- Vă rog, un sandvici cu ureche de elefant afumat, comandă un client.
După câteva minute, i se aduc cei 10 dolari:
- Ai câştigat! Tocmai ni s-a terminat pâinea.
Un copil plângea în hohote pe holul şcolii şi vine învăţătoarea:
- Ce s-a întâmplat, copile?
- Un copil mi-a aruncat plăcinta! zise copilul, supărat.
- Dar a fost cu intenţie?
- Nu, a fost cu brânză!
În centrul vechi al Bucureştilor, forfotă mare. O voce străbate peste mulţime, într-o franceză perfectă:
- Graines de citrouilles salées, garçons!
- Strigă, fă, Pirando, sămânţă dă bostan cu sare, că n-a stat toţi la Paris ca tine!....
Priviți aceste trupuri perfecte: fata este frumoasă și suplă, baiatul, tânăr cu alură de sportiv.
Neîndoielnic, aceștia pot fi doar germani!
Sigur nu!
Din ambele trupuri emană erotica, fata e seducătoare, băiatul, plin de bărbăție, gata să profite din plin de oportunitățile care le vor ieși in cale… Nu pot fi decât francezi!
Of course not!
Vă rog să-i priviți mai cu atenție: aceste trăsături fine ale feței, această prestanță, această perfecțiune!...
No doubt – sunt englezi.
Mă opun în nume personal şi în numele poporului român!
Uitați-vă cu atenție: nu au ce îmbrăca, nu au locuință, mănâncă doar niște fructe... Şi le este atât de foame, încât se cred în rai.
Nu există nici un dubiu – sunt români!
Pe Bulevardul Magheru erau două restaurante cu grătar, bere, vin select etc. Primul restaurant era mereu plin, clienţii intrau unul după altul, ba stăteau şi la rând ca să intre şi să comande mititei.
Responsabilul, Stamate, a fost chiar nevoit să pună şi un nou grătar afară, în curte, ca să satisfacă cererea. Cel de-al doilea restaurant era mereu gol. Responsabilul, Diaconescu, stătea chiar afară şi invită clienţii care nu prea intrau. După un timp, şi-a luat Diaconescu inima în dinţi şi l-a întrebat pe Stamate:
- Spune-mi, te rog, cum se face că la matale e coadă la mititei şi la mine nu e numeni? Ce pui matale în ei?
- Pun jumătate carne şi jumătate.. rahat.
- Aaa, zice Diaconescu, matale pui şi carne...
- Domnule chelner! În ciorba mea înoată o muscă!
- Şi ce-aţi vrea să facă? Să meargă pe bicicletă?!
- Chelner! În supă mea înoată o muscă moartă!
- Ce prostie! Muştele moarte nu pot înota!...
- Domnule chelner, în supă mea e un aparat auditiv!
- Ce ziceţi?!...
Un oaspete vede cum în restaurant chelnerul îi toarnă altui client ţuică direct în gură. Uimit, se duce la ei şi întreabă de ce fac asta.
Cel servit răspunde:
- De la accident, beau ţuică numai în felul acesta.
- Ce accident?, întreabă acesta, curios.
- Ah, am vărsat un pahar de un deţ cu cotul, din greşeală...