Q: Ce este negru şi stă bine la gâtul ţiganului?
A: Dobermanul.
Ţiganca, bolnavă, intră la doctor. După ce o consultă, îi dă o cutie de supozitoare şi îi spune să şi le bage în anus. Ţiganca iese afară şi îi spune ţiganului că trebuie să-şi bage medicamentele în anus, la care ţiganul zice:
- No bine tu, proastă, du-te şi întreabă ce-i hăla hanus.
Intră ţiganca la doctor şi îl întreabă:
- Domnu’ doctor, hunde să mi le bag?
- În rect...
Iese ţiganca afară, iar ţiganu o întreabă iar:
- No tu, ce-o zis?
- Păi, ho zis să mi le bag hîn rect.
- Tu, proastă mai eşti! Păi hîntreabă ce-i hăla rect.
Ţiganca intră din nou la doctor şi îl întreabă:
- Domnu’ doctor, hunde să mi le bag?
La care doctorul, nervos, îi zice:
- Bagă-ţi-le în cur tu, în cur, nu înţelegi?
Iese ţiganca supărată afară şi ţiganul o întreabă:
- No tu, ce-o zis?
- Lasă-mă, că ho zis să mi le bag în cur...
Un ţigan a ajuns la tribunal acuzat de rasism că se lua la ceartă şi la bătaie mereu cu ungurii din sat.
JUDECĂTORUL: Măi ţigane, ce tot ai, mă, tu cu ungurii?
ŢIGANUL: Cine, io? Ungurul e fratele meu, să moară frati-miu!...
Un american, un neamţ şi un ţigan naufragiază pe o insulă populată de canibali. Cei trei sunt prinşi de către aceştia. Canibalii hotărăsc ca prima dată să-l frigă pe american la proţap. A doua zi, se duc la neamţ şi, cum îl văd aşa de gras, se gândesc să facă din el untură. A treia zi, se duc, îl iau pe ţigan, şi cum îl văd aşa de negru şi urât, stau şi nu ştiu ce să facă din el.
Unul mai răsărit sugerează să facă din el papuci. Ţiganul, revoltat, ia un cuţit şi se împunge.
ŢIGANUL: Na, să vă intre apă în papuci!
Moare ţiganul, iar în Rai se-ntâlneşte cu Ceauşescu.
- Măi ţigane, când a fost mai bine, în vremea mea, sau acum?
- În vremea ta, jupâne, că pă vremea haceea politicienii făcea politică, muncitorii lucrea, iar ţiganii fura. Acu... politicienii fură, muncitorii fac politică şi toţi vrea.... să lucrez eu.
Moşul ţigan, citind ziarul, exclamă către babă:
ŢIGANUL: Fă, aici scrie că o bombă atomică costă două milioane de dolari. Doamne dă, fă, să cadă una la noi în grădină!
Moare bulibaşa ţiganilor. Înmormântare cu fast, într-o zi de miercuri. Coincidenţă, o miercure de fotbal european, iar Steaua avea un meci mare. Preotul, mare microbist, ţine slujba în curtea din faţa vilei, după care se formează cortegiul spre cimitir. În faţă popa, după el şase ţigani purtau sicriul pe umeri şi pe urmă - alaiul cu rudele apropiate şi restul mulţimii. Mai era un sfert de oră până la începerea meciului.
Popa, în faţa cortegiului, lungea cam tare pasul. Nu se oprea nici la răscruci de drumuri, după obicei. Ţiganii cu sicriul gâfâiau deja cam tare şi îi treceau toate apele. La un moment dat, unul dintre ei zice către preot:
- Ho, dom' părinte, stai mai încet, mancaţi-aş, că doar nu l-am furat!...
Era odată mamă lui Bulă şi cu Bulă. Mamă-sa îl trimite pe Bulă să plimbe, iar dacă se întâlneşte cu cineva, să răspundă frumos da, dacă e întrebat. Bulă se întâlneşte cu nişte ţigani.
ŢIGANII: Vrei bătaie?
BULĂ: Da!
Ţiganii-l bat bine. Bulă se duce acasă şi se plânge mamei sale.
Mama îi spune că de-acum înainte, să răspundă nu, dacă e întrebat.
Bulă merge la plimbare şi iar se întâlneşte cu ţiganii.
ŢIGANII: Te-ai săturat de bătaie?
BULĂ: Nu!