Pleacă Ion din sat în America şi devine John, mare om de afaceri.
După un timp, fiind în concediu, se întoarce în sat şi oferă fiecărui sătean câte 100 de dolari. Toată lumea e mulţumită şi îl laudă pe John ce băiat bun este. Următorul an, la fel, oferă câte 100 de dolari când revine în sat, lumea mulţumită, numai cuvinte de laudă pentru John. În al treilea an, John oferă fiecărui sătean numai 50 de dolari. Se întâlneşte Gheorghe cu Vasile.
GHEORGHE: Vasile, ţie tot 50 de dolari ţi-a dat?
VASILE (nemulţumit): Tot, măi Gheorghe!
GHEORGHE: Eu nu pot sta aşa, mă duc să-l întreb de ce!..
Se duc amândoi la John, iar Gheorghe îl chestionează.
GHEORGHE: Măi John, lumea e nemulţumită în sat, de ce ne-ai dat numai 50 de dolari?
JOHN: Ştii, măi Gheorghe, a venit criza, a intrat băiatul meu cel mic la facultate, au crescut cheltuielile, bani sunt mai puţini, asta e viaţa, e greu!
La care Gheorghe către Vasile:
GHEORGHE: Vezi, măi Vasile, John îşi ţine băiatul la facultate pe banii noştri!
După o zi grea de muncă, tatăl - barză vine acasă şi începe să povestească ce a făcut în ziua respectivă:
- A fost mişto azi! M-am dus la nişte familii de intelectuali, le-am adus copii, s-au purtat cu mine frumos. Chiar a fost mişto!
Vine şi mama - barză:
- Vai de capul meu! M-am dus la nişte familii de ţigani şi le-am lăsat puradeii. M-au bătut, m-au înjurat!
Într-un târziu apare şi fetiţa - barză.
Maică-sa o întreabă:
- Tu ce-ai făcut, fata mea?
- Eh! Am speriat nişte studente prin Regie!
Contradicţiile comunismului în România:
1. Cu toate că în comunism se muncea neeficient, treaba mergea foarte bine.
2. Cu toate că treaba mergea foarte bine, în magazine nu găseai nimic.
3. Cu toate că în magazine nu găseai nimic, omul avea acasă tot ce vroia.
4. Cu toate că omul avea acasă tot ce vroia, el era nemulţumit.
5. Cu toate că omul era nemulţumit, el totuşi aplauda.
Într-o pădure românească, un iepuraş românesc stătea turceşte lângă intrarea în vizuină şi îşi făcea de lucru cu laptop-ul. Vine vulpea românească, îl priveşte mirată şi îl întreabă:
- Ce faci, iepuraş?
- Ce să fac şi eu... Îmi scriu lucrarea de diplomă!
- Zău? Şi despre ce scrii tu la lucrarea ta de diplomă?
- Păi, scriu despre cum mănâncă iepurii vulpi!
- Ha, ha, ha, ce tâmpenie! Cine o să creadă aşa ceva?
- Dacă nu mă crezi, hai cu mine în vizuină!
După numai câteva minute, iese iepuraşul din vizuină şi se aşează din nou, de parcă nu s-a întâmplat nimic. Mai trece ceva vreme, vine şi lupul românesc.
- Ce faci iepuraş?
- Ce să fac şi eu... Îmi scriu teza de diplomă!
- Zău? Şi despre ce scrii tu la teza ta de diplomă?
- Păi, scriu despre cum manâncă iepurii lupi!
- Ha, ha, ha, ce tâmpenie! Cine o să creadă aşa ceva?
- Dacă nu mă crezi, hai cu mine în vizuină!
După numai câteva minute, iese iepuraşul din vizuină şi se aşează din nou, de parcă nu s-a întâmplat nimic. Mai trece ceva vreme, vine ursul românesc.
- Ce faci iepuraş?
- Ce să fac şi eu.. îmi scriu teza de diplomă!
- Zău?! Şi despre ce scrii tu la teza ta de diplomă?
- Păi scriu despre cum mănâncă iepurii urşi!
- Ha, ha, ha, ce tâmpenie! Cine o să creadă aşa ceva?
- Dacă nu mă crezi, hai cu mine în vizuină!
După numai câteva minute, iese iepuraşul din vizuină şi se aşează din nou, ca şi cum nu s-a întâmplat nimic. Dacă aruncăm o privire prin vizuină, vedem un petic de blană de vulpe, câteva coaste de lup, precum şi oase de urs. Alături, un leu cu burta plină, doarme.
→ Concluzia: În pădurile româneşti, nu contează tema pe care o ai la lucrarea de diplomă, contează pe cine ai ca îndrumător!
Într-o dimineaţă, se scoală badea Gheorghe, deschide fereastra larg, îşi admiră turma şi exclamă, bucuros:
- Vai, ce oi multe şi frumoase am!
Se aude ecoul:
- Vai, ce oi multe şi frumoase am! Vai ce oi multe...
A doua zi, la fel. A treia zi, badea Gheorghe deschide fereastra şi, nemaivăzând nicio oaie, zice:
- Vai, unde sunt oile mele?
ECOUL: Nu ştiu... Nu ştiu...
