Un ardelean se trezeşte dimineaţa şi, când se uită pe geam, vede trei indivizi care făceau poze. Ardeleanul, supărat, iese din casă, se duce la ei şi îi întreabă:
ARDELEANUL: Păi, ce faceţi voi aici, măi, la mine în ogradă?
INDIVIZII: Măsurăm.
ARDELEANUL: Da pentru ce măsuraţi, măi?
INDIVIZII: Păi, pe aci o să treacă o cale ferată.
Ardeleanu stă şi se gândeşte.
ARDELEANUL: Da’, o să treacă multe trenuri?
INDIVIZII: Păi, logic, dacă e cale ferată, ca o să treacă.
ARDELEANUL: Aha. Şi cam, câte?
INDIVIZII: Ei vreo 20-30 pe zi.
ARDELEANUL: Şi o să treacă şi noaptea?
INDIVIZII: Păi, sigur că da.
ARDELEANUL: Da’ ce crucea mamii lor, eu o să stau să le deschid uşa de câte ori trec ei?
După a cincea şi ultima mineriadă, miniştrii cabinetului Radu Vasile analizează situaţia.
BERCEANU: Eu mi-am pierdut orice speranţă. Mi-am pierdut şi somnul, nu mai dorm noaptea.
ALT MINISTRU: Şi eu la fel, spune altul.
MINIŞTRI (în cor): Nici eu nu mai dorm.
BĂSESCU (contrariat de tăcerea lui Radu Vasile): Dar dumneavoastră, domnule prim-ministru?
RADU VASILE: Eu dorm ca un prunc!, răspunde acesta.
MINIŞTRI (în cor, revoltaţi): Cum aşa, domnule?
RADU VASILE: O oră dorm, o oră plâng, o oră dorm, o oră plâng...
Ion şi Gheorghe pasc oile pe marginea unei prăpăstii fără sfârşit.
La un moment dat, Ion aluneca şi cade în hău. Gheorghe, speriat, începe să-l strige:
- Ioaneeee... bă Ioaneee!
După un timp, se aude vocea lui Ion:
- Ceeee-i, mă, Gheooooo...?
- Mă, Ioaneee, ţ-ai rupt vrun picior?
- Nuuu, măăă...
- Ţ-ai rupt vro mânăăăă...?
- Nuuu, măi Gheooo...
- Da’ ce-ai păţîîîît...?
- Nimic, mă Gheooo... Încă n-am ajuuuuns jos...
Într-un parc, stau pe o bancă doi tineri îndrăgostiţi. Un bărbat se opreşte în faţa lor şi se uită lung la femeie.
- Eşti chiar nesimţit, spune băiatul de pe bancă, după o vreme.
Chiar nu vezi că domnişoara e cu mine?
- Mă scuzaţi, răspunde bărbatul, dar trebuie să-i cer nevestei cheia de la casă.
Csaby din Târgu Secuiesc se căsătoreşte cu o româncă. Pentru noaptea nunţii, tatăl îi dă sfaturi.
- Copile, când ajungi în faţa uşii cu mireasa să-l iei în braţe se vadă che ungurul e puternic, intri în comera şi-l arunci pe pat cu dispreţ ca se vadă che ungurul e mândru, apoi te dezbraci ca se vadă che ungurul e şi frumos... şi apoi ştii tu ce trebuie fecut la el.....
- Bine tată, zice tânărul.
A doua zi, tatăl îl întreabă:
- No, cum fecut aseară?
- Am luat în braţe in faţa uşii se vadă che ungurul e puternic, am aruncat cu dispreţ pe pat se vadă che-i şi mândru, m-am dezbrăcat să vadă che ungurul e frumos şi apoi fecut labo in faţa ei!
- Eşti nebun! De ce fecut asta?
- Se vadă che ungurul e independent şi autonom.
Badea Gheorghe pleacă la cosit pe coştile Abrudului. Spre seară, este găsit leşinat de nişte vecini, este stropit cu apă şi, după un timp, omul îşi revine.
- Ce ai, bade Gheorghe? Eşti bolnav? De ce-ai leşinat?
