O firma româneasca
Patronul.
De obicei, un tip care a furat ceva de la stat.
Copos, Becali, Voiculescu au corespondenti la un nivel mai mic peste tot în Romania.
A facut cheștia asta și a avut noroc sa fie printre primii. Acum are succes și bani și angajeaza un director executiv sa îi conduca businessul.
Directorul.
A fost ales pe baza unui criteriu sănatos: este ruda cuiva care poate ajuta afacerea.
Varul lui lucreaza la Ministerul X sau la Compania Y. Prin conexiunea asta poate aduce comenzi pentru firma.
Ca nu are experienta în management sau nu intelege business-ul sunt detalii nesemnificative.
Toata lumea il uraste, pentru ca nu știe sa se comporte cu oamenii. Angajeaza oameni la fel de nepriceputi ca el.
Cumpara un server de 200 milioane, dar se zgarceste sa plateasca 200 lei pentru cineva care sa il puna pe picioare.
Isi cumpara o mașina mare și o zgarie în parcarea firmei, parcare trasata tot de el pe principiul lasa ba, ca avem loc .
Isi ia rolul foarte în serios, modifica bugetele departamentelor și muta oamenii de colo colo. Inchide ușa biroului când urla patronul la el. Isi cumpara computer ultra-perfomant și refuza cererile de achizitii pentru harduri, tastaturi și mausi pentru computerele angajatilor. Prefera sa plateasca 300 euro rata la mașina angajatului + benzina decat sa îi mareasca salariul cu 200 euro.
După doi ani, când a invatat businessul bine, concediaza angajatii care au fost martori la chifelele sale și angajeaza juniori usor impresionabili. Considera ca e de datoria lui sa aiba o amanta, indiferent dacă soția e urata sau frumoasa.
Echipa de vanzari.
Se cred cei mai mari și mai tari din firma și la orice raspund cu dacă nu aducem noi comenzi, firma moare .
Cel puțin jumatate din ei se văd mai inteligenti decat directorul și ar vrea sa îi ia locul, dar nu au curajul necesar sa il conteste pe fata, așa ca se multumesc sa il sape pe la berile cu colegii de suferinta. De multe ori nu știu ce vand, incurca comenzile, trimit specificatiile aiurea și apoi dau vina pe muncitori ca lucreaza prost și ca ei nu pot face vanzari în conditiile astea. Considera ca e de datoria lor sa plece din firma cu toate informatiile posibile, pentru ca, și aici citez: sunt clientii mei .
Contabilele.
Sunt niște doamne nefutute de ani de zile. Și asta inseamna ca orice problema ai avea, ele sunt ocupate.
La ce îți trebuie adeverinta? Ete na, trebuia sa vii să mă deranjezi. Tu nu știi ca am treaba?
Chiar dacă au predat bilantul de 2 zile, ele oricum au foarte mult de munca, pentru ca solitaire nu se joacă singur.
Odata trecute de 40, ori sunt foarte blazate și nervoase, ori se distreaza de rup barurile…
Fetele de la Marketing/PR. Au facut cel puțin o facultate și au vise mari. Declara în orice imprejurare, chiar și neîntrebate, ca anii 50 au fost cei mai grozavi dpdv al publicitatii și își doresc sa lucreze într-o agentie de advertising, unde sa mute muntii cu ideile lor, de obicei crete.
Fac front comun cu pizdutele de la vanzari și se plang în grup când ies seara în oras pe diverse teme. Isi sincronizeaza ciclul și au acasă un manelisto-cocalar sau un corporatist care nu le baga în seama, pentru ca e plictisit de sclifoselile lor. Vacante în strainatate și poza cu manelistul în background pe calculator și telefon, obligatoriu!
IT-ul.
Orice ar face, trebuie sa îți dea de inteles ca ești cel mai prost din firma. De aceea el are parola de administrator, pentru ca tu ești un netrebnic care nu știe nimic și nu merita sa se afle în prezenta lui.
Când nu rupe banda firmei cu pornache, joacă un joc online sau se plange pe forumuri de geeks ca este muncit ca un sclav. Abia asteapta sa il intrebe directorul ce poate face sa opreasca scurgerea de informatii din firma ca sa poata instala radmin și sa se distreze.
Magazionerul.
Este foarte plictisit și enervat de fiecare data când ai treaba cu el. Dacă indraznești sa îi sugerezi sa se grabeasca, îți rabufneste în nas ca el e sef peste magazie și îți da ce vrea și dacă are el chef. Tremura în fața directorilor și se da cocos în fața soferilor și a femeii de serviciu.
Soferii.
Ei urasc pe toată lumea, în mod egal și din principiu. Scopul lor în viața e sa își ia telefoane și sa se planga ca trebuie sa munceasca în fiecare zi. Au mereu lucruri mai importante de facut și serviciul îi cam incurca.
Cel puțin unul viseaza sa ajunga la vanzari sau sa conduca firma, pentru ca el știe ce e în neregula, și le impartaseste asta colegilor în timp ce stau la mici la munte pe benzina și pe mașina firmei.
Asteapta ca fata de la vanzari pe care o plimba atata prin oras sa il invite la ea într-o seara, pentru ca, nu-i asa, o serveste mereu și își rupe din timpul lui important pentru ea.
Femeia de serviciu.
Ea e supărata ca trebuie sa facă curat și cafele. Nu intelege de ce trebuie tocmai ea sa dea cu matura sau cu mopul sau de ce trebuie ea sa știe când nu mai e hârtie la baie.
Le uraste pe curvele de la vanzari și de la marketing, dar se da bine pe lângă ele pentru ca are o fata care are nevoie de serviciu.
Secretara.
Scopul ei în viața e sa se aboneze cu mailul office@firma la siteurile de bancuri și de porcarele. Nu știe niciodată nimic. Nu are chef sa se duca la director în birou, nu are chef sa îi facă legatura cu furnizorul X.
Viseaza sa ajunga la vanzari sau la marketing, pe care le considera joburi mai usoare decat ceea ce face ea, și când ajunge se poarta mizerabil cu secretara…
Muncitorii.
Astia sunt urati de toată lumea și toate se sparg în capul lor. Jumatate nu au chef de munca, restul o fac în dorul lelii, de teama sa nu fie concediati, pentru ca au rate și copii.
Urasc soferii pentru ca stau toată ziua în mașina în timp ce ei muncesc, pe curvele de la vanzari, pentru ca stau toată ziua pe scaun și au salariu mai mare, pe director ca nu angajeaza mai multi oameni, ca sa poata dormi și ei la serviciu câteva ore. Nu pleacă din firma decat dati afară și le e lene sa gandeasca un pic.
Amantele.
Sunt prezente peste tot, în functie de ale cui sunt.
Amanta magazionerului e femeie de serviciu, amanta soferului e secretara, amanta șefului e la marketing. Se știu care sunt în firma și sunt urate de toată lumea, desi toți se poarta frumos cu ele.
Visul lor e sa se integreze cât mai bine în colectiv, sa aiba impresia ca și ele contribuie cu ceva, în speranta ca vor fi invitate la iesiri în club de colegele de departament. În momentele post-coitum varsa amantului tot ce știu și sugereaza cine ar trebui dat afară.
