Un ardelean sta în parcul Garii de Nord. În acest timp un individ care făcea jogging se oprește în fața lui și începe sa facă flotari. Ardeleanu se uita sub el, se uita deasupra lui, în fața, în spate și după un timp exclama nedumerit:
— Apoi, fatuca a pleacăt de mult !…
Cica era primavara într-un sat din Ardeal. Doi tarani ies pe camp cu sapele… La un moment dat vin niște oameni, oficiali, cu niște aparate sofisticate, și incep sa verifice temperatura solului, ca sa știe când sa planteze porumbul…
Cei doi tarani, nedumeriti de ce se întâmpla, se duc si-i întreabă ce fac. La care oficialii le spun ca masoara temperatura solului. La care unu dintre tarani răspunde:
— Pai bine ma… acum 150 de ani, stra-stra-bunicul meu masura temperatura cu fundul. Isi dadea jos izmenele, și punea cu curul pe pamant, și așa stia dacă sa planteze porumbul sau nu… Vedeti voi?! ce făcea el acum 150 de ani cu curul, voi faceți acum cu capul…
Unui secui îi moare soția. După inmormantare, preotul vazandu-l supărat se apropie de el și îi zice:
— Impaca-te cu gandul ca acum soția ta se afla alaturi de Dumnezeu. La care secuiul răspunde amarit.
— Mult de furca va avea cu ea, parinte.
Nevasta unui ardelean vrea sa dea divort. Ajunsi în fața judecatorului, ea spune:
— De 10 ani sintem căsatoriti și încă nu am facut dragoste!
Judecatorul, mirat, il întreabă pe ardelean:
— Ba, tusori nu vrei, ori nu poti, ori nu știi?
Ardeleanul răspunde:
— De putut, pot; de vrut, vreau, și de știut, știu; dar nu văd de ce atita graba..
Un ardelean si-un oltean sunt dusi la moarte. Intra olteanu.
— Cum vrei sa mori?Pe scaunul electric, prin impuscare sau spanzuratoare?
— Prin impuscare, nu, nici prin spanzurare.Pe scaunul electric!
Il aseaza pe scaun, se duc apasa pe buton și nimic.
— Mai, omule, ce noroc ai! Gata, pleacă, s-a întâmplat o minune, n-a fost dat sa mori! La revedere!
Iese asta si-i zice ardeleanului:
— Vezi ca scaunul electric e stricat!
Intra ardeleanul.
— Cum vrei sa mori?
— Prin spanzurare, nu, scaunul electric e stricat, deci prin impuscare.
Un oltean și un ardelean erau într-un tren.
Olteanul:
— M-a facut muica oltean, maaa!
ardeleanul:
— No, iart-o !
Un ardelean se duce la doctor, deoarece nu se simtea bine și avea o tuse persistenta.
Doctorul il consulta și il întreabă:
— Fumati?, la care ardeleanul, după câteva momente de ezitare, răspunde:
— Mai degraba as bea ceva!
Bade, drumul asta merge la Cluj?
— Nu, asta vine de la Cluj.
Un ardelean și un oltean în tren. La un moment dat li se face foame, ardeleanul scoate slana și chita, brisca și începe sa mănânce. Olteanul scoate niște fate de peste, mănânca puțin peste și pune grijuliu oasele pe un ziar. Ardeleanul il vede si-l întreabă: — Ma oltene da ce faci cu oasele cele?
— Oohoo!.. Oasele astea sunt foarte bune, deosebit de sanatoase, contin fosfor și asta ne face pe noi oltenii așa destepti!
Sta ardeleanul, se gandeste, și în final îi propune olteanului sa facă schimb de mancare. Acum olteanul se infrupta din chita și slana, iar ardeleanul cu o figura scarbita încearcă sa rontaie oasele de peste.
— Ma oltene, bag sama ca m-ai pacalit cu oasele astea de peste.
— Pai vezi, nici n-ai gustat bine și te-ai desteptat!
Ion și Gheorghe se intorc acasă după calatoria la București. Ajung la gara, se urca în trenul de Cluj, își gasesc două locuri.
— Mai Ioane, cât face trenul până la Cluj?
— Mult, ma. Toata ziua.
— Și ce facem noi atata timp?
— Pai, ce sa facem, vorbim.
— Și ce sa vorbim noi toată ziua, ma?
— Stiu eu? Hai sa spunem ghicitori.
Zis și facut.
— Ia zi, Gheo, ce e mic, negru și sta la mine în curte?
Trece un timp, ajunge trenul pe la Ploiești.
— Auzi, Ioane, da’ are blana?
— Are, ma.
Pe la Brasov Gheorghe întreabă din nou:
— Ioane, are și patru picioare?
— Are, ma.
Spre Sighisoara dialogul continua:
— Și il ții în lant, ma?
— Da, il tin în lant.
La Blaj:
— Nu-i așa ca e rau? Musca, nu?
— Musca, ma, dacă nu te stie.
Ajunge trenul și la Teius.
— Ma, Ioane, n’o fi câinele?
— Ba câine le’i, ma. Da’ tu mare prost ești. Ce ți-a trebuit atata timp ca sa ghicești?
In gara la Apahida răspunde și Gheorghe, supărat:
— Auzi, ma? Prost ești tu. Eu stiam de la București, da’ dacă spuneam de atunci, ce mai vorbeam noi atita drum?
Langa un sat din Ardeal aterizeaza o farfurie zburatoare. Autoritatile iau imediat masura de a anunta satenii despre acest eveniment și despre comportarea pe care trebuie sa o aiba dacă întâlnesc cumva un extraterestru.
“Dragi sateni,pe izlazul de lângă satul nostru a aterizat o farfurie zburatoare. Dacă din întâmplare intalniti un extraterestru va sfatuim sa va pastrati calmul, sa nu incercati sa îi agresați în vre-un fel — Ba din contra — Fiti prietenosi și incercati prin gesturi și putine cuvinte sa comunicati. Ca sa îi puteti recunoaste va informam ca extraterestrii sunt: mici, verzi, au ochii bulbucati și mâinile până la pamant”
Spre seara, Gheorghe era la coasa. Și cum cosea el vede un “omulet” mic, verde, cu ochii bulbucati și mâinile până la pamant. Se apropie incet sa nu-l sperie și îi spune:
— Eu… Gheorghe… Cosas… Cosesc.
La care omuletul îi răspunde:
— Eu… Ion… Padurar… Ma cac…