- Tot nu puteam să dorm noaptea şi mi-o zis dom’ doftor să închid ochii şi să mă apuc să-mi număr oile până adorm.
- Şi-o mărs?
- Stai să vezi! M-am apucat să le număr şi pe urmă mi-o perit tot somnul, când am băgat de seamă că-mi lipsesc două...
Doi ciobani în bâte. Oile pasc.
- Mă, Ioane, fain îi să ţi-o tragi, mă, Ioane!...
După cinci minute:
- Da, mă, Gheo, dar parcă-i mai fain Craciunul...
După alte cinci minute:
- Cum aşa, mă, Ioane? Ce-i mai fain la Crăciun?
După încă cinci minute:
- Apăi, parcă-i mai des...
Doi ciobani:
- Ioane, am găsit modalitatea să nu-ţi mai miroasă urât ciorapii!
- Du-te! Care, mă?
- Nu-i mai porţi!
Q: De unde se obţine lâna pură, virgină?
A: De la o oaie urâtă.
1
Ion şi Gheorghe dormeau la stână sub aceeaşi pătură. La un moment dat, Ion se scoală şi îl întreabă pe Gheorghe:
- No, bă, Gheo!
- No, ce-i, mă?
- Mă, tu faci laba, mă?
- Apăi, da.
- Şi sâmţi ceva?
- Apăi, nu.
- Păi, fă-ţi-o ţie, mă!
Doi ciobani, cu oile pe câmp, stau. Pavel zăreşte în depărtare:
- Bă, Ioane, sări că-ţi mâncă cânele slana, mă!...
- Mânca pă mumă-sa, că brişca-i la mine!
Un cioban stătea sprijinit în bâtă. Bâta era cam lungă şi ciobanul stătea un pic pe vârfuri. Un turist îi spune:
- Bade, parcă e cam lungă bâta aia.
- Cam lungă.
- Şi de ce nu tai o bucată din ea?
- M-am gândit eu să tai o bucată din ea, dar, vezi tu, aici unde ţin eu mâinile, pretinul de la care o am o făcut nişte modele cu brişca şi mi-e păcat să le tai.
- Dar de ce nu tai de jos, bade?
- Doar nu mi-s nebun, că aici sus mi-e lungă, nu jos!
Cică un baci stătea în botă şi-şi privea oile. O trupă de turişti se opreşte în faţa lui şi-i admira bota sculptată:
- Bade, dar ce vor să transmită reprezentările sculpturale din partea de sus a botei?
- Apoi, e-un motiv arhaic din Maramureş...
- Bade, dar astea de sub ea?
- Păi, ăsta-i un motiv vechi din Muntenia...
- Dar astea de mai jos, bade?
- Ei, ăsta-i un motiv din Dobrogea de pe vremea Sf. Andrei...
- Dar jos de tot, de ce n-ai mai sculptat nimic, bade?
- D-apoi, ce motiv aş fi avut?
Un ţăran s-a gândit să-şi facă o fântână. Şi sapă, şi sapă, şi tot sapă câteva zile, până când, în loc să dea de apă, găseşte un pergament.
Se apucă să-l citească, dar îşi aduce aminte că nu ştie să citească şi merge cu el la primarul satului.
- Dom’ primar, găsii şi io pergamul ista în ţărână şi nu ştiu să-l citesc. Nu vrei să mi-l citeşti mata?
- N-am timp acuma, dar lasă-mi-l până mâine.
Pleacă ţăranul la casa lui, iar a doua zi, când vine la primar, îl găseşte înecat. Aşa că pleacă la înţeleptul satului.
- Nene, citeşte-mi şi mie ce scrie acilea.
Ia înţeleptul pergamentul, îl citeşte şi dup-aia zice că trebuie să mulgă vaca şi că-i spune mai târziu ce scrie. Aşteaptă ţăranul ceva timp şi se duce după el în grajd: îl găseşte spânzurat. Aşa că pleacă la primul-ministru. După ce îl citeşte şi ăsta, merge într-o cameră alăturată şi se împuşcă. Aşa că bietul ţăran se duce la preşedinte.
Dar şi ăsta se împuşcă după ce-l citeşte. Speriat din cale-afară, ţăranul merge la şcoală şi învaţă carte. După ce-şi termină studiile, vine acasă şi iese pe verandă ca să citească şi el pergamentul.
Dintr-odată, se porneşte o furtună uluitoare, îi ia pergamentul din mâini şi-l zboară ca pe un fulg de nea în adâncurile cerului.
Într-o bună zi, Ion Iliescu se hotărăşte să meargă la un sculptor vestit şi să ceară să-i sculpteze bustul. După două luni de zile, trece Iliescu pe la sculptor să vadă cum a ieşit opera de artă. Dezveleşte omul bustul, la care Iliescu rămâne şocat pentru câteva momente.
Dezmeticit, îl întreabă pe sculptor:
- Nu vă supăraţi, dar nu vi se pare c-aţi făcut ţâţe prea mari?
- Ba da, dar am avut un motiv foarte bun!, răspunde sculptorul.
Am să vă explic, e o chestiune simbolică! Deci, domnu’ Iliescu, din ţâţa dreaptă suge muncitorimea, iar din ţâţa stângă suge ţărănimea!, explică sculptorul.
- Dar intelectualitatea?, chestionă Iliescu.
- Auziţi, domnu’ Iliescu, mi-aţi cerut numai bustul!
Trei ţărănci tinere spălau rufe la râu şi vorbeau despre bărbaţi.
- Auzi tu, al meu vine acasă de pe şantier o dată pe lună şi stă două zile şi-abia apucă să mă vadă. Dacă se-ntâmplă să mi-o tragă de două ori pe lună...
- Al meu lucrează la mină şi vine acasă în fiecare sâmbătă. Dar apucăm totuşi să ne-o tragem de patru-cinci ori pe lună.
A treia tace supărată. Nimic. Celelalte o trag de limbă:
- Dar al tău?
- Al meu stă acasă toată ziua şi n-am pic de linişte din cauza lui.
Cum mă prinde, cum m-o trage. O dată dimineaţa, o dată la prânz, de două ori seara şi de trei ori pe noapte. Celelalte, stupefiate:
- Taci tu! Şi n-ai făcut nimic? Poate o fi bolnav. Fost-ai la doctor?
- Fost.
- Şi ce-o zis doctorul?
- O zis că n-are ţinere de minte...