Doi îndrăgostiţi, pe o bancă, în parc:
- Iubitule, când o să ne căsătorim, o să avem doi copii, un băiat şi o fată.
- Dar de unde ştii?
- Amândoi sunt la mama, la ţară.
Un băieţel îl întreabă pe tatăl lui:
- Tati cât costă să te căsătoreşti?
- Nu ştiu fiule, încă plătesc.
Ion se căsătoreşte cu Maria şi discută contractul prenupţial.
ION: Uite care îs regulile mele: când vin de la coasă şi am clopul pe partea dreaptă înclinat, înseamnă că mi-e foame şi să-mi pui masa. Când e pe stânga, înseamnă că mi-e sete şi să-mi pui vinul.
Iar când e pe spate, înseamnă că vreau să facem sex, şi tu te bagi în pat. Înţelesu-m-ai?
MARIA: Înţeles, dar am şi eu o regulă.
ION: Care?
MARIA: Când vii acasă şi mă vezi în vârful dealului că şed cu mâinile-n şolduri, apăi să-ţi dai clopul pe spate că dacă nu îi bai.
Am avut un schimb dur de replici cu soţia în timp ce ne pregăteam de divorţ. Ea mi-a spus:
- Să ştii că păstrez copilul, eu l-am născut, este al meu!
- Nu este adevărat, nu-i al tău, i-am răspuns.
- Cine dracu’ crezi că i-a dat naştere atunci?, mi-a replicat.
- Îţi mai aduci aminte, i-am zis, în ziua în care s-a născut, a făcut pe el şi m-ai rugat să merg să-l schimb? Ei bine, l-am schimbat!
Maria, proaspăt căsătorită, se întâlneşte cu Ion. Curios cum îi merge căsătoria, Ion o chestionează:
ION: Ei, Mărie, cum e să fii căsătorită? E mai bine?
MARIA: Mă, Ioane, nu-i mai bine, da-i mai des!
Q: De ce costă divorţul atât de mult?
A: Pentru că merită!
Un cuplu căsătorit prin anii '60 îşi sărbătoreşte nunta de 40 de ani într-un mic restaurant liniştit şi romantic. Dintr-o dată, la masa lor apare o mică zână care le spune:
- Pentru că sunteţi un cuplu exemplar şi pentru iubirea voastră reciprocă în tot acest timp, vă îndeplinesc fiecăruia o dorinţă!
- Vreau să călătoresc cu soţul meu drag în jurul lumii, spuse soţia.
Zâna flutură bagheta magică şi apar două bilete de călătorie în mâinile ei.
Soţul s-a gândit un moment şi spuse:
- Ei bine, asta e o oportunitate care nu o voi avea de două ori. Îmi pare rău, iubirea mea, dar dorinţa mea este de a avea o soţie cu 30 de ani mai tânără decât mine!
Soţia şi zâna au rămas profund dezamăgite. Dar dorinţa este dorinţă. Zâna a fluturat bagheta magică şi, minune!, soţul a devenit de 92 de ani!
Morala: → Bărbaţii nemernici şi nerecunoscători ar trebui să nu uite că zânele sunt totuşi de sex feminin!...
Din confesiunile unui bărbat.
Nu am cunoscut fericirea adevărată până nu m-am căsătorit. Pe urmă a fost prea târziu.
Q: Care este atitudinea României faţă de puterea sovietică?
A: Păi, seamănă mult cu atitudinea faţă de nevastă-mea: Un pic o iubesc, un pic mi-e frică de ea, un pic o înşel, un pic o regulez, un pic aş vrea s-o schimb, dar în rest, m-am obişnuit!
Iţic, care locuieşte la Tel Aviv, îi telefonează fiului său David, care a emigrat la New York, şi-i spune:
- Regret că-ţi stric ziua, dar trebuie să-ţi spun că eu şi maică-ta suntem pe cale să divorţăm. 45 de ani de suferinţă sunt de ajuns.
- Tată, cum poţi să spui asta? Şi chiar acum, înainte de sărbători!, strigă revoltat fiul său.
- Nu mai pot s-o văd în faţa ochilor, răspunde tatăl, ne-am plictisit unul de celălalt şi sunt sătul de toată povestea asta, aşa că fă-mi un serviciu şi sun-o pe soră-ta Anna la Chicago, să ştie şi ea.
Şi Iţic închide rapid telefonul. Disperat, fiul o sună pe soră-sa, care rămâne mască.
- Cum, vor să divorţeze? La vârsta lor?! Am eu grijă de asta.
Şi-l sună direct pe tatăl ei şi-i spune:
- N-o să divorţaţi! Nu faceţi nimic până când eu şi frate-meu nu ajungem la voi. M-ai înţeles? NIMIC!
Şi trânteşte telefonul.
Tatăl se întoarce spre soţia lui, spunându-i:
- Totul e foarte bine, Rebecca! Copiii vin să-şi petreacă sărbătorile cu noi şi, în plus, o să-şi plătească singuri biletele de avion.
Viitoarea soacră îşi întreabă viitorul ginere:
- Am auzit că i-ai făcut fiicei mele o cerere în căsătorie. Cum de nu m-ai întrebat pe mine înainte?
- Păi, nu am ştiut că mă iubiţi şi dumneavoastră...