- Ce faci melcule? Unde fugi aşa?, întreabă ursul un melc.
- Ce să fac, răspunde melcul, vine D.N.A.-ul să mă aresteze.
- Păi, de ce?
- Păi: eu - casă, tata- casă, mama - casă, soră-mea - casă... De asta.
Stă ursul, se gândeşte puţin şi o rupe şi el la fugă. Şi fuge şi fuge...
Se întâlneşte cu cocostârcul. Cocostârcul îl întreabă:
- Ce faci ursule? De ce fugi aşa?
- Ce să fac, răspunde ursul, fug, că s-ar putea să mă cerceteze D.N.A.-ul.
- Păi, de ce?
- Păi: eu - blană, tata - blană, mama - blană, soră-mea - blană... De asta.
Stă cocostârcul, se gândeşte puţin şi o rupe şi el la fugă. Şi fuge şi fuge şi fuge... Se întâlneşte cu maimuţa. Maimuţa îl întreabă:
- Ce faci cocostarcule? Unde fugi aşa?
- Ce să fac, răspunde cocostârcul, fug, că s-ar putea să vină D.N.A.ul să mă cerceteze.
- Păi, de ce?
- Păi: eu - pe picior mare, tata - pe picior mare, mama - pe picior mare, soră-mea - pe picior mare...
O rupe şi maimuţa la fugă. Şi fuge, şi fuge, şi fuge... Se opreşte deodată brusc şi exclamă:
- Dar eu de ce dracu’ să fug? Eu - cu curul gol, tata - cu curul gol, mama - cu curul gol, soră-mea - cu curul gol...
Un tânăr se plimba nerăbdător în faţa unui magazin de haine. La un moment dat, se apropie de o tânăra foarte atrăgătoare şi-i spune:
- V-ar deranja să vorbiţi cu mine câteva momente?
- De ce?, întrebă tânăra, suspicioasă.
- Soţia mea a intrat în magazin de foarte mult timp, dar, dacă mar vedea discutând cu dumneavoastră, sunt sigur ca ar ieşi.
Băsescu merge să consulte o vrăjitoare. Vrăjitoarea, foarte concentrată, închide ochii şi îi spune:
- Vă văd trecând pe un bulevard mare, într-o maşină decapotabilă şi lumea strigând de bucurie.
Basescu zâmbeşte şi o întreabă:
- Deci, mulţimea este fericită?
- Da, ca niciodată!
- Şi oamenii aleargă după maşină?
- Da, aleargă în jurul maşinii, ca nebunii. Poliţiei îi este foarte dificil să facă loc maşinii.
- Sunt şi oameni care poartă drapele?
- Da, drapele şi bannere cu cuvinte de speranţă pentru un viitor mai bun.
- Chiar aşa? Şi oamenii strigă, cântă?
- Da, oamenii strigă fraze de speranţă, poporul este în sărbătoare.
- Şi eu, eu cum reacţionez la toate astea?
- Nu pot să văd! Coşciugul este închis.
Cele 7 minuni ale capitalismului în România:
1. Toţi nu au de lucru.
2. Deşi toţi nu au de lucru, toată lumea munceşte.
3. Deşi toată lumea munceşte, nu se face planul.
4. Deşi nu se face planul, se găsesc de toate.
5. Deşi se găsesc de toate, nu-ţi poţi permite să le cumperi.
6. Deşi nu-ţi poţi permite să le cumperi, nimeni nu fură (excepţie făcând politicienii).
7. Deşi nimeni nu fură, ne lipsesc toate lucrurile ce ni le dorim!
De ce ne place?
Erzsi era servitoare la domni în Cluj. În fiecare joi avea liber şi se întorcea acasă seara foarte bine dispusă. Într-o joi seara, domnul o întreabă:
- Erzsi, ce faci tu joia de vii aşa veselă acasă?
- O, domnu’, noi joi întâlnim cu Ildiko, cu Feri şi cu Pişta şi mergem pe Feleac şi jucăm de-a ghicitul.
- Şi cum e jocul ăsta, Erzsi?
- Mergem la căpiţă, noi, fetele, punem capul în căpiţă şi băieţii vin pe la spate şi regulează la noi, iar noi trebuie ghicit cine fost.
Câteodată vine mai mulţi tineri şi noi nu putem ghici şi atunci râdem şi râdem, ei regulează la noi până ghicim cine fost.
- Măi, Erzsi, e tare interesant jocul ăsta, aş veni şi eu!
- Veniţi domnu’, că joia trecut a fost şi doamna şi nu ghicit de şase ori!
Înainte să coboare şi ultima treaptă a modulului lunar, Neil Armstrong vede imprimate în praful selenar nişte urme ciudate. Îngândurat, se depărtează niţel de modul şi dă să se apropie de un crater. Din crater, apare un tip ciudat cu pălăriuţă mică şi neagră şi chimir. Creatura întinde hotărît mâna către Armstrong:
- Servus, io mi-s Ion!
Astronautul, perplex, îl întreabă:
- Şi de unde eşti?
- Apăi, din Sibiu.
- Şi cu ce ai venit aici?, continuă americanul.
- Cu brânză.