Nevasta lui lon, Maria, mai că este surprinsă de acesta făcând sex cu amantul ei. În grabă mare, Maria îi spune amantului:
- Ascunde-te în spatele televizorului, imediat!
Ion porneşte televizorul şi-şi soarbe obişnuită bere. Sărmana nevastă nu mai ştia cum să-l facă pe bărbatu-său să iasă din cameră. În cele din urmă, strigă din bucătărie:
- loane, vino repede să vezi ce ciudăţenie mi s-a întâmplat! Am scăpat o farfurie de porţelan pe jos şi mi-a sărit înapoi în mână, intactă!
- Asta-i nimic! strigă din camera soţul. Adineauri, un jucător a fost penalizat cu cartonaş roşu şi eliminat de pe teren şi a ieşit tocmai pe aici, pe lângă mine!
Începutul anului şcolar, într-un liceu din America, diriginta prezintă clasei un nou coleg: Sakiro Suzuki din Japonia.
Începe ora:
- Să vedem, cine ştie cel mai mult despre istoria Americii. Cine a zis: “Libertate sau moarte”?
Tăcere de mormânt în clasă, numai Suzuki ridică mâna:
- Patrick Henry 1775 Philadelphia.
- Bravo Suzuki! Şi cine a zis: “Ţara este poporul, de aceea poporul nu poate să moară”?
SUZUKI: Abraham Lincoln 1863 Washington.
Diriginta se uită peste clasă şi zice:
- Mi-e ruşine pentru voi, Suzuki vine din Japonia şi stie mai multe despre America decât voi!
Din spate se aude o voce:
- Pupă-mă-n cur, Japo împuţit!
- Cine a zis? întreabă diriginta.
Suzuki se ridica şi zice:
- Generalul McArthur 1942 la Guadalcanal şi Lee Iacocca 1982 la şedinţa acţionarilor Chrysler.
În clasă iarăşi linişte, numai din spate se aude iară:
- Îmi vine să vomit!
Diriginta strigă:
- Cine a fost nemernicul?
SUZUKI: George Bush senior către Tanaka, ministru japonez, în timpul unei mese de serviciu, Tokio 1991.
Un elev se ridică şi zice:
- Suge-mi-o!
Diriginta, crizată:
- De ajuns! Cine a fost impertinentul?
SUZUKI: Bill Clinton către Monica Lewinsky, 1997 Washington, Casa Alba, Biroul Oval.
Înca un elev se ridică si zice:
- Suzuki ăsta e un rahat mare!
SUZUKI: Valentino Rossi 2002 Brazilia Superbike GP.
În clasă e un haos total, diriginta leşină, se deschide uşa şi intră directorul:
- O adunatură de idioţi mai mari ca voi n-am văzut în viaţa mea!
SUZUKI: Traian Băsescu către Gheorghe Ialomiţeanu, ministru de finanţe, la o nouă şedinţă de rectificare a bugetului şi de creare a noi impozite, Bucureşti, ianuarie 2011.
Nu demult, la o şcoală, la economie.
PROFESOARA: Ia spune, elev, cu ce seamănă economia noastră de piaţă?
ELEV: Cu un vapor...
PROFESOARA: Cum vine asta?
ELEV: Păi, doamnă profesoară, este că economia noastră de piaţă abia se ţine pe linia de plutire?
PROFESOARA: Este.
ELEV: Se clătină din toate părţile?
PROFESOARA: Se clatină.
ELEV: Îţi vine să vomiţi?
PROFESOARA: Îţi vine.
ELEV: Poţi să cobori?
PROFESOARA: Nu poţi!
Băsescu îl cheamă urgent la Cotroceni pe Ministrul Finanţelor.
- Să-mi scoţi de unde ştii două miliarde de euro pentru modernizarea penitenciarelor şi asigurarea celor mai bune condiţii de trai puşcăriaşilor.
- De unde, Şefu’? Dacă am avea banii ăştia, i-am da la învăţământ!
- Bă, tu crezi că după ce-mi termin mandatul, mă duc la şcoală?!
Dan Voiculescu şi-a băgat şi el în Guvern un ministru despre care spune că e băiat silitor, la şcoală a avut doar note informative mari.
Greierele şi furnica (două versiuni)
Versiunea elveţiană
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă. Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă. Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă. Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine. Greierele, tremurând de frig, nu are nici hrană, nici adăpost, şi moare îngheţat.
