TATA: Te-ai distrat bine în vacanţă?
ALINUŢA: Da! Am fost cu mama şi prietenul ei la mare.
TATA: Şi ce-ai făcut? Te împăcai bine cu el?
ALINUŢA: Da! Mă ducea în fiecare dimineaţă cu barca la vreo 5 km de mal şi eu înotam până pe plajă!
TATA: Şi nu era greu?
ALINUŢA: Nu, era mai greu să ies din sac!
- De ce ai sărit în Sena, dacă nu ştii să înoţi?
- Am crezut că-i Tamisa!
- Şi în Tamisa te poţi îneca!
- Dar, în Tamisa, n-am de gând să sar.
ALINUŢA: Mamă, mamă, m-am săturat să învăţ să înot!
MAMA: Taci, că dacă nu, trag apa din nou!
Q: Care sunt lucrurile bune care le-a adus războiul din golf?
A1: Saudiţii au mai multe locuri de parcare.
A2: Dacă ar ploua, Irakul ar fi plin de bazine de înot...
Q: Ce are 6 picioare, un IQ de 100 şi miroase a bere?
A: Trei bărbaţi în faţa televizorului la meciul de fotbal.
Joc de fotbal într-un sat scoţian. Înaintea începutul meciului, pentru alegerea terenului, arbitrul aruncă o monedă în sus.
Rezultat: 4200 de răniţi.
Alinuţa înota cu tatăl său. Ajunsă acasă, mama sa o întreabă:
- Alinuţa dragă, ce ai făcut azi la plajă?
- Am înotat mamă, cu tata!
- Şi după aia... ce-a mai făcut tata?
- A înotat şi mai tare!
- Şi după aia, iar a înotat?
- Nu mai ştiu, că l-au mâncat rechinii!
Pariu pe patru poli - Cum te numeşti, domnule?
- Petru Potopeanu.
- Şi ce lucrezi?
- Prepar peşti pentru pulverizat.
- Bine, dar ce anume operaţii faci?
- Pun peştele pe plăci, potrivesc plăcile pe plite, pregătesc patru puţini pentru peştele prăjit, pulverizez pasta produsă, pun pe pungi.
- Dar de ce toate cuvintele încep la tine cu litera p?
- Poftim?
- De ce vorbeşti numai cu p?
- Pentru că pot pronunţa pe p perfect perceptibil.
- Ei, asta e acum! Pun rămăşag că la întrebările mele vei greşi.
- Primesc.
- Pe cât?
- Pun prinsoare pe patru poli!
- S-a făcut. Spune-mi, ce-ţi place să mănânci?
- Peşte, păstrăvi, plachie, potârnici, prepar piftie piperată, pârjoale, pastramă, papricaş, papanaş, porumbei, pui pane.
- Şi ce vin bei?
- Pinot, pelin, porto.
- Şi ce desert?
- Plăcinte, prăjituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
- Dar îngheţată, obişnuieşti?
- Puţin profiterol, parfait...
- Spune-mi, cum îţi petreci timpul liber?
- Primăvara prefer plimbările pe potecile pădurilor, prin parcuri.
- Dar vara?
- Pescuiesc.
- Şi iarna?
- Patinez.
- Te pomeneşti că poţi să-mi spui o poezie ale cărei cuvinte să înceapă toate cu litera p?
- Pot.
- Asta nu o mai cred. Spune-o!
- Poezia poetului Petru Potopeanu:
Prin pustiuri, peste pietre, Păsări, pâlcuri pribegesc, Părăsindu-şi puii proprii Pe pământul părintesc.
Prima pasăre, pilotul, Plescăia puternic pliscul, Patina privind pământul, Pajiştea, pădurea, piscul.
- Bine, m-ai lămurit! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei când ai plecat de acasă?
- Paraschivo, păpuşico, pentru prânz presără puţin pătrunjel pe potârnichi. Pa!
- Văd că am pierdut.
- Pardon, plăteşti patru poli pentru pierderea pariului.
- Plătesc.
- Pune paralele pe portofel.
- Încă o întrebare.
- Poftim?
- Ce adresă ai matale ?
- Prelungirea Popa Petre 4, parter, pe Pângări, peste pod.
Două blocuri joacă tenis. Ce culoare are mingea?
- Verde, pentru că ciocolata nu are gratii...
Un cârd de crocodili zburau deasupra unei case pe care păşteau mai multe vaci. Un crocodil strigă la o vacă:
- Fă, cât e ceasul?
- Trei la doi pentru Steaua!
Se întâlnesc Iţic şi Ştrul, doi evrei de la Fălticeni. Iţic, supărat, Ştrul, vesel, n-avea nicio treabă.
- Frate, am scăpat de toate problemele!
- Da' ce-ai făcut, mă?
- Mi-am luat un elefant, frate!
- Hai bă, lasă vrăjeala, că nu-mi arde...
- Nicio vrajeala, mă. Am scăpat de toate problemele. Ştii parcul meu de maşini? Vine elefantul în fiecare zi, le spală, dă cu coada, le lustruieşte. Nevastă-mea... ştii că e obsedată cu grădină de flori. Nam treabă, le stropeşte asta de cinci ori pe zi... jet mic, jet mare.
Copiii... ştii ce disperat eram cu ei. Am şi uitat că-i am acum. Îi ia elefantul cu trompa îi pune în spate, îi plimbă prin cartier, joacă fotbal cu ei. Nu mai am niciun stres.
- Dar cât ai dat, mă, pe el?
- 100.000 de euro, dar face toţi banii...
- Auzi, mă... Nu mi-l vinzi mie?
- Ce să fac?! Ba, nene, ăsta e parte din familie acum, nu e de vânzare.
- Hai mă că-ţi dau 150.000 de euro, dă mi-l mie, doar ştii ce probleme am acasă!
- Nu se poate, mă. E sufletul nostru, cum să ne despărţim de el?
- Hai, bă, că-ţi dau 200.000 de euro, dă-mi-l să scap de belele.
- Nu se poate, bă, Iţic, tu nu înţelegi? Îţi comand şi ţie unul, dacă vrei, dar ai de aşteptat un an.
- Băi, Ştrul, îţi dau 300.000 de euro! Ajută-mă să-mi rezolv problemele, ce dracu’, suntem ca fraţii, am început împreună să facem afaceri!...
- Bine, mă, hai. Dar să ştii că ţi-am dat de la inimă, era ca şi copilul nostru...
După şase luni, se întâlnesc iar. Ştrul, vesel, Iţic, terminat, cu părul alb, cearcăne mari...
- Băi, Ştrul, ce mi-ai făcut, bă? M-ai nenorocit cu elefantul ăsta!
- De ce, mă?
- Nu face nimic, frate. Parcul meu de maşini, îl ştii... S-a suit cu curul pe maşini, mi le-a strivit. Nevastă-mea... Obsedată şi ea cu florile, s-a căcat pe ele, nu se mai vede o petală sub diatamai balega. Copiii... nu-i haleşte, dar îi bate cu trompa, îi aleargă prin casă. Sunt terminat!...
- Băi, Iţic, tu ai o problemă!
- Da, bă, ştiu, cu elefantul de la tine.
- Nu, bă! Tu, cu atitudinea asta, n-o să găseşti niciun român să vinzi elefantul ăla!