- Chelner, modelul ăsta de pe bucata mea de unt este aşa frumoasă încât nu-mi vine să-l întind pe pâine!
- Nu-i aşa?! Tocmai am făcut-o cu piaptănul meu...
Ion şi Vasile, profesori de matematică, iau masa la un restaurant şi discută aprins despre nivelul de cunoştinţe matematice ale populaţiei în general. Ion este de părere că nivelul acestor cunoştinţe este foarte, foarte scăzut şi că trebuie făcut ceva în sensul ăsta, în timp ce Vasile consideră că nivelul este absolut satisfăcător, că omul de rând ştie chiar mai multă matematică decât are nevoie. La un moment dat, Ion pleacă până la toaletă şi Vasile se gândeşte că e momentul să profite de această situaţie.
Aşa că o cheamă pe chelneriţă şi îi spune:
- Domnişoară, vă dau 100 de mii dacă mă ajutaţi şi pe mine într-o mică problemă.
- Sigur, spuneţi.
- Când se întoarce prietenul meu de la baie, o să vă pun o întrebare. O să sune ciudat, dar nu vă faceţi niciun fel de griji, doar să răspundeţi X la a 3-a pe 3. Credeţi că mă puteţi ajuta?
- Sigur, nici o problemă.
Îi dă suta şi tipa pleacă mulţumită. Se întoarce Ion de la baie şi Vasile îi spune:
- Uite, ca să-ţi dovedesc că am dreptate, o să-ţi dau un exemplu.
Hai să luăm o persoană oarecare, de exemplu chelneriţă care ne serveşte, şi să o întrebăm cât este integrală din X pătrat. Eu fac pariu cu tine pe ce vrei tu că ştie răspunsul.
- Fugi, domnule de aici, fii serios, hai să încercăm să-i dăm nişte calcule aritmetice, ceva mai uşor, cum îţi închipui că poate să ştie cât este integrală din X pătrat...
- Eu zic că ştie. Facem pariu pe un milion?
- S-a făcut, îţi spun de-acum c-am câştigat pariul, zice Ion.
O cheamă Vasile pe chelneriţa şi îi spune:
- Domnişoară, eu şi prietenul meu am avut o mică discuţie şi neaţi fi de mare ajutor, dacă ne-aţi răspunde la o întrebare. Puteţi să ne spuneţi cât este integrală din X pătrat?
- X la a 3-a pe 3, răspunde tipa foarte calmă.
Ion se uită stupefiat la chelneriţa, în timp ce Vasile îl priveşte triumfător. După câteva secunde tipa continuă:
- Plus o constantă.
- Domnule chelner! Aveţi grătar?
- Îhhhh, nu mai avem, domnule...
- Dar cotlete?
- Îhhhh, nu mai avem nici cotlete, domnule...
- Salată mixtă?
- Îhhhh, nu avem, domnule...
- Aveţi astm, domnule?
- Îhhhh, nu ştiu, trebuie să întreb...
- Domnule chelner! Ce face musca asta în ciorba mea?!
- Înoată pe spate!...
Clientul chelnerului:
- Chelner! Aştept deja de două oră după grătarul-cinci-minute comandat!
- Fiţi bucuros că nu aţi comandat supa zilei!
Pariu pe patru poli - Cum te numeşti, domnule?
- Petru Potopeanu.
- Şi ce lucrezi?
- Prepar peşti pentru pulverizat.
- Bine, dar ce anume operaţii faci?
- Pun peştele pe plăci, potrivesc plăcile pe plite, pregătesc patru puţini pentru peştele prăjit, pulverizez pasta produsă, pun pe pungi.
- Dar de ce toate cuvintele încep la tine cu litera p?
- Poftim?
- De ce vorbeşti numai cu p?
- Pentru că pot pronunţa pe p perfect perceptibil.
- Ei, asta e acum! Pun rămăşag că la întrebările mele vei greşi.
- Primesc.
- Pe cât?
- Pun prinsoare pe patru poli!
- S-a făcut. Spune-mi, ce-ţi place să mănânci?
- Peşte, păstrăvi, plachie, potârnici, prepar piftie piperată, pârjoale, pastramă, papricaş, papanaş, porumbei, pui pane.
- Şi ce vin bei?
- Pinot, pelin, porto.
- Şi ce desert?
- Plăcinte, prăjituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
- Dar îngheţată, obişnuieşti?
- Puţin profiterol, parfait...
- Spune-mi, cum îţi petreci timpul liber?
- Primăvara prefer plimbările pe potecile pădurilor, prin parcuri.
- Dar vara?
- Pescuiesc.
- Şi iarna?
- Patinez.
- Te pomeneşti că poţi să-mi spui o poezie ale cărei cuvinte să înceapă toate cu litera p?
- Pot.
- Asta nu o mai cred. Spune-o!
- Poezia poetului Petru Potopeanu:
Prin pustiuri, peste pietre, Păsări, pâlcuri pribegesc, Părăsindu-şi puii proprii Pe pământul părintesc.
Prima pasăre, pilotul, Plescăia puternic pliscul, Patina privind pământul, Pajiştea, pădurea, piscul.
- Bine, m-ai lămurit! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei când ai plecat de acasă?
- Paraschivo, păpuşico, pentru prânz presără puţin pătrunjel pe potârnichi. Pa!
- Văd că am pierdut.
- Pardon, plăteşti patru poli pentru pierderea pariului.
- Plătesc.
- Pune paralele pe portofel.
- Încă o întrebare.
- Poftim?
- Ce adresă ai matale ?
- Prelungirea Popa Petre 4, parter, pe Pângări, peste pod.
Q: Un om urcă scările, intră în restaurant, mănâncă bine, apoi iese din restaurant, coboară scările şi moare. De ce?
A: Era vagon restaurant.
- Chelner, în ştrudelul cu mere nu este nici urmă de măr!
- Dar ce, în friptura vânătorească sunt vânători?...
Într-un restaurant, la patru mese diferite, se aşează 4 bărbaţi:
- Ce doriţi?, întreabă chelnerul.
- Un măr!, spune primul.
- Un măr!, spune al doilea.
- Un măr!, spune al treilea.
- Un măr!, spune al patrulea.
Cei patru consumatori se privesc cu simpatie, ca după o regăsire spirituală şi metafizică, ca între spirite înalte, cărora Dumnezeu le-a îndrumat paşii să se întâlnească, după care se prezintă reciproc:
- Adam.
- Paris.
- Wilhelm Tell.
- Newton.
Chelner, un piept de vacă!
- Cu salată?
- Nu, cu sutien...
Un tip foarte bine îmbrăcat intră într-un restaurant de lux şi comandă ospătarului o farfurie de melci. Ospătarul aduce comanda, tipul ia un melc, suge conţinutul şi spune:
- Daaaa, foarte bun!
Ia şi al doilea melc, suge conţinutul foarte mulţumit:
- Daaaaa, excelent!
Ia al treilea melc, suge o dată şi se strâmbă:
- Ospătar, melcul ăsta nu e bun... nu prea are niciun gust, cred că e stricat...
Mai suge o dată din el.
- Da, sigur e stricat!
Se uită în cochilie şi vede melcul dând rapid din cur şi strigând:
- Muie, mă, na, muie!