Un reporter e trimis să facă un reportaj despre viaţa ciobanilor.
Merge el la prima stâna şi vede un cioban în staul regulând o oaie.
La a doua stână, vede acelaşi lucru. Mirat îşi propune să facă şi el acelaşi lucru la următoarea stâna. Ajuns acolo, merge în staul, ia o oaie şi începe să o reguleze. Ciobanii de pe prispă stăteau şi râdeau de se spărgeau. Reporterul, surprins, întreabă:
- Ce râdeţi? Ne e normal la voi aşa ceva?
Ciobanii răspund:
- Ba da, ziaristule, dar cu urâta aia?...
Un cioban, într-un compartiment de tren, stătea sprijinit în bâtă.
Se urcă în tren şi o femeie cu un copil şi îl întreabă pe cioban dacă compartimentul e liber. Ciobanul, nimic. Intră femeia cu copilul şi copilul începe să îl tragă pe cioban de iţari, de opinci. Mă-sa:
- Gigel, potoleşte-te, lasă-l pe domnul în pace!
Copilul, în continuare, trăgea de cioban, se juca cu bâta lui, ciobanul, nimic. Mă-sa:
- Gigel, potoleşte-te, nu îl mai supăra pe domnul!
Copilul tot nu se potolea, ciobanul nu zicea nimic, în disperare de cauză, mă-sa zice:
- Domnule, spuneţi-i şi dvs. să se potolească, poate vă ascultă.
Ciobanul se uită la copil şi zice:
- Face-aş ceva cu mă-ta!
Un ziarist la stână Un ziarist face o vizita la o stână, unde în găseşte pe cioban cu oile la păscut.
- Ce faci, bace?
- Uite, aice cu turma...
- Pot sa vorbesc cu câinele tau?
- Câinele nu vorbeşte!
Ziaristul se apleacă spre câine:
- Ce mai faci, Azor?
- Mulţam fain, bine!
Ciobanul rămâne cu gura căscată.
- Ciobanul se poartă bine cu tine?
- Nu mă plâng. Îmi dă mâncare bună, nu mă bate şi, din când în când ne mai şi jucăm.
Ciobanul e stupefiat.
- Bace! Pot să vorbesc cu măgarul tău?
- Măgarul nu vorbeşte!
Ziaristul se apropie de măgar:
- Ce mai faci, măgare?
- Nu mă plâng, bine.
Ciobanul intră în stare de şoc.
- Ciobanul se comportă bine cu tine?
- Da. Îmi dă fân, abrac, iar dacă e vreme rea, mă bagă în şură...
Ciobanul cade pe spate.
- Bace! Pot să vorbesc cu oaia aia de lângă tine?
- Apăi, bagaboanta asta minte de îngheaţă apele!
Un bucureştean, venit să-şi petreacă concediul în Ardeal, s-a întâlnit pe o uliţă cu un cioban. De cum l-a văzut, s-a şi dus cu gândul la brânză, slană, ceapă şi... palincă. Dar, cum să-l abordeze aşa, tam-nesam?!....
În cele din urmă, se încurajează şi intră în discuţie cu omul:
- Bună ziua, bade!
- Bună, conaşule!
- Nu vă supăraţi, cunoaşteţi o adresă de unde să pot cumpăra brânză de oi?
- Desigur, domnule! Încercaţi la veveu-brânză-de-oi-punct-ro.
O tipă din Europa de Vest vine în România pentru că auzise de virilitatea ciobanilor români. Se duce la o stâna şi se dă pe lângă un cioban să i-o tragă o dată, ca să se convingă şi ea cum că ce auzise era adevărat sau nu. Ciobanul îi spune:
- Dar tu ai văzut vreodată Ceahlăul la apus?
- Nu.
- Apăi, du-te şi vezi, că minunăţie mai mare greu găseşti!
După o lună, se întoarce gagica:
- Am văzut Ceahlăul, e frumos, dar eu am venit pentru altceva.
- Dar Făgăraşul, l-ai văzut?
- Nu.
- Mergi şi vezi, că-i păcat să nu vezi o privelişte minunată.
După ce o plimbă ciobanul prin toată România, gagica, nervoasă:
- Băi ciobane, sinceră să fiu, m-am plictisit de atâtea peisaje.
- Apăi, bine, de-amu lăsăm oile la ţară, aşa că, de-acum înainte, trei luni, nu o să vezi numai tavanul.
Erau doi ciobani ardeleni şi fiecare păştea turma lui pe două dealuri care erau despărţite de un drum naţional. La un moment dat, vine un TIR şi loveşte cea mai frumoasă oaie a unuia dintre ei.
Urmează următorul dialog:
- Ioane, văzut-ai măgăoaia haia mare care o trecut?
- Vazut, mă!
- Ai văzut că ţ-o călcat şea mai mândră mioară, mă?
- Văzut, mă!
- Şi, ce sâmţăşti, mă?
- Îmi repugnă!
Doi ciobani:
- Măi, Gheorghe, mare lucru îi benoclu’ ista!...
- Ce-i ăla?...
- Un aşa ceva, de te uiţi prin el şi vezi tot ce-i departe ca şi cum ar fi lângă tine...
- Şi ce faci tu cu el?
- Îmi place să mă uit aşa în căşile oamenilor, să văd ce fac... Uite, alaltă sară, te-am văzut ce îi făceai lui Mărie... Ce fain o fost, mă!...
- Ştii ceva, Ioane? Fac ceva pe benoclu’ tău, că nu-i bun de nimic!
Eu nici n-am fost acasă alaltă sară!...
Un cioban stătea sprijinit în bâtă, pe munte, păzindu-şi turma de oi. Vede venind pe drum o maşină tare. Opreşte maşina, un tip şi o gagică mişto se dau jos, ea se sprijină de portieră şi el vine şi i-o trage pe la spate. A doua zi se repetă scena, a treia zi la fel. Stă ciobanul şi se gândeşte, face un calcul şi îşi spune:
- Bani de maşină nu am dar o portieră tot îmi iau.
Doi ciobani moţăie în colibă, pe seară. Unul dintre ei se foieşte, fornăie pe nas, scoate sunete nemulţumite şi se întoarce pe o parte, zicând:
- Măi Vasile, măi! Măi, tu te-oi beşit, măi!
Trece aşa vreo juma’ de oră şi Vasile răspunde:
- Apăi, nu io, măi, câinele s-o beşit, mă...
Mai trece o oră şi primul cioban zice iar:
- Apăi, măi Vasile, măi: câinele nu-i aicea!
Iar trece o oră, cu fornăieli pe nas, cu sunete nemulţumite:
- Apăi, las că vine el...
Doi ciobani discutau:
- Auzi, bre, neică, cică la Bucureşti se mâncă, se bea şi se face sex pe gratis...
- No, amu, de unde ştii? Ce, ai fost pe-acolo?
- D’apoi io nu, dar o fost nevastă-mea.
Un balaur vine la un cioban:
- Ciobane, îţi mănânc jumătate din turmă.
Ciobanul, calm, fuma Carpaţi. A doua zi, vine iar balaurul:
- Ciobane, îţi mănânc şi cealaltă jumătate de turmă.
Cobanul, calm, fuma Mărăşeşti. Îi mănâncă şi casa, nevasta, copiii.
Ciobanul, calm, rămas fără ţigări, spune:
- Apăi să nu-ţi bagi aia-n el de balaur!