Q: Care este deosebirea dintre un membru de partid din trecut şi unul din prezent?
A: Primul să bătea cu pumnii în piept. Al doilea, cu pumnii în cap...
- Ştii care e deosebirea dintre dintre un politician român şi o fată mare?
- Politicianul, când zice da, înseamnă poate, dacă zice poate, înseamnă nu, iar dacă zice nu, atunci nu-i politician.
- Şi fata?
- Dacă zice nu, înseamnă poate, dacă zice poate, înseamnă sigur da, iar dacă zice da, atunci nu mai e fată mare.
Un ţăran s-a gândit să-şi facă o fântână. Şi sapă, şi sapă, şi tot sapă câteva zile, până când, în loc să dea de apă, găseşte un pergament.
Se apucă să-l citească, dar îşi aduce aminte că nu ştie să citească şi merge cu el la primarul satului.
- Dom’ primar, găsii şi io pergamul ista în ţărână şi nu ştiu să-l citesc. Nu vrei să mi-l citeşti mata?
- N-am timp acuma, dar lasă-mi-l până mâine.
Pleacă ţăranul la casa lui, iar a doua zi, când vine la primar, îl găseşte înecat. Aşa că pleacă la înţeleptul satului.
- Nene, citeşte-mi şi mie ce scrie acilea.
Ia înţeleptul pergamentul, îl citeşte şi dup-aia zice că trebuie să mulgă vaca şi că-i spune mai târziu ce scrie. Aşteaptă ţăranul ceva timp şi se duce după el în grajd: îl găseşte spânzurat. Aşa că pleacă la primul-ministru. După ce îl citeşte şi ăsta, merge într-o cameră alăturată şi se împuşcă. Aşa că bietul ţăran se duce la preşedinte.
Dar şi ăsta se împuşcă după ce-l citeşte. Speriat din cale-afară, ţăranul merge la şcoală şi învaţă carte. După ce-şi termină studiile, vine acasă şi iese pe verandă ca să citească şi el pergamentul.
Dintr-odată, se porneşte o furtună uluitoare, îi ia pergamentul din mâini şi-l zboară ca pe un fulg de nea în adâncurile cerului.
Într-o bună zi, Ion Iliescu se hotărăşte să meargă la un sculptor vestit şi să ceară să-i sculpteze bustul. După două luni de zile, trece Iliescu pe la sculptor să vadă cum a ieşit opera de artă. Dezveleşte omul bustul, la care Iliescu rămâne şocat pentru câteva momente.
Dezmeticit, îl întreabă pe sculptor:
- Nu vă supăraţi, dar nu vi se pare c-aţi făcut ţâţe prea mari?
- Ba da, dar am avut un motiv foarte bun!, răspunde sculptorul.
Am să vă explic, e o chestiune simbolică! Deci, domnu’ Iliescu, din ţâţa dreaptă suge muncitorimea, iar din ţâţa stângă suge ţărănimea!, explică sculptorul.
- Dar intelectualitatea?, chestionă Iliescu.
- Auziţi, domnu’ Iliescu, mi-aţi cerut numai bustul!
Pe vremea lui Ceauşescu, un român e capturat de un trib de canibali. Înainte de a fi mâncat, ceru să i se îndeplinească o ultimă dorinţă:
- Aş vrea să vorbesc cu secretarul de partid.
- N-avem partid, n-avem secretar!
- Atunci, cu preşedintele de sindicat.
- N-avem sindicat, n-avem preşedinte!
Românul fu tare mirat:
- Dacă nici secretar, nici preşedinte nu aveţi, atunci cine va pune să vă mâncaţi între voi?
1
- Unchiul meu, zise Gigel, care a fost parlamentar, ţinea odată un discurs pe un podium, când deodată podiumul s-a prăbuşit..
- Şi a păţit ceva?
- Nu, deoarece funia pe care o avea petrecută în jurul gâtului a amortizat căderea.
În anul 2020, tovarăşei Elena Ceauşescu i se acordă post-mortem premiului pentru cea mai bună agricultoare a ţării, pentru că a reuşit să are o ţară întreagă cu un singur bou.
Extenuat de lupta pentru ieşirea din criză, premierul face el însuşi una şi, cum se mai zice, dă ortul popii. Funeralii naţionale, popor, sobor, aleşi, culeşi, regrete eterne etc. Pe marginea mormântului, Traian Băsescu plânge în hohote din ambii ochi, smulgându-şi ultimele şuviţe din părul restant, iar Elena Udrea, cernită toată, jeleşte telegenic şi ecumenic. În trei cuvinte, mare jale mare!
În drum spre ieşirea din cimitir, Elena Udrea se apleacă discret la urechea lui Traian Băsescu şi-i şopteşte plină de speranţă:
- Traiane, nu-i aşa că aş putea acum să-i iau eu locul?
Iar Traian Băsescu o asigură:
- Cum să nu, Elena, numai că trebuie să te grăbeşti până nu astupă ăia groapa.
- De ce n-au voie salariaţii de la guvern să se uite pe fereastră dimineaţa?
- Că n-or să aibe ce să mai facă după amiază.
Ceauşescu, Bush şi Gorbaciov au vrut să vadă care soldat este mai devotat ţării sale. Se duc toţi trei la Washington.
BUSH: John, la mine!
JOHN: Da, să trăiţi!
BUSH: Soldat, eşti gata să faci orice pentru patrie?
JOHN: Da, să trăiţi!
BUSH: Atunci intră în Oceanul Atlantic şi adu-mi un rechin în cinci minute!
John se scufundă, peste 5 minute iese la suprafaţă şi apare epuizat şi fără un picior, dar cu un rechin. Gorbaciov nu e impresionat şi le propune celor trei să meargă la Moscova. La Moscova:
GORBACIOV: Ivan, la mine!
IVAN: Da, să trăiţi!
GORBACIOV: Soldat, tu eşti gata să mori pentru patrie şi partid?
IVAN: Da, să trăiţi!
GORBACIOV: Du-te în Oceanul Îngheţat şi adu-mi doi rechini în cinci minute!
Ivan intră în apă, se scufundă, peste cinci minute iese cu doi rechini, aproape morţi. Ceauşescu nu e impresionat.
CEAUŞESCU: Bă, la noi asta e treabă de muiere.
BUSH: Bine, hai să mergem la Bucureşti să vedem.
La Bucureşti:
CEAUŞESCU: Ion, la mine!
ION: Ce e, bă?
CEAUŞESCU: Bă, tu eşti gata să mori pentru ţara ta?
ION: Ce, mă?
CEAUŞESCU: Hai, marş în Marea Neagră şi adu trei rechini în cinci minute!
ION: Ba să se ducă mă-ta...
CEAUŞESCU: E, vedeţi, nu v-am spus eu că asta la noi e treabă de muiere?!
Doi oameni stau de vorbă. La un moment dat, unul dintre ei zice:
- Hai, dom’le, să-ţi zic şi eu ultimul banc cu Ceauşescu pe care lam auzit.
Celălalt răspunde:
- Dom’le, e păcat de dumneata, te văd om de treabă, de ce să ai necazuri? Eu lucrez la Securitate...
- A, lucrezi la Securitate? Atunci nu-i nicio problemă, o să-ţi repet bancul până te prinzi de poantă.