Janos ungurul şi Ion ardeleanul stau de vorbă. Janos întreabă:
- Zi, mă, Ioane, că tu eşti om cu carte, ce-i aia apărhaid?
- Păi, mă, Janos, toată lumea ştie că înseamnă ura de rasă.
- Dar ura de rasă ce-i, mă, Ioane?
- Mă, dar tare încuiat mai eşti. Hai s-o luăm băbeşte, să-ţi explic ca la şcoală. De exemplu, eu sunt alb şi tu eşti nigger... Şi eu îmi bag picioarele în gura ta de ungur împuţit ce eşti tu!
Un lăutar rrom intra în cabina lui, cu un aer de nemulţumit şi începe să-şi strângă lucrurile. După el intră stăpânul localului şi zice nervos:
- Atunci... e adevărat?... pleci?
- Sigur! Plec în străinătate! Asta-i o ţară de rasişti şi xenofobi!
- D... dar, spectacolul? Mă laşi aşa suspendat? Şi de unde ai scos-o pe asta cu rasismul şi xenofobia?
- Sunteţi!
- Bine! Cineva ţi-a zis ceva, nu? Păi îl dau afară, îţi jur!
- Nu, eu am făcut un sondaj şi asta-i o ţară de rasişti şi xenofobi!
- Un sondaj? Şi pot să ştiu ce întrebai?
- Eu întrebam: "Sunteţi pentru exterminarea ungurilor, ţiganilor şi farmaciştilor?" - Farmaciştii? De ce farmaciştii?
- Exact aşa răspundeau toţi!
Funar intră într-un lagăr de unguri.
- Dragii mei, am sa va dau două veşti, una bună şi una rea. Cu care sa încep?
- Cu cea buna, zic ungurii.
Mâine, o jumătate din voi pleacă acasă.
- Uraaa! Uraaa! Şi cea rea care este?
- Nu se ştie care jumătate din voi pleacă... De la brâu în sus sau de la brâu în jos.
O unguroaică la magazin:
- Biscuiţi este?
- Sunt.
- Rahat sunt?
- Eşti.
3
Funar e pe moarte, la patul său stau adunate toate neamurile, colegii de partid... El are o ultimă dorinţă:
- Vreau să-mi schimb numele în Funer Gyorgy.
Colegii de partid, neamurile, rămân toţi blocaţi. Unul întreabă de ce vrea să-şi schimbe numele în unul maghiar, când de atâţia ani luptă împotriva maghiarilor.
- Mai bine să moară un ungur decât un român, a răspuns Funar.
Vine o comisie de oameni de afaceri din Ungaria la Cluj. Sunt plăcut impresionaţi de ce au văzut aici şi îi propun lui Funar să le dea lor Clujul. Funar le spune că nu le poate da Clujul pentru că este simbolul Ardealului. Ungurii spun că îi dau tot ce doreşte.
FUNAR: Bine, dar cu trei condiţii.
Ungurii acceptă.
FUNAR: Prima condiţie este să îmi faceţi o statuie în centrul Budapestei.
UNGURII: Nu putem face asa ceva, pentru că Buda este simbolul Ungariei.
FUNAR: Daca nu vreţi, nu facem târgul.
Ungurii acceptă într-un târziu.
FUNAR: A doua condiţie este să puneţi în mâna dreaptă la statuie steagul românesc şi în mâna stângă un ungur.
Ungurii nu acceptă această condiţie.
FUNAR: Dacă nu vreţi, nu facem târgul.
Ungurii se sfătuiesc şi se gândesc să pună un ungur bătrân în mâna stângă a statuii. Acceptă şi această condiţie şi îl întreabă pe Funar care este cea de-a treia condiţie.
FUNAR: Să schimbaţi ungurul din jumătate în jumătate de oră!
Un englez, un francez şi un ungur, într-un avion care se prabuşea.
ENGLEZUL: Înger, îngeraşul meu...
ÎNGERUL: Sari!
Sare englezul, cade într-un lac şi scapă cu viaţă.
FRANCEZUL: Înger, îngeraşul meu...
ÎNGERUL: Sari!
Sare francezul, cade pe o căpiţă de fân şi scapă şi el.
UNGURUL: Înger, îngeraşul meu...
ÎNGERUL: Sari!
Sare ungurul, cade pe pietre şi praf şi pulbere se alege din el.
În Rai, ungurul se duce la Dumnezeu şi îi explică ce s-a întâmplat cu el. Dumnezeu, supărat, cheamă toţi îngerii, şi îl pune pe ungur să-l recunoască pe cel cu pricina. După ce se uită bine, ungurul recunoaşte un înger şi îl arată cu mâna:
- Ăla-i!
Se uită şi Dumnezeu şi îi zice:
- Băi, Funare, băi, iar te ţii, bă, de prostii?
Doi secui în tren. Unul propune celuilalt să intre în fiecare compartiment să vadă cine nu ştie ungureşte să-l taie cu briceagul. Intră în primul compartiment, pasagerii joacă cărţi.
- Ce jucaţi aici?, întreabă unul dintre secui.
- Şeptică americană, adică Amerikai hetest, răspunde un călător.
- Aceştia ştiu ungureşte, zice secuiul către colegul său, hai să mergem mai departe.
Intră în al doilea compartiment, unde călătorii toţi joacă cărţi.
- Ce jucaţi aici?
- Şaizeci şi şase, adica Hatvanhat.
- Şi aceştia ştiu ungureşte, hai să mergem mai departe.
La fel şi în compartimentul următor.
- Ce jucaţi aici?
- Popa prostul, adică Tokes Laszlo.
La şedinţa Consiliului Local Cluj, un consilier propune:
- Eu zic să mai facem o statuie în oraşul nostru.
Imediat vin ideile:
- Să fie o statuie cu ţăranul român!
- Să fie ţăranul îmbracat în costum naţional!
- În mâna dreaptă să aibă o furcă, să se lupte cu ungurii!
- În mâna stângă să aibă un ştreang, să ştie ungurii ce-i aşteaptă!
- Şi în ştreang să atârne un ungur, să fie mesajul clar!
După o clipă de tacere, vorbeşte primarul Funar:
- Bine, dar să schimbăm ungurul în fiecare zi.
Un ungur călătorea cu trenul şi la un moment dat citeşte pe geam:
- E pericoloso sporgersi, nu vă aplecaţi pe fereastră... Bă, da ăştia au scris în toate limbile, dar în ungureşte nu... Ce nesimţiţi la ei!
- Aaa!... Păi, n-au scris în ungureşte, că voi puteţi să vă aplecaţi!
Se întâlnesc doi prieteni, unul român şi unul ungur. Ungurul îi povesteşte prietenului ce a păţit:
- Dus la mine la restaurant şi vezut una blondine frumos tare:
perul spicul de la grâu, dinţii morgoritar, ţiţe suliţe! Dus la ea şi zis:
Vii cu mine la hotelul, dau la tine tot ce vrei! Dus la hotelul, dus la camere, ea pus la dezbrecat şi inceput: pune perul spicului in cuiul, dinţii morgoritar in poharule, ţiţe suliţe - chirpe! Ioi, chind vezut la mine una ca asta zis: Uitat pule acasă!