La o uzină românească de automobile, directorul şi inginerul.
DIRECTORUL: Auzi, ce ar trebui schimbat ca maşinile româneşti să corespundă normelor internaţionale?
INGINERUL: Normele internaţionale.
1
Directorul unei companii cu capital integral românesc se adresează managerului de resurse umane:
- Eu vreau să găsiţi în intreprinderea noastră o persoană energică, cu capacităţi impresionante. Şi să fie tânăr! Să fie capabil să ocupe postul meu pe viitor!
- Şi apoi ce să facem?
- Cum îl găsiţi, să-l concediaţi imediat!
Începutul anului şcolar, într-un liceu din America, diriginta prezintă clasei un nou coleg: Sakiro Suzuki din Japonia.
Începe ora:
- Să vedem, cine ştie cel mai mult despre istoria Americii. Cine a zis: “Libertate sau moarte”?
Tăcere de mormânt în clasă, numai Suzuki ridică mâna:
- Patrick Henry 1775 Philadelphia.
- Bravo Suzuki! Şi cine a zis: “Ţara este poporul, de aceea poporul nu poate să moară”?
SUZUKI: Abraham Lincoln 1863 Washington.
Diriginta se uită peste clasă şi zice:
- Mi-e ruşine pentru voi, Suzuki vine din Japonia şi stie mai multe despre America decât voi!
Din spate se aude o voce:
- Pupă-mă-n cur, Japo împuţit!
- Cine a zis? întreabă diriginta.
Suzuki se ridica şi zice:
- Generalul McArthur 1942 la Guadalcanal şi Lee Iacocca 1982 la şedinţa acţionarilor Chrysler.
În clasă iarăşi linişte, numai din spate se aude iară:
- Îmi vine să vomit!
Diriginta strigă:
- Cine a fost nemernicul?
SUZUKI: George Bush senior către Tanaka, ministru japonez, în timpul unei mese de serviciu, Tokio 1991.
Un elev se ridică şi zice:
- Suge-mi-o!
Diriginta, crizată:
- De ajuns! Cine a fost impertinentul?
SUZUKI: Bill Clinton către Monica Lewinsky, 1997 Washington, Casa Alba, Biroul Oval.
Înca un elev se ridică si zice:
- Suzuki ăsta e un rahat mare!
SUZUKI: Valentino Rossi 2002 Brazilia Superbike GP.
În clasă e un haos total, diriginta leşină, se deschide uşa şi intră directorul:
- O adunatură de idioţi mai mari ca voi n-am văzut în viaţa mea!
SUZUKI: Traian Băsescu către Gheorghe Ialomiţeanu, ministru de finanţe, la o nouă şedinţă de rectificare a bugetului şi de creare a noi impozite, Bucureşti, ianuarie 2011.
Reţetă politică românească: Tocana pedelistă cu ciolan.
Ingrediente:
Un popor mare, necopt, fără miez; Mult ciolan; Trei patru partide mari şi câteva mai mici de diverse culori; O blondă de Pleşcoi; Un vârf de boc; O legătură mare de servicii secrete cu urechi fine; O curte constituţională moale şi bine frăgezită; Câteva cozi de procurori; Două - trei sindicate stafidite.
Condimente:
Apă de ploaie; Praf în ochi; Gargară măcinată; Zeamă de baliverne; Tupeu vărsat; Democraţie de rahat.
