Cenaclul Flacăra. Invitat pe scenă, un baci. Adrian Păunescu îl întreabă:
- Bade, te ascultă mii de spectatori şi milioane de telespectatori.
Zi-ne matale o poezie de prin părţile tale. Ştii?
- Cum de nu.
- Dă-i drumul, bade!
- Io... mi-s baciul de la munte...
- Eu mi-s baciul de la munte!
- Şi... pasc oile cărunte...
- Şi pasc oile cărunte!
- Şi... când vine câte-o ploaie...
- Şi când vine câte-o ploaie!
- Îmi... bag sula-n ea de oaie...
- Nu contează. Miel să iasă! Dar, bade, o poezie cu cârmaciul nostru iubit, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ştii?
- No, cum de nu.
- Dă-i drumul bade, te ascultă o ţară întreagă.
- Io... mi-s baciul de la munte...
- Eu mi-s baciul de la munte!
- Şi... pasc oile cărunte...
- Şi pasc oile cărunte!
Şi, încet, către baci:
- Cu cârmaciul, bade, cu cârmaciul...
- Şi... când vine câte-o ploaie...
- Şi când vine câte-o ploaie! Cu cârmaciul bade, ce faci...
- Îmi... bag aia-n ea de oaie...
- Îmi bag aia-n ea de oaie! Păi, ce faci bade, cu cârmaciul, zi ceva cu cârmaciul...
- Şi-n cârmaciul Nicolae!
- Marea noastră poezie populară, versuri autentice, ţăranii noştri coborâţi de pe Columnă, omagiind...
1
Vasile şi Gheorghe, cu oile la păscut, fiecare pe câte un deal.
Strigă Gheo către Vasile:
- Bă, Vasâi, d-apoi fost-o pă la tine pă la stâna lupii astă noapte?
După jumătate de oră:
- Da, mă Gheo, o fost.
După jumătate de oră:
- Şi ce ţi-o făcut, bă?
După jumătate de oră:
- Apăi, mi-or luat vreo cinci oi.
După jumătate de oră:
- Bine, mă, că doară nu ai fi vrut să îţi aducă...
1
Un englez ajunge la o stână din Carpaţi. Consultă dicţionarul englez-român şi, după o oră, reuşeşte să lege o frază:
- Badhe, ale thale sint oele?
- Yes, of course!
1
- Bade Ioane, dumneata eşti singurul martor al celor întâmplate.
Este adevărat ce susţine domnişoară şi anume că a fost trântită de pământ şi apoi obligată să facă dragoste în pădure?
Badea Ion se gândeşte îndelung, după care spune:
- Asta eu nu ştiu, dacă au făcut sau nu dragoste. Eu numai atât am văzut, că şi-o trăjeau de mama focului.
1
Doi ciobani pe malul unui lac. Din lac, se aude cineva ţipând:
- HELP! HELP! HELP!
Unul dintre ciobani:
- Ce zice ăla, mă?
- Zice că help...
1
Doi tipi de la Ministerul Agriculturii vin în control într-o comună de munte. După şedinţa şi cheful de rigoare, merg la o plimbare pe dealuri, împreună cu primarul. Pe un deal, un ţăran cosea iarba.
Unul dintre ei stă, îl studiază şi spune:
- Uite la ţăranul ăsta, câţi timpi morţi are. Face un drum cu coasa în gol! Ce-ar fi dacă i-am face noi o coasă cu tăiş şi pe dreapta, şi pe stânga?
După două săptămâni, vin la ţară cu o coasă cu două tăişuri, unul pe dreapta, unul pe stânga.
- Dar, totuşi, zise unul dintre ei, privindu-l pe ţăran cum cosete cu noua coasă, mai are timpi morţi! Uite câtă iarbă rămâne în urma lui! Dacă i-am face şi o greblă, adaptată cu o curea, când face mişcările alea din fund, ar putea aduna toată iarba simultan!
După două săptămâni, vin tipii cu grebla, însă ţăranul, cum îi vede, o şi ia la sănătoasa prin pădure. A doua zi, primarul întreabă:
- De ce-ai fugit, omule, aşa, ca din puşcă? Oamenii erau foarte bine intenţionaţi!
- Fugi, dom’le, de-aci! Ăştia voiau să-mi atârne şi-un felinar de sculă, ca să cosesc şi noaptea!
Q: Ce au făcut cel mai bine ţărăniştii în ţara asta?
A: Canalul.
Un baci intră şi el într-un magazin şi cere un pulover, că i-a zis un vecin c-au adus unele meseriaşe. Vânzătorul îi dă unul, omul îl probează, îi place, şi-i zice vânzătorului:
- Apăi, mai daţi-mi şi-un pizdover pentru nevastă-mea, şi-un putzover pentru ăla mic.
La ţară, la marginea unui câmp, un pictor tocmai îşi instalase ustensilele de pictat. În faţa lui se află o turmă de oi şi un baci care le păzea. Pictorul îl întreabă:
- Îmi dai voie să-ţi pictez oile?
- Va rog, domnule, nu. Aş dori să rămână albe.
Un cioban călătorea cu trenul. În compartiment erau mai multe femei care discutau despre dureri.
Una din ele:
- Durerea de măsele este groaznică.
Alta zice:
- Durerea la naştere este insuportabilă.
- Se vede că nu v-a lovit nimeni cu o bâtă în coaie!, interveni ciobanul.
Ciobanul, după o furtună, îşi pierde o oaie. Plecând în căutarea ei, se întâlneşte cu un om care sapă ceva. Ciobanul îl întreabă dacă nu a văzut o oaie, iar acesta îi spune că are de săpat de aici până acolo.
- Ce rămâne, săp şi mâine.
Ciobanul îi spune că nu-l interesează ce face şi îi repetă întrebarea, la care omul îi dă acelaşi răspuns. Puţin iritat, ciobanul îi mai spune încă o dată întrebarea, iar omul îi răspunde că are de săpat de aici până acolo, iar:
- Ce rămâne, săp şi mâine.
Ciobanul pleacă, lăsându-l să sape în continuare şi, după o zi de căutare, îşi găseşte oaia. Întorcându-se, îl găseşte pe nebun săpând în continuare. Ciobanul, văzându-l, i se face milă de el şi se hotărăşte să-i dea lui oaia, dar nebunul îi spune că are de săpat de aici şi până acolo, iar:
- Ce rămâne, săp şi mâine.
Într-un târziu, tot certându-se între ei, trece pe lângă ei un poliţai călare şi îi întreabă ce se întâmplă, la care ciobanul îi spune că nebunul sapă de trei zile şi tot nu găseşte nimic, şi:
- Am vrut să-i dau lui o oaie şi el îmi tot spune că are de săpat de aici şi până acolo, iar ce rămâne, sapă şi mâine.
Poliţaiul, uitându-se când la unul, când la celălalt, într-un târziu concluzionează:
- Bă, şmecherilor!... Voi vreţi să-mi furaţi calul...