Scufiţa Roşie trece voioasă prin pădure, ducându-i un coşuleţ de mâncare bunicii. Dintr-o dată, lupul sare pe ea dintr-un tufiş şi o violează cu sălbăticie. După consumarea nefericitului eveniment, Scufiţa Roşie îşi revine şi merge la casa vânătorului şi îi povesteşte păţania, cerând să-i facă dreptate. Acesta face reconstituirea.
- Cum s-a întâmplat?
- M-a violat bestial, prima dată!
- Şi cum? Aşa?
Şi vânătorul trece şi el la aparat.
- Şi, mai departe?
- M-a violat şi a doua oară!
Şi vânătorul trece iar la aparat.
- M-a violat şi a treia oară!
Şi vânătorul, încă o dată, încearcă să facă reconstituirea.
- M-a violat şi a patra oară!
Vânătorul, secătuit, întreabă:
- Păi, bine, şi de bătut, când te-a bătut?
- A, asta mai târziu, când i-am spus că am SIDA!
Stătea Făt-Frumos şi se gândea:
- Bă, mâine mă duc şi iau un cal din grajd, îl vopsesc albastru şi i-l trimit cadou Ilenei Cosânzeana. Când o să-l vadă, o să mă invite la o plimbare prin grădina palatului şi, tot povestind, o să mergem tot mai departe de castel şi atunci o să vină o ploaie şi o să ne ude leoarcă, pe urmă o să ne dezbrăcăm amândoi şi o să ne punem hainele la uscat, ea, când o să mă vadă dezbrăcat, o să înceapă să zâmbească şi o să mă întrebe dacă nu vreau să facem sex, iar eu atunci o să sar pe ea...
A doua zi, se trezeşte Făt-Frumos, se duce ia din grajd un cal, îl vopseşte albastru şi se duce cu el la Ileana. Ileana, când vede calul adus cadou, zice:
- Vai, Făt-Frumos, ce dar frumos! Vrei să facem sex?
Merge Ileana Cosânzeana prin pădure şi vede o broscuţă, sărind într-un picior.
- Tu eşti broscuţa aceea pe care, dacă o sărut, se transformă în Făt Frumos?
- Nu, ăla este fratele meu, mie trebuie să mi-o sugi!
O prietenă o întâlneşte pe Ileana Cosânzeana pe holul unei maternităţi. Mirată, o întreabă:
- Ce faci tu aici, la maternitate, Ileana Cosânzeana?
- Am venit să făt frumos!
Scufiţa Roşie se plimba prin pădure. Se-ntâlneşte tocmai cu lupul.
- Scufiţa Roşie, hai să ne facem fraţi de cruce!
- Cum, lupule?
- Te tai la degeţel, eu îţi sug sângele; mă-mpiedic, tu-mi sugi...
Chiar înainte de Crăciun, un politician cinstit, un avocat binevoitor şi Moş Crăciun se aflau în liftul unui hotel foarte select. Înainte ca uşa să se deschidă, observă toţi trei deodată o bancnotă de o sută de mii care zace pe jos.
Q: Care dintre cei trei o ridică?
A: Moş Crăciun, desigur. Ceilalţi doi nici nu există!
Triunghiul Bermudelor s-a săturat de vreme caldă şi s-a mutat în Alaska. Acum a dispărut, fără urmă, Moş Crăciun.
Se bătea Făt Frumos cu Balaurul. Îl prinde Balaurul pe Făt Frumos şi-l trânteşte de pământ, băgându-l în pământ până la glezne. Chiar zbura pe acolo corbul, şi zice Făt Frumos către corb:
- Corbule, corbuţule, adu-mi un cioc de apă şi-ţi voi da un balaur întreg de halit.
Aduce corbul un cioc de apă lui Făt Frumos şi ăsta îl bagă pe Balaur în pământ până la genunchi. Zice Balaurul către corb:
- Corbule, corbuţule, adu-mi un cioc de apă şi ţi-l voi da pe Făt Frumos să-l haleşti.
Aduce corbul iară un cioc de apă şi-l bagă Balaurul pe Făt Frumos în pământ până la buric. Zice Făt Frumos către corb:
- Corbule, corbuţule, adu-mi un cioc de apă şi-ţi voi da un balaur întreg de halit.
Aduce corbul un cioc de apă şi Făt Frumos îl bagă pe Balaur în pământ până la brâu. Zice Balaurul către corb:
- Corbule, corbuţule, adu-mi un cioc de apă şi ţi-l voi da pe Făt Frumos să-l haleşti.
Aduce corbul, săracul, încă un cioc de apă şi Balaurul îl bagă pe Făt Frumos în pământ până la gât. Zice Făt Frumos către corb:
- Corbule, corbuţule, adu-mi un cioc de apă şi-ţi voi da un balaur întreg de halit.
Corbul, enervat şi flămând:
- Păi, voi ce morţii mă-sii faceţi, vă bateţi sau beţi apă?!...
Q: Cum îi scoală Alba ca Zăpadă pe cei şapte pitici?
A: Seven up.
Moş Crăciun sta în seara de Ajun în faţa lui Bulă, arătându-i cu degetul şi spunându-i:
- Ai fost cuminte anul acesta?
Bulă îl priveşte stupefiat şi îl strigă pe taică-său:
- Tată! Moşul ăsta mă ameninţa! Sună repede avocatul!...
Un grup de turişti prin Apuseni găsesc întâmplător o peşteră.
Intră, o vizitează, totul era foarte fain, numai că mirosea îngrozitor.
Când ies afară, se întâlnesc cu un baci. Îl întreabă:
- Dom’ne, ce e cu peştera asta, e foarte frumoasă, dar de ce pute aşa îngrozitor înăuntru?
- Apăi, dragii mei, răspunde baciul, e o întreagă legendă. Pe vremuri, înăuntru trăia un căpcăun. De două ori pe an, cobora în sat şi răpea cea mai frumoasă femeie. Tot aşa, până când au rămas sătenii numai cu urâţenii de femei, pe care nu le mai folosea nimeni, şi, deci, satul era în pragul dispariţiei. Atunci, s-au adunat sătenii să se sfătuiască cum să scape de căpcăun. S-au gândit să îl cheme pe Făt Frumos. I-au dat un fax şi, după cam o săptămână, a venit. A intrat Făt Frumos în peşteră, l-a luat pe căpcăun şi l-a înfipt până la glezne în pământ. Căpcăunul s-a enervat şi l-a băgat pe Făt Frumos până la genunchi. Ăsta, ce, să se lase mai prejos? Îl ia pe căpcăun şi-l bagă până-n brâu în pământ. Căpcăunul, cu ultimele puteri, îl ia pe Făt Frumos şi-l bagă până la subsuori. Făt Frumos, nervos ca dracu’, îl ia pe căpcăun, îl bagă până în gât, scoate paloşul şi-i taie beregata. Sătenii, fericiţi, au tras un chef de pomină — vreo două săptămâni au tot băut. Ca răsplată pentru Făt Frumos, i-au dat-o pe cea mai frumoasă dintre urâtele pe care le mai aveau.
Ăştia doi s-au căsătorit şi au trăit aici până la adânci.
Turiştii fură şi nu prea captivaţi de poveste:
- Bine, dom’ne, dar tot n-am înţeles, ce pute aşa în peşteră?
- Apăi, nu ştiu, s-o fi căcat vreunul pe acolo!