Universul şi prostia nu au limite. Noi le-am atins.
Boc propune, ca semn de recunoştinţă, să se tipărească un timbru cu Băsescu. Se duce Băsescu, deghizat, la un oficiu poştal, să vadă cum se vinde timbrul.
- Nu se vinde, spune funcţionarul.
- De ce?
- Nu se lipeşte.
Cere Băsescu un timbru, scuipă pe lipici, îl pune pe un plic şi-i arată funcţionarului:
- De ce spui că nu se lipeşte? Uite, se lipeşte!
- Da, spune funcţionarul, dar toţi scuipă pe partea ailaltă.
Un român moare şi ajunge la Sfântul Petru. Pe perete, vede numai ceasuri şi întreabă ce e cu ele.
- Sunt ceasurile minciunii. Fiecare are câte un ceas; când acesta minte, limba ceasului avansează o oră.
- Şi ceasul acela care nu se mişcă?, întreabă românul.
- E al Maicii Tereza.
- Dar ceasul lui Boc unde e?
- Acolo, sus, pe post de ventilator.
La Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale:
- Domnule ministru, telefonistei noastre de la centrală i-a slăbit aproape complet auzul. Ce vreţi, după atâţia ani...
- Mut-o la Departamentul de Negocieri cu Sindicatele sau la ghişeul de reclamaţii de la poartă.
Adrian Năstase a declarat că nu e supărat că n-a fost loc şi pentru el în noul Guvern, fiindcă oricum îi place mai mult să stea la fund.
Doi tipi discută:
- Ştii care-i deosebirea dintre nenorocire şi catastrofă?
- Dar ce, nu-i acelaşi lucru?
- A, nu! Să-ţi dau un exemplu. Ştii candelabrul ăla uriaş de cristal din Camera Deputaţilor? Dacă ar cădea peste politicieni, ar fi o catastrofă, nu?
- Da, şi?
- Nenorocirea e că nu cade...
Doar miniştrii şi secretarii de stat vor fi numiţi politic, a anunţat noul prim-ministru. Restul, pe pile.
Reprezentanţii FMI s-au plâns că preşedintele Băsescu a început să numească doar tocilari plicticoşi în comisia de negociere, cu care chiar trebuie să discute economie la negocieri. Preşedintele şi-a remediat imediat gafa.
Din confesiunile unui parlamentar român
Am fost director la o mare intreprindere socialistă. Cafeaua de dimineaţă era pregătită de o secretară sexy, mergeam la servici cu o limuzină neagră.
Odată am fost întrebat dacă fabrica nu contribuie cu 100 mii de lei pentru înmormântarea unui tovarăş din Comitetul Central. Am spus că cu atâţia bani aş înmormânta întregul Comitet. Din acel moment, am devenit director la o intreprindere mai mică.
Cafeaua zilnică era pregatită de o secretară mai în vârstă, la servici mergeam cu furgoneta fabricii. Odată, am fost apostrofat că nu am fost la ultima şedinţă de partid. Am răspuns că, dacă ştiam ca e ultima, m-aş fi dus sigur. Din acel moment, am lucrat ca maistru.
La servici mergeam cu maşina proprie şi eu făceam cafeaua de dimineaţă. În atelier aveam pe perete poza lui Kadar şi a Lolobrigidei. Odată, mi-au spus că de ce nu dau jos poza curvei de pe perete. Am luat poza lui Kadar. Din acel moment, am lucrat zilier la săpat şanţuri.
Mergeam la lucru cu bicicleta şi duceam cafeaua de acasă în termos. Odata, în timp ce săpam şanţul, au venit şi mi-au spus să-mi ascund bicicleta, deoarece va trece pe acolo o delegaţie sovietică. Am răspuns să nu-şi facă probleme, deoarece bicicleta este închisă cu un lacăt. Din acel moment, am rămas fără lucru.
O vreme, am fost şomer. Apoi, s-a schimbat orânduirea.
M-am reabilitat, am intrat în politică, am intrat în partid. Cafeaua îmi este servită de o secretară sexy, la servici merg cu un Audi cu şofer personal.
În rest, îmi ţin gura şi, din când în când, ridic mâna să votez pentru creşterea nivelului meu de trai, călătorii în locuri exotice pentru mine şi colegii mei şi tăierea salariilor oamenilor.
1
Badea Gheorghe din Ardeal se-ntoarce din vizită din America.
Prietenii, toţi în jurul lui, la crâşmă, curioşi:
- Cum e, bade, în America? Fain, nu?
ARDELEANUL: No, e fain, e ca aici la noi.
- No zi, bade, păi cum: zgârie nori, autostrăzi, maşini faine, Dallas, New York, democraţie, Pamela Anderson. Cum poţi să zici că e ca la noi, bade Gheo?
ARDELEANUL: Aşa e cum îţi zic, în America e ca la noi: ai bani, trăieşti bine! N-ai bani, vii la crâşmă.
Q: De ce parlamentarii români nu sunt niciodată jefuiţi de hoţi?
A: Curtoazie profesională.