Ţiganca întârzie. La sosirea ei, ţiganul, nervos, o întreabă:
ŢIGANUL: Unde-ai fost, fă?
ŢIGANCA: La serviciu.
ŢIGANUL: Fă, te rup, până la ora asta la serviciu?
ŢIGANCA: Taci, omule, c-am luat salariul şi am fost la piaţă.
ŢIGANUL: Şi ce ai cumpărat, fă?
ŢIGANCA (arătându-i o lingură de lemn): Ete, asta am cumpărat!
ŢIGANUL: Fir-ai a dracu', Pirandă, noi n-avem bani de-o ţuică şi tu cumperi mobilă?!
Un orator motivaţional foarte cunoscut îşi întreţinea publicul.
ORATORUL: Cei mai buni ani din viaţa mea au fost petrecuţi în braţele unei femei care nu era soţia mea!
La auzul acestei afirmaţii, publicul a amuţit.
ORATORUL (continuând): Iar acea femeie a fost mama mea!
Râsete şi aplauze.
Seara, un poliţist, uşor afumat, care participase la cursul ţinut de către acest orator, a încercat să plaseze această glumă de efect acasă.
POLIŢISTUL (către soţie): Cei mai buni ani din viaţa mea au fost petrecuţi în braţele unei femei care nu erai tu!
Soţia sa a început să spumege de furie. Încercând să-şi amintească preţ de câteva secunde a doua parte a glumei, poliţistul a trântit în cele din urmă:
POLIŢISTUL:... şi nu-mi amintesc cine era!
MORALA: → Nu lua cu copy dacă nu ştii să dai paste.
Un oltean merge pentru prima dată la oraş şi aude şi el de SIDA.
Merge înapoi în sat şi se duce la gardul vecinului şi-l întreabă:
- Mă, vecine, tu ai SIDA?
Stă vecinul nostru şi se gândeşte: “Dacă-i spun că am, îmi cere să-i dau; dacă-i spun ca n-am, zice că nu-s om gospodar”. După ce se gândeşte bine de tot, răspunde:
- Am, dar numa’ puţin mi-o rămas pe fund.
Se duce o femeie la doctorul stomatolog şi se aşează pe scaun cu picioarele desfăcute. Doctorul se uită mirat:
- Doamnă, aţi greşit cabinetul, ginecologia e a doua pe dreapta...
Femeia, nimic, îşi desface şi mai mult picioarele.
- Doamnă, v-am mai spus...
FEMEIA: Dumneata i-ai pus lui bărbatu-meu plombele-n gură, dumneata să le scoţi de aici!!!!
Noaptea, ţiganu şi ţiganca, într-o lumină chioară, dormeau. Pe la 3, ţiganca se trezeşte şi începe să se holbeze pe pereţi. După câteva minute, începe să-l ghiontească pe ţigan.
ŢIGANCA: Ţigane, ţigane! Scoală bă, mâncaţi-aş...
ŢIGANUL: Ce vrei fă, că te tai, să-nnebunesc?
ŢIGANCA: Scoală, bă, trăiţi-ar mă-ta!
ŢIGANUL: Fă, te disec, să fac pârnaie!...
ŢIGANCA: Scoală bă, n-auzi...
ŢIGANUL: Zi fă, ce-i?!?
ŢIGANCA: Bă ţigane, pe perete, acolo, sub icoană, e un gândac?
ŢIGANUL: Da' ce-ai vrea, fă, să fie... un Rembrandt?!
Doi scoţieni pescuiesc într-o barcă. Unul prinde peştişorul de aur.
- Dacă îmi dai drumul, vă îndeplinesc o dorinţă!
Zice unul repede:
- Transforma oceanul ăsta în whisky!
Zis şi făcut, acesta îi dă drumul peştişorului. Celălalt, nervos nevoie mare, spune:
- Băi boule, acuma trebuie să ne pişăm în barcă!