Versiunea românească
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă. Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă. Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă. Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine. Greierele, tremurând de frig, organizează o conferinţă de presă şi întreabă de ce furnica are dreptul să stea la căldură şi să mănânce bine în timp ce alţii, mai puţin norocoşi decât ea, suferă de frig şi foame. Televiziunea realizează emisiuni în direct care arată greierele tremurând de frig şi difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură, într-o casă confortabilă, cu o masă plină de provizii. Românii sunt şocaţi de faptul că, într-o ţară atât de bogată, bietul greiere e lăsat să sufere în timp ce alţii trăiesc în huzur. Ziariştii fac interviuri în care întreabă de ce furnica s-a îmbogăţit pe spinarea greierului şi interpelează guvernul pentru a mări impozitele furnicii, astfel încât aceasta să plătească “cât se cuvine”. Se organizează manifestaţii în faţa casei furnicii. Funcţionarii publici decid să facă grevă de solidaritate 59 de minute pe zi pe o perioadă nelimitată. Un filosof la modă scrie o carte, în care demonstrează legăturile furnicii cu torţionarii de la Auschwitz. Ca răspuns la sondaje, guvernul emite o lege privind egalitatea economică şi o lege (aplicată retroactiv asupra perioadei de vară) anti-discriminare. Impozitele furnicii sunt mărite şi furnica primeşte o amendă pentru că nu l-a angajat pe greiere ca asistent. Casa furnicii este confiscată de autorităţi pentru că furnica nu are destui bani ca să-şi plătească şi amenda, şi impozitele.
Furnica pleacă din România şi se instalează în Elveţia unde contribuie la bogăţia economică. Televiziunea face un reportaj despre greiere, care de acum s-a îngrăşat. Acesta este pe cale să termine proviziile furnicii, chiar dacă primăvara e încă departe. În casa furnicii se ţin în mod regulat întruniri ale artiştilor şi scriitorilor de stânga. Cântăreţul Ickxsulescu compune cântecul “Furnică, opreşte-te!”. Fosta casă a furnicii, devenită locuinţă socială pentru greiere, se deteriorează pentru că acesta nu face nimic pentru a o întreţine. Guvernului îi este reproşată lipsa mijloacelor. Este înfiinţată o comisie de anchetă ce va costa 50 milioane de euro. Greierele moare de supradoză cu etnobotanice.
Ziarele şi televiziunile comentează eşecul guvernului de a gestiona cum trebuie problema inechităţii sociale. Casa este invadată de o bandă de gândaci emigranţi, tuciurii. Gândacii organizează cămatăria, prostituţia, taxele de protecţie, traficul de droguri şi terorizează comunitatea.
→ Concluzie. Guvernul şi Televiziunea se felicită reciproc pentru diversitatea multiculturală a României.
Într-o noapte, pe la ora două, Ion aude pe cineva strigând.
VOCE: Ioane, Ioane!
Se scoală Ion, merge la uşa şi o deschide.
ION: Cine mă strigă?
GHEORGHE: Gheorghe!
ION (frecându-se la ochi): Păi ce vrei, mă, la ora asta?
GHEORGHE: Ai vopsea verde?
ION: Nu!
GHEORGHE: Bine, mă!
Gheorghe pleacă şi merge şi Ion înapoi la culcare. Pe la cinci dimineaţa, se aude iarăşi strigat.
VOCE: Ioane, Ioane!
Merge iarăşi la uşă, frecându-se la ochi.
ION: Cine-i?
GHEORGHE: Gheorghe.
ION: Iar ai venit? Ce mai vrei la ora asta?
GHEORGHE: Ţi-am adus vopsea verde!
No, amu cică stăteau badea Gheorghe şi badea Vasile la soare, după o zi de muncă. Şi badea Gheorghe citea la gazetă. Citeşte el ce citeşte, când vede acolo cuvântul "torpilă".
Stă şi se gândeşte el cam ce-o fi aia şi, după vreo juma' de oră de scărpinat în cap, întreabă:
- Bă, Vasile, ce e, bă, aia "torpilă"?
- Bă, torpila e aia de trage bampoarele unu’ în altu’.
După alte lungi momente de cugetare şi scărpinat în cap, Gheo întreabă:
- Păi bă, când iese torpila din bampor, nu intră, bă, apă? Nu se duce la fund?
Urmează alte momente de suspans, după care Vasile:
- Nu, că e vorba de prinţipiul hidrodinamic!
- Prinţipiul hidrodinamic?! Da’ ce e, bă, asta?
- No, stai să-ţi explic: Ai fost la Murăş?
- Fost.
- Şi o fo Murăşul rece?
- O fost.
- Şi ţi-o venit să te beşi?
- Mi-o venit!
- Şi ţi-o intrat Murăşu-n cur?
- Nu mă!
- No, păi vezi, ăsta-i prinţipiul hidrodinamic.
La ora de psihologie, la o şcoală din Cluj, profesorul întreabă elevii:
PROFESORUL: Ştiţi de ce nu folosesc indienii degetul acesta?, arătând al treilea deget de la mâna dreaptă.
Nimeni nu se încumetă să răspundă la întrebare.
PROFESORUL: Fiindcă este al meu!, răspunde tot profesorul.
Anul 2020, la o şcoală din Bucureşti, ora de română.
PROFESOARA: Şi, copii, amintiţi-vă legea de bază a punctuaţiei:
după semnul smile, nu se pune virgulă!
Un copil al unui mare funcţionar în stat este întrebat de profesoară de geografie:
- Cine este primar în New York?
- Victor Ciormâncă.
- Nu e adevărat ce spui tu.
- Vreţi să vă arăt că, dacă îl sun pe tata, în cinci minute Victor Ciormâncă e primar în New York?