Tac-su lui Bulă se masturba în baie.
Bulă aude zgomot şi dă să intre peste tac-su.
BULĂ: Tată, ce faci în baie?
TATĂL LUI BULĂ: Mă joc cu pelicanul.
BULĂ: Vreau să mă joc şi eu cu pelicanul!
TATĂL LUI BULĂ: Nu, Bulă, n-ai voie că eşti prea mic.
Bulă începu să plângă şi se duse la maică-sa.
BULĂ: Mamă, tata nu mă lasă să mă joc cu pelicanul!
MAMA LUI BULĂ: Zi lu’ tac-tu că ţi-am zis eu să te lase să te joci cu pelicanul.
După ceva timp, se aude un zgomot în baie.
Mama lui Bula se duce fuga în baie şi-l găseşte pe bărbatu-său pe burtă de durere.
MAMA LUI BULĂ: Bulă, ce are taică-tău?
BULĂ: Mamă, pelicanul m-a scuipat şi i-am tras un pumn în guşă!
Bulă i se confesează unei femei într-un bar.
BULĂ: Visez să fiu miliardar, ca tatăl meu.
FEMEIA: Tatăl tău este miliardar?
BULĂ: Nu! Şi el visează!
FIUL LUI BULĂ: Mamă, la uşa sunt doi oameni care cântă!
SOŢIA LUI BULĂ: Dă-le 10 lei şi spune-le să plece.
FIUL LUI BULĂ: Bine, dar nu ştiu dacă o să plece. Unul dintre ei e tata.
Bulă are o temă complicată de pregătit pentru a doua zi, trebuind să raspundă la patru întrebări.
1. Ce face Bulă când un om stă la rând la pâine?
2. Ce face când doi oameni se bat?
3. Ce face când pleacă un vapor din port?
4. Ce face cand un copil se îneacă?
Bulă îl solicită pe tatăl său să-l ajute la temă. Tatăl său punctează.
1. Îşi aşteaptă rândul.
2. Cheamă poliţia să-i împrăştie.
3. Scoate batista şi îşi ia la revedere.
4. Aruncă frânghia şi-l trage la mal.
Merge Bulă la şcoală cu răspunsurile învăţate, însă încurcă ordinea lor. Răspunsurile lui sunt următoarele:
1. Când stai la rând, chemi poliţia să-i împrăştie.
2. Când doi se bat, îţi aştepţi rândul.
3. Când pleacă un vapor, arunci frânghia şi-l tragi la mal.
4. Când un copil se îneacă, scoţi batista şi-ţi iei la revedere.
Un moş de 119 şi nevasta de 109 merg la tribunal să divorţeze.
JUDECĂTORUL: Dar de câţi ani sunteţi căsătoriţi?
- Apoi, au trecut 80, răspunde moşul.
JUDECĂTORUL: Dar de câţi ani nu vă mai înţelegeţi?
- Păi, de 50, domnu’ judecător, zice baba.
JUDECĂTORUL: Şi atunci ce aţi aşteptat până acum?
- Să moară copiii şi să nu sufere, răspunse moşul.
Un bărbat punea nişte flori la mormântul iubitei sale mame decedate, când remarcă un alt bărbat în genunchi la un alt mormânt. Bărbatul părea că se roagă cu o intensitate profundă, repetând:
- De ce a trebuit să mori? De ce a trebuit să mori? De ce a trebuit să mori?
Primul bărbat se apropie de el şi îi spuse:
- Domnule, nu vreau să mă amestec în suferinţă dumneavoastră privată, dar nu am văzut niciodată atâta durere... Pe cine jeliţi? Un copil? Un părinte?
Îndureratul îşi adună gândurile pentru o clipă, apoi răspunse:
- Primul soţ al nevestei mele...
Aniversare feminină la 40 de ani. File de jurnal.
Azi mi-am concediat asistentul. De ce am făcut-o? Era ziua mea.
Împlineam 40 de ani şi, să zicem, nu mă simţeam chiar aşa de bine.
În acea dimineaţă, când m-am trezit, am mers la bucătărie să beau o cafea, aşteptându-mă că soţul meu să îmi spună: “La mulţi ani, iubito!”. Dar nu mi-a zis nici măcar bună ziua… (ce dobitoc). Miam zis: “Na, ăsta-i bărbatul pe care-l merit…” Mă gândeam: “Copiii sigur îşi vor aminti”, dar când au coborît la micul dejun, nici unul nu a zis nimic.