- De foame, zice badea - De foame?! Da’ lelea Mărie nu ţi-o pus de mâncare?
- Ba mi-o pus pită şi slană, da’ mi-am fost uitat brişca acasă.
Un cuplu, la a 50-a aniversare a căsătoriei.
Soţul îi spune soţiei:
- Draga mea, al şaselea copil al nostru nu seamănă cu ceilalţi.
Acum, după 50 de ani, aş vrea să ştiu: a avut el un alt tată?
Soţia se uită la el şi mărturiseşte:
- Da, dragă, ai dreptate, a avut un alt tată decât ceilalţi.
- Şi poţi să-mi spui cine a fost?
- Tu!
Într-o zi, un ţăran a mers la un frizer pentru o tunsoare.
După tunsoare, el a întrebat câţi bani trebuie să plătească, iar frizerul a răspuns: "Eu nu pot accepta bani de la tine, în această săptămână eu fac asta în folosul comunităţii!". Ţăranul a fost mulţumit şi a plecat.
A doua zi, când frizerul a mers să deschidă frizeria, a găsit la uşă un bilet pe care scria "Mulţumesc!" şi un coş mare cu legume proaspete.
Mai târziu, un poliţist vine pentru o tunsoare, şi atunci când el încearcă să plătească, frizerul a răspuns din nou: "Eu nu pot accepta bani de la tine, în această săptămână eu lucrez în folosul comunităţii!". Poliţistul a fost fericit şi a plecat.
A doua zi, când frizerul a mers să deschidă atelierul său, a găsit la uşa acestuia un "Mulţumesc!" şi o duzină de gogoşi, pentru el.
Apoi, un deputat a venit pentru o tunsoare, şi când a vrut să plătească, frizerul a răspuns din nou: "Eu nu pot accepta bani de la tine. Eu lucrez în folosul comunităţii în această săptămână!".
Deputatul a fost foarte fericit şi a părăsit magazinul.
În dimineaţa următoare, când frizerul a mers să deschidă atelierul său, a găsit o duzină de senatori şi deputaţi aliniaţi, în aşteptare pentru o tunsoare gratis.
→ Morala: Iată, într-un exemplu banal, ilustrarea diferenţei fundamentale dintre cetăţenii ţării noastre şi politicienii care-i conduc.
→ Concluzia: Politicienii, ca şi scutecele, trebuie schimbaţi cât mai des.
Diferenţa dintre curaj şi tupeu în căsnicie.
Curajul înseamnă să te întorci acasă la miezul nopţii, să-ţi vezi nevasta aşteptându-te cu un măturoi în mâna şi să o întrebi:
- Încă mai faci curat, sau tocmai te pregăteai să decolezi?
Tupeul înseamnă să te întorci acasă la miezul nopţii, învăluit întrun nor de parfum, cu urme de ruj pe haine, să-ţi vezi nevasta aşteptându-te cu un măturoi în mână şi să-i spui:
- Nu te enerva, tu urmezi.
Coboară ciobanul de la munte să meargă la Sibiu. În gară, vede un chioşc şi cere o bere. Tipa îi dă o bere la cutie de tablă. Ciobanul scoate brişca, crapă cutia şi bea berea. Bineînţeles că nu se satură şi mai cere una. O ciopleşte şi pe asta, o soarbe şi iar mai cere una.
Vânzătoarea se simte obligată să îi atragă atenţia:
- Baciule, cutia aia are un inel, trage de el şi se deschide, de-aia e făcut.
Se uită baciul nostru şi zice:
- No, inelu’ ăla e pentru ăia care nu au brişcă.
Un vânător pleacă într-un safari împreună cu soţia şi soacra.
Într-o seară, după ce şi-au ridicat tabăra, soacra se rătăceşte şi vânătorul împreună cu soţia pleacă să o caute.
Într-un tufiş, o găsesc împietrită de groază în faţa unui leu care răgea din toţi rărunchii.
Văzând asta, soţia întrebă disperată:
- Şi acum, ce facem?!
- Nimic, răspunse vânătorul. Leul s-a băgat singur în treaba asta, lasă-l să se descurce!