Ion şi Maria fac nuntă. Ion, mare şmecher, Maria, inocentă şi prostuţă. În noaptea nunţii, Ion îşi dă brăcinarii jos.
MARIA: Ce-i aia?
ION: Păi, Mărie, numa’ io am aşa ceva, nime’ pe lume nu mai are!
Peste câteva zile:
MARIA: Ioane, l-am văzut pe Gheorghe la cosit când s-o dus după tufă şi şi-o dat izmenele jos. Să ştii că are şi el!
ION: Apăi, fă Mărie, Gheorghe-i cel mai bun preten al meu, io aveam două... şi i-am dat şi lui una!
MARIA: Prost mai eşti, mă! Da’ de ce nu ţi-ai oprit-o ţie pe aia mare?
Ion şi cu Gheorghe se duceau la cosit în câmp. După ceva timp, coasa lui Gheorghe se rupse.
- Bă, Ioane, mă duc în sat să-mi schimb coasa şi vin înapoi!
- Bine, Gheorghe!, zise Ion.
Pe drumul spre sat, Gheorghe vede casa lui Ion şi pe Maria dezbrăcată pe masa. Gheorghe intră în casă şi o regulează bine pe Maria.
După ceva timp, Gheorghe se întoarce cu o coasă nouă la câmp şii spune lui Ion:
- Băi, Ioane, ştiai că ai o nevastă ţapănă de tot?
- Da, păi dacă-i moartă de trei zile!
Ion şi Maria făceau dragoste. La un moment dat, Maria către Ion:
MARIA: Mă Ioane, inima, mă!
ION: Las-o, fă Mărie, că o ocolim.
Ion şi Maria se întâlnesc pe stradă, la trei zile după ce făcuseră amor.
- Sărut mâna, Marie. Da’ ce-i cu tine, eşti supărată?
- Ioane, vin de la doctor, am o boală... Ceva cu s...
- Aoleu, ce boală?
- Si..., su..., sa... Nu-mi aduc aminte...
Deznădăjduit, Ion dă fuga la doctor.
- Doctore, am făcut sex cu o femeie şi azi am aflat că are o boală care începe cu s...
- Băiete, e grav, până aflăm despre ce e vorba, îţi voi injecta masiv penicilină, preventiv.
După o săptămână de la incident, Ion cu Maria se reîntâlnesc întâmplător, în acelaşi loc.
- Ioane, ce bine că te văd, mi-am amintit ce boala am!
- Lasă-mă dracului, că m-ai nenorocit! M-a părăsit nevasta, m-au dat afară din serviciu, mă ocolesc toţi prietenii, dorm sub un pod...
- Ioane, stai să-ţi spun ce boală am: scleroză!
Maria şi cu câteva femei, la recoltat morcovi. Femeile se îndeletnicesc acolo, fără o vorbă. La un moment dat, scoate Maria un morcov mare de tot din pământ şi zice:
- Of, că aşa o are şi Ion pe-a lui!
Toate femeile se miră în cor:
- Aşa mare?!
- Nu, făi proastelor, aşa murdară!
Ion se căsătoreşte cu Maria şi discută contractul prenupţial.
ION: Uite care îs regulile mele: când vin de la coasă şi am clopul pe partea dreaptă înclinat, înseamnă că mi-e foame şi să-mi pui masa. Când e pe stânga, înseamnă că mi-e sete şi să-mi pui vinul.
Iar când e pe spate, înseamnă că vreau să facem sex, şi tu te bagi în pat. Înţelesu-m-ai?
MARIA: Înţeles, dar am şi eu o regulă.
ION: Care?
MARIA: Când vii acasă şi mă vezi în vârful dealului că şed cu mâinile-n şolduri, apăi să-ţi dai clopul pe spate că dacă nu îi bai.
Ion, cu nevasta, în deşert. Şi merg ei, merg, şi ajung la o oază. Ion se-ntinde la umbră, Maria se dă după nişte tufe să se urineze. Se apleacă ea pe vine şi deodată aude "cranţ, cranţ, cranţ". Se sperie şi se mută mai încolo. Se aşează pe vine, iar aude "cranţ, cranţ, cranţ". Se sperie şi mai tare şi-l strigă pe barbatu-său:
- Măi Ioane, vino-ncoa’, că aud nişte zgomote care-mi dă fiori pe şiră.
Vine Ion şi zice:
- Hai, fă, pişe-te, să văd cum stă treaba.
Se apleacă Maria, da să se urineze şi iar se aude: "cranţ, cranţ, cranţ". Se apleacă Ion, se uită şi zice, dând din cap cu mirare:
-Să fiu al dracului dacă am mai văzut lăţei mâncând iarbă!...
Maria, proaspăt căsătorită, se întâlneşte cu Ion. Curios cum îi merge căsătoria, Ion o chestionează:
ION: Ei, Mărie, cum e să fii căsătorită? E mai bine?
MARIA: Mă, Ioane, nu-i mai bine, da-i mai des!
Vine Ion, acasă mort de beat şi intră direct în cameră la Ionuţ.
ION: Măi copile, ia spune tu lui tata, în ce clasă eşti tu?
IONUŢ: În a treia, mă, tată, tu nu ştii?
ION: No, apăi, tu ştii să scrii după dictare?
IONUŢ: Ştiu tată, cum să nu!
ION: No, ia un caiet şi scrie: “Ardealu’ îi a nost”!
Ia copilul un caiet şi scrie ce-i zice tatăl.
ION: No, mai scrie o dată: “Ardealu’ îi a nost”!
Mai scrie copilul o dată. Şi tot aşa, până umple tot caietul cu “Ardealu’ îi a nost”.
Ion, mulţumit, se întoarce la birt. Copilul, plângând, o sună pe maică-sa.
IONUŢ: Mamă! Mamă, eu aşa de beat nu l-am văzut pe tata în viaţa mea...
MARIA: Da’ ce-a păţit, dragul mamei? L-a adus poliţia acasă?
IONUŢ: Nu, mamă!
MARIA: Da’ ce-i cu el? E în comă alcoolică?
IONUŢ: Nu, mamă!
MARIA: Dar ce-i atunci, spune!
IONUŢ: Se crede ungur!
Badea Ion, renumit în sat pentru vrednicia lui, se pregătea de ieşit la câmp.
MARIA: Unde mergi, bade Ion?
ION: Ia, să căpăluiesc mălaiul cela.
MARIA: Da’ cum te duci, că mălaiul nici n-a răsărit?!
ION: Lasă, că până ajung, a creşte el...
MAMA MARIEI: Mărie! Mai lasă-l odată pe Ion şi hai acasă!
MARIA: Bine, mamă! Îl mai las odată şi vin!