Sarkozy, Merkel şi Băsescu, mergeau cu elicopterul, într-o vizită de lucru paneuropeană.
SARKOZY: Asta e Franţa!
BĂSESCU: După ce stii, mă?
SARKOZY: Uite colea Turnul Eiffel!
MERKEL: Asta-i Germania!
BĂSESCU: Da’ de unde ştii, mă?
MERKEL: E ora şase dimineaţa şi toată lumea munceşte!
BĂSESCU: Asta-i România!
MERKEL ŞI SARKOZY (într-un glas): Dar cum îţi dai seama?
BĂSESCU: Mi-a dispărut ceasul de pe mână, hăhăhă!
Soţul se întoarce de la serviciu şi îşi găseşte soţia în pat cu un tinerel. Supărat, soţul începe să ţipe, să arunce lucruri şi vrea să pună mâna pe soţia infidela. Aceasta însă îi spune:
- Înainte de a face o nebunie, te rog să asculţi cum de s-a putut întâmpla aşa ceva. Pe când mă întorceam acasă, l-am văzut pe acest tinerel amărât şi mort de foame. L-am adus acasă şi i-am dat mâncarea pe care ţi-o pregătisem şi pe care n-ai mâncat-o fiindcă te-ai dus la masă cu prietenii tăi. Am văzut că era desculţ şi i-am dat pantofii tăi noi pe care nu i-ai purtat fiindcă erau cadou de la mama mea. Am văzut şi că îi era frig şi i-am dat puloverul pe care ţi-l făcusem cadou de ziua ta şi pe care nu-l porţi fiindcă nu se potriveşte cu stilul tău de viaţă. Pantalonii lui erau rupţi, aşa că i-am dat jeanşii tăi buni pe care nu îi porţi fiindcă nu te mai încap. Când s-a schimbat, i-am spus că poate să facă o baie şi i-am dat spumantul pe care ţi l-am adus de la Paris şi pe care nu-l foloseşti, fiindcă îţi provoacă alergie...
Soţia se uită în ochii soţului, care este foarte uimit, şi continuă:
- Şi când a ieşit din baie, tânărul m-a întrebat dacă mai am ceva ce nu foloseşti...
Un arab bătrân trăia în jurul New Yorkului. Ar fi vrut să cultive cartofi, dar era singur şi gârbovit. Fiul său studia la Paris, aşa că decise să-i scrie un email să-i explice problema.
«Dragă Ahmed, sunt foarte trist că nu pot planta cartofi în grădina noastră. Sunt convins că dacă ai fi fost aici, m-ai fi ajutat şi am fi săpat toată grădină. Al tău, Tata».
Ziua următoare primi răspunsul la mail.
«Dragă tată, te rog nu te apuca să sapi în grădină. Acolo am ascuns CHESTIA. Al tău fiu, Ahmed».
La 4 dimineaţa, bătrânul se trezeşte cu CIA, FBI, Armata şi Rangerii în grădină. Caută şi scotocesc fiecare milimetru din grădină, dar nu găsesc nimic. Dezamăgiţi însă, pleacă toţi.
A doua zi, primeşte arabul un email de la fecior:
«Dragă tată, sper că între timp grădina noastră să fi fost săpată să poţi cultiva cartofi. Mai mult decât atât nu am putut face pentru tine. Al tău fiu, Ahmed».
Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, vizitează un combinat siderurgic. Spre surprinderea patronului, Sarkozy îl îmbrăţişează prieteneşte pe angajatul său, Morton. Acelaşi lucru fac şi Obama şi Putin când vizitează, la rândul lor, combinatul. Fără să se arate impresionat, patronul îi spune lui Morton:
- Pun pariu că pe Papă nu îl cunoşti!
- Jucăm golf împreună, zice Morton.
Uluit, patronul plăteşte o călătorie la Vatican. În timp ce Papa binecuvântează mulţimea, Morton dispare.
Curând, reapare alături de Papă. În acel moment, doi chinezi îl bat pe umăr pe patron şi îl întreabă:
- Cine e omul în alb de lângă Morton?
Răzbunări feminine:
Pe patul de moarte, un bărbat îşi chemă soţia şi, cu voce slăbită, îi spuse:
- “Aş vrea să-ţi fac o mărturisire, ca să pot muri în pace”.
- “Lasă”, spuse ea, “stai liniştit, nu e bine să faci niciun efort”.
- “Nu, nu”, spuse el, “vreau să-ţi spun că m-am culcat cu sora ta, cu mama ta şi cu cea mai bună prietenă a ta”.
- “Ştiu asta, dragule, de ce crezi că te-am otrăvit?”, îi replică soţia.
Primarul Parisului era foarte îngrijorat în privinţa invaziei de porumbei de pe Champs-Élysées. Nu putea nicidecum să-i alunge din oraş. Întregul Paris era plin de rahat de porumbei. Parizienii nici nu mai puteau călca pe alei, nici să conduci nu se mai putea. Costa o avere să tot cureţi străzile şi trotuarele.
Într-o zi, intră în primărie un om care-i face primarului o ofertă:
“Îţi pot scăpa frumosul oraş de plaga columbească fără nicio plată.
Dar trebuie să promiţi că nu-mi vei pune nicio întrebare. Sau îmi poţi plăti un milion de euro şi să-mi pui o întrebare.” Primarul cântări oferta şi o acceptă rapid.
A doua zi, omul se căţără în vârful Turnului Eiffel, îşi descheie redingota şi eliberă un porumbel albastru. Porumbelul albastru dădu de câteva ori din aripi şi apoi se pierdu în înaltul cerului parizian. Toţi porumbeii din Paris au văzut porumbelul cel albastru şi s-au adunat în aer în urma acestuia. L-au urmat cu toţii într-un nor uriaş spre Răsărit, departe, departe.
A doua zi, porumbelul cel albastru s-a întors complet singur la omul ce-l aştepta încă în vârful Turnului Eiffel. Primarul era în extaz.
A considerat că omul şi porumbelul albastru au înfăptuit o adevărată minune scăpând Parisul de plaga porumbească. Deşi omul cu porumbelul nu ceruse nimic, primarul i-a înmânat un cec cu un milion de euro şi i-a spus că, într-adevăr, voia să-i pună o întrebare. Chiar dacă s-au înţeles că nu-l costă nimic pentru curăţarea oraşului, se hotărîse să plătească un milion pentru a putea pune o întrebare. Omul acceptă banii şi-l invită pe primar să-i pună unica întrebare.
PRIMARUL: Aveţi şi un ţigan albastru?