Gheorghe şi Imre, prieteni tare buni, se duc într-o seară la birt să bea ceva şi ei ca şi oamenii. După câteva pahare, aştia doi încep să se certe pe tema Ardealului. Imre că Ardealul e al ungurilor, Gheorghe că e al românilor şi ies ăştia doi afară să se bată. Afară cântau greierii, la care Gheorghe îl întreaba pe Imre:
- Mă!, ia spune tu, mă, cum cântă greierii?
- Gri, gri, gri...
- Noa, vezi, mă? Când or cânta greierii szürke, szürke, atunci o fi Ardealul a vost, până atunci e a’ nost!
La o clinică de tratament pentru bătrâni, înainte de a se interna, bătrânii trebuiau să treacă pe la un medic, care le dădea sfaturi în funcţie de boală şi buzunar.
Intră primul bătrân.
- Ce pensie ai?
- 3000 de lei.
- De la masă să nu-ţi lipsească friptura, sticla de vin şi fructele tropicale.
Al doilea bătrân avea o pensie mai modestă, de 1000 de lei.
- De la masă să nu-ţi lipsească legumele, îi spune doctorul.
Al treilea bătrân avea o pensie de doar 300 de lei.
- Tataie, aer, cât mai mult aer!
- Dom’ doctor, am şi eu o problemă... Am un dop în fund şi nu mai pot face nevoile şi eu că tot omul.
- Dar cum a ajuns acolo?
- Păi... Mergeam pe o plajă şi am dat fără să vreau cu piciorul întro lampă fermecată. A ieşit un duh de acolo şi mi-a zis că îmi îndeplineşte o dorinţă, orice...
- Şi?
- Eu am zis: NO SHIT!
O şatră formată din o mie de ţigani merge la pescuit. Unul dintre ei prinde un peştişor de aur.
PEŞTIŞORUL: Te rog să îmi dai drumul şi o să vă împlinesc la toţi o mie câte o dorinţă!
Ţiganul e de acord. Primul vrea să fie alb, la fel, al doilea, şi, tot aşa, până la ultimul, care, întrebat de peştişor ce vrea, spune:
ŢIGANUL: Fă-i pe toţi înapoi negri!
Primarul Parisului era foarte îngrijorat în privinţa invaziei de porumbei de pe Champs-Élysées. Nu putea nicidecum să-i alunge din oraş. Întregul Paris era plin de rahat de porumbei. Parizienii nici nu mai puteau călca pe alei, nici să conduci nu se mai putea. Costa o avere să tot cureţi străzile şi trotuarele.
Într-o zi, intră în primărie un om care-i face primarului o ofertă:
“Îţi pot scăpa frumosul oraş de plaga columbească fără nicio plată.
Dar trebuie să promiţi că nu-mi vei pune nicio întrebare. Sau îmi poţi plăti un milion de euro şi să-mi pui o întrebare.” Primarul cântări oferta şi o acceptă rapid.
A doua zi, omul se căţără în vârful Turnului Eiffel, îşi descheie redingota şi eliberă un porumbel albastru. Porumbelul albastru dădu de câteva ori din aripi şi apoi se pierdu în înaltul cerului parizian. Toţi porumbeii din Paris au văzut porumbelul cel albastru şi s-au adunat în aer în urma acestuia. L-au urmat cu toţii într-un nor uriaş spre Răsărit, departe, departe.
A doua zi, porumbelul cel albastru s-a întors complet singur la omul ce-l aştepta încă în vârful Turnului Eiffel. Primarul era în extaz.
A considerat că omul şi porumbelul albastru au înfăptuit o adevărată minune scăpând Parisul de plaga porumbească. Deşi omul cu porumbelul nu ceruse nimic, primarul i-a înmânat un cec cu un milion de euro şi i-a spus că, într-adevăr, voia să-i pună o întrebare. Chiar dacă s-au înţeles că nu-l costă nimic pentru curăţarea oraşului, se hotărîse să plătească un milion pentru a putea pune o întrebare. Omul acceptă banii şi-l invită pe primar să-i pună unica întrebare.
PRIMARUL: Aveţi şi un ţigan albastru?