Aşa că, am ieşit din casă destul de supărată, dar m-am simţit un pic mai bine când am intrat în birou şi asistentul meu mi-a zis:
“Bună ziua, şefa. La mulţi ani!”.
În sfârşit! Cineva şi-a adus aminte… Am lucrat până pe la ora două, când asistentul meu a intrat la mine în birou, spunându-mi:
“Ştii, şefa, e o zi superbă, şi cum e ziua ta, am putea merge să mâncăm împreună… doar tu şi eu…”.
Am acceptat şi am mers într-un loc destul de intim. Ne-am simţit foarte bine, am râs, ne-am amuzat copios şi când să ne-ntoarcem, asistentul îmi propune: “Cum ne-am simţit atât de bine azi, mai bine nu mai mergem la birou. Hai mai bine la mine în apartament...
să bem ceva”. “Bine!”, am zis… şi am mers la el acasă. În timp ce serveam un Martini, îmi spune: “Dacă nu te deranjează, o să merg până în cameră la mine, să mă îmbrac mai comod…”. “Bine, cum doreşti”, i-am spus.
După aproximativ 5 minute, ieşi din cameră cu un tort imens, cu 40 de lumânărele, urmat de soţul, fiii, prietenii mei, şi toţi colegii de la birou, cântându-mi: “Mulţi ani trăiască… mulţi ani trăiască…” Şi acolo eram eu: goală, fără sutien, fără chiloţei, întinsă pe canapeaua din sufragerie, aşteptându-l pe dobitocul ăsta!
Ei, şi de asta l-am concediat.
Aşa ceva nu se face...
Bulă şi cu Ştrulă s-au dus să paşte porcii prin pădure. Ei s-au luat la joacă şi au pierdut porcii. Văzând că i-au pierdut, au început a plânge şi a-i căuta peste tot.
S-au întors acasă şi s-au suit în pod, tot căutându-i. Uitându-se printr-o gaură din podea, Bulă îi văzu pe părinţii lui făcând dragoste.
MAMA LUI BULĂ: Ce morcov frumos ai!
TATĂL LUI BULĂ: Ce pădure frumoasă ai!
ŞTRULĂ: Bulă, morcovii cresc în pădure?
BULĂ (din pod): Oare nu s-au ascuns şi porcii pe-acolo?
BULĂ: Tată, care este diferenţa dintre prosperitate şi criză?
TATĂL LUI BULĂ: E simplu. Prosperitate înseamnă Mercedes, şampanie, vilă la Snagov, amantă. Criza înseamnă metrou, sifon, garsonieră în Ferentari, maică-ta.
Stătea Bulă odată în dormitor şi vine nevastă-sa:
SOŢIA LUI BULĂ: Hai să facem cum făceam în luna de miere!
BULĂ: Bine, mă! Dar stai să mă duc să cumpăr un prezervativ.
Ajunge la magazin şi spune:
BULĂ: Vreau un prezervativ! De care aveţi?
VÂNZĂTOAREA: Verde la 1000 şi negru la 500.
BULĂ: Daţi-mi unu la 500!
Se duce acasă şi se regulează cu nevasta. După o lună, pleacă în armată. După un an, i se naşte un copil negru.
Când copilul împlineşte şapte ani, vine şi îl întreabă pe taică-său:
BULIŞOR: Tata, dar eu de ce sunt negru? Restul familiei sunt albi!
BULĂ: Taci, mă, dracului, că dacă mai aveam 500, erai verde!
Un ţăran se ocupa de cultivatul pepenilor. La un moment dat, nişte copii au început să intre noaptea pe plantaţie şi să fure din pepeni. Omul se gândeşte, şi se gândeşte, până îi vine o idee, care în mod sigur îi va speria pe copiii. Aşa că pune pe câmp o plăcuţă pe care scria: 'Un pepene de pe acest câmp a fost injectat cu cianură'. Ziua următoare, ţăranul vine pe câmp şi vede că nu lipseşte nici un pepene, dar găseşte o altă plăcuţa lângă cea pusă de el: 'Acum sunt doi'.