Mai mulţi bărbaţi, în vestiarul de la sala de fitness. Deodată, un celular începe să sune pe o bancă. Un bărbat răspunde:
- Alo!
- Iubire, eu sunt!, se auzi mieros o voce de femeie.
- Oh, draga mea!
- Eşti la sală?
- Da.
- Ce bine! Sunt la numai două străzi de tine. Am văzut aici o blană persană. Tare îmi place. Pot să o cumpăr?
- Cât costa?
- Numai 1500 de dolari.
- Bine, cumpăr-o, dacă îţi place...
- Oh, iubire, înainte să vin aici m-am oprit la reprezentanţa Mercedes, m-am uitat la ultimele modele. Am vorbit cu vânzătorul şi mi-a arătat o ofertă foarte avantajoasă. Ştii, m-am gândit că ar trebui să schimbăm BMW-ul de anul trecut...
- Cât e?
- Numai 60.000 de dolari.
- Bine, dar alege una care să aibă tot ce se poate extra.
- Da, şi înainte să închid, încă un lucru... S-ar putea să fie prea mult... Azi dimineaţă m-am oprit la agenţia de vânzări imobiliare şi, ce să vezi, e de vânzare casa aceea care ne-a plăcut aşa de mult, cu piscină, parc şi în spate, plaja...
- Cât se cere?
- Numai 450.000 de dolari, e un preţ excelent!...
- Bine, mergi şi cumpăr-o, dar înainte oferă-le numai 420.000 de dolari...
- Bine, dragă, mersi mult, eşti un dulce! Te iubesc mult!
- Şi eu te iubesc! Pa!
Bărbatul închide, respiră adânc, ridică telefonul în aer şi întreabă:
- Nu ştie careva a cui e telefonul ăsta?
Vasile a mers cu Maricica lui la cumpărături. La un moment dat, iese Maricica, o femeie mai durdulie, din cabina de probă, cu o geacă în mâna, şi zice:
- Mi-e mică.
Vasile nu se poate abţine şi o întreabă:
- Ce ţi-e mică iubire, cabina sau geaca?
Q: Ce este iubirea?
A: Efortul pe care un bărbat îl face ca să se poată mulţumi cu o singură femeie.
Trei gorile, mascuili văduvi, vor să-şi caute neveste noi, dar îşi evaluează întâi experienţele.
- Am fost căsătorit cu o zebră, o nevastă minunată!, spuse primul.
- Am fost căsătorit cu o hipopotămiţă, mă sărută de mă înnebunea!, spuse al doilea.
Al treilea, numai blana şi oasele de el. Ăialalţi îl întreabă:
- Dar tu, de ce arăţi în halul ăsta? Precis n-ai fost fericit!...
- Ba da, dar eu am fost căsătorit cu o girafă. Sărută-mă!, îmi zicea, şi mă suiam pe gâtul ei. Iubeşte-mă!, şi mă dădeam jos şi o iubeam.
Apoi iarăşi: sărută-mă!, iubeşte-mă!.
Într-o seară, vine dinozaurul la dinozauriţă şi, făcându-i galeş cu ochiul, zice:
- Ei, o facem?
Ea, uitându-se la podea:
- Mmm... nu!
A doua zi, vine din nou dinozaurul la dinozauriţă şi, uitându-se cu subînţeles, zice:
- Ei, cum e? Merge una mică?
Ea, privind la vârful pantofului:
- Păi... mmm... nu!
A treia zi, vine dinozaurul la dinozauriţă şi zice cu nerăbdare:
- Păi cum?... Nimic, nimic?!
Ea, şăgalnic:
- Nu, iubitule... poate mâine!
Şi aşa mai departe, zi după zi, an după an.
Aceasta este povestea dispariţiei dinozaurilor.
Q: Ce este iubirea?
A: Lumina vieţii.
Q: Ce este căsătoria?
A: Factura la lumină.
Eu şi iubita mea am fost fericiţi timp de 20 de ani. Pe urmă, ne-am căsătorit...
- Iubitule, azi era să se întâmple o mare nenorocire!, zice soţia.
- Ce anume, iubito?, întreabă soţul îngrijorat.
- A căzut pendula şi era gata-gata s-o lovească pe mama în cap. A scăpat ca prin urechile acului.
- Ah, dobitoc şi prost ce sunt! Vina este numai a mea!
- Cum aşa, iubitule?!
- Da! Pentru prima oară în viaţă, am uitat să întorc pendula şi ea, păcătoasă, a rămas în urmă...
- Cu soacră-ta cum te împaci?
- Excelent! O iau cu mine peste tot, oriunde mă duc, mai ales atunci când plec la distanţe foarte mari. Chiar şi peste hotare!
- Formidabil, ce ginere recunoscător şi iubitor eşti!
- Este adevărat! Totuşi... am un mare necaz!
- Care? Legat de soacră?
- Da. Nu ştiu cum face, dar de fiecare dată găseşte pe câte cineva care îi dă bani să se întoarcă acasă!
- Scumpule, zici că fotbalul e viaţa ta, şi abia după el, eu?
- Nu, iubito, mai sunt boxul, tenisul, handbalul...
- M-am săturat de mania asta a vitezei a ta! E pentru a treia oară când era cât pe ce să mă omori, se răsteşte soţul, înfuriat la culme.
- Iubitule, te rog, mai dă-mi o şansă!