Mod de preparare:
Se taie poporul în două părţi, una bună şi una rea. Apoi fiecare bucată se taie în două, una bună, una rea, şi tot aşa, până se formează bucăţele mici ce pot fi mâncate dintr-o înghiţitură. Se separă apoi bugetarii de nebugetari, medicii de pacienţi, profesorii de studenţi, copii de părinţi, graşii de slabi, şi se lasă la decantat până se ridică la suprafaţă uscăturile. Acestea se culeg cu atenţie şi se pun deoparte într-un recipient călduţ. Din restul se taie 25%, se scoate vlaga şi se pune la foc mic, cu zeamă de baliverne şi cu praf în ochi, să nu se prindă. Se acoperă cu un capac mare ca să nu rasufle şi, din când în când, se stinge cu puţină apă de ploaie. Separat, se ia un partid portocaliu şi se întoarce de pe stânga pe dreapta. Apoi, se împănează pe toate părţile cu bucăţele tăiate din celelalte partide. Se presară deasupra uscături, iar peste se pune vârful de boc şi blondă de Pleşcoi cu ciolanul în gură, şi se lasă la dospit. Celelalte partide se toacă mărunt împreună cu sindicatele şi se învelesc cu servicii secrete. Apoi, se freacă bine cu cozile de procurori, se trag în ţeapă şi se păstrează la răcoare. Din când în când, se gustă şi se reevaluează. Se aşează partidele într-un parlament din teflon cu mânere. Cel portocaliu se pune cu grijă în mijloc. Pe lângă el se mai presară două-trei partide mici şi bine frăgezite. Restul de partide se presară după gust. Se dă totul prin curtea constituţională şi se înveleşte cu gargară măcinata.
Se aşează totul peste poporul deja bine distuit şi se dă la copt. Din când în când se strânge caimacul de deasupra, cu care se unge bine blonda şi uscăturile de deasupra, iar peste restul se toarnă zeama de baliverne cu tupeul vărsat. Se serveşte rece, pe stomacul gol, în piaţă.
În caz de probleme digestive, sunaţi la 112.
Sute de tineri aşteaptă în Piaţa Universităţii să se anunţe lista noului Guvern, ca să poată odată să protesteze împotriva lui şi să ceară demisia miniştrilor incompetenţi.
Directorul unei foarte mari companii de stat venea la lucru în fiecare dimineață cu mășina de servici. Când ajungea la poartă, bariera se ridică instantaneu, iar portarul dădea binețe cu multe plecăciuni:
PORTARUL: Bună dimineața, domnule director! Să trăiți! Să trăiți!
Într-o dimineață, ca să-și mai limpezească mintea și să mai scape de stres, directorul hotărîște să vină pe jos la servici, mai ales că stătea și destul de aproape. Ajunge în dreptul barierei și este văzut de portar.
PORTARUL: Ce-i bă, pulică, nu mai ești director?
Un tânăr absolvent al secţiei de Management era foarte încântat de postul pe care se angajase într-o importantă companie multinaţională. În prima zi, sună la bufet, ţipând în receptor:
- Adu-mi o cafea! Şi viteeeeeză!
La celălalt capăt al firului, răspunde o voce gravă:
- Cred că ai format greşit! Ştii cu cine vorbeşti, dobitocule?
- Nu, răspunde tânărul angajat.
- Eu sunt Directorul General, imbecilule!
- Dar tu ştii cu cine vorbeşti, dobitocule? ţipă tânărul.
- Nu, răspunse directorul, surprins.
Perfect!, îşi spuse tânărul şi închise telefonul.
Un tânăr african se înscrie la universitate.
Secretara îl întreabă:
- Ce ramură vă alegeţi?
Tânărul african, nemulţumit profund:
- Dar nu pot să am şi eu o bancă, ca toţi ceilalţi?
Universitatea noastră a semnat un agrement cu o universitate americană.
Directorul unui cimitir suna la reprezentanţă unei firme de motociclete:
- Câte motociclete aţi vândut în ultima săptămână?
- Cinci bucăţi.
- A, înseamnă că unul încă se mai plimba...
Un tip se duce în vizită la un prieten care era director la un spital de nebuni. La poartă, un nebun cu o roabă.
- Domnule, a sosit taxiul.
Tipul se urcă în roabă, ajunge la uşa directorului, după care nebunul îi cere 5 lei. Plăteşte tipul, apoi intră la director şi îi spune:
- Un nebun a venit cu roaba şi m-a luat de la poartă şi i-am plătit 5 lei pentru taxi.
- Ah, iar au sărit studenţii gardul!