Zâmbeşte! E al doilea cel mai frumos lucru pe care îl poţi face cu buzele.
Merge un schelet la medic.
MEDICUL: Acuma se vine?
Q: Ştiţi voi de ce este rasism în Africa de Sud?
A: Albii cred despre negri că sunt unguri.
Nişte olteni mergeau cu trenul, faţă în faţă cu o babă. Din când în când, baba ducea o sticlă la gură. Oltenii se gândiră să bea şi ei, şi, la primul tunel, făcură sticla poştă. Pentru că tot nu ghiceau ce bea baba, o întrebară:
- Mătuşă, ia zi, matale ce bei acolo?
- Apoi, de, maică, ia, mi-e şi ruşine să vă zic. Io mi-s bătrână şi bolnavă şi, din când în când, îmi mai vin nişte flegme pe gât şi n-am unde să le scuip.
Gheorghe şi Imre, prieteni tare buni, se duc într-o seară la birt să bea ceva şi ei ca şi oamenii. După câteva pahare, aştia doi încep să se certe pe tema Ardealului. Imre că Ardealul e al ungurilor, Gheorghe că e al românilor şi ies ăştia doi afară să se bată. Afară cântau greierii, la care Gheorghe îl întreaba pe Imre:
- Mă!, ia spune tu, mă, cum cântă greierii?
- Gri, gri, gri...
- Noa, vezi, mă? Când or cânta greierii szürke, szürke, atunci o fi Ardealul a vost, până atunci e a’ nost!
Q: Cum se poate caracteriza moartea a o sută de unguri, într-un singur cuvânt?
A: Puţini.
Primarul Parisului era foarte îngrijorat în privinţa invaziei de porumbei de pe Champs-Élysées. Nu putea nicidecum să-i alunge din oraş. Întregul Paris era plin de rahat de porumbei. Parizienii nici nu mai puteau călca pe alei, nici să conduci nu se mai putea. Costa o avere să tot cureţi străzile şi trotuarele.
Într-o zi, intră în primărie un om care-i face primarului o ofertă:
“Îţi pot scăpa frumosul oraş de plaga columbească fără nicio plată.
Dar trebuie să promiţi că nu-mi vei pune nicio întrebare. Sau îmi poţi plăti un milion de euro şi să-mi pui o întrebare.” Primarul cântări oferta şi o acceptă rapid.
A doua zi, omul se căţără în vârful Turnului Eiffel, îşi descheie redingota şi eliberă un porumbel albastru. Porumbelul albastru dădu de câteva ori din aripi şi apoi se pierdu în înaltul cerului parizian. Toţi porumbeii din Paris au văzut porumbelul cel albastru şi s-au adunat în aer în urma acestuia. L-au urmat cu toţii într-un nor uriaş spre Răsărit, departe, departe.
A doua zi, porumbelul cel albastru s-a întors complet singur la omul ce-l aştepta încă în vârful Turnului Eiffel. Primarul era în extaz.
A considerat că omul şi porumbelul albastru au înfăptuit o adevărată minune scăpând Parisul de plaga porumbească. Deşi omul cu porumbelul nu ceruse nimic, primarul i-a înmânat un cec cu un milion de euro şi i-a spus că, într-adevăr, voia să-i pună o întrebare. Chiar dacă s-au înţeles că nu-l costă nimic pentru curăţarea oraşului, se hotărîse să plătească un milion pentru a putea pune o întrebare. Omul acceptă banii şi-l invită pe primar să-i pună unica întrebare.
PRIMARUL: Aveţi şi un ţigan albastru?
Q: De ce merg pe stradă trei poliţai şi un câine?
A: Să aibă împreună 12 clase şi o limbă străină.
- John!
- Yes, Sir.
- Adu-mi un pahar cu apă!
- Ok, Sir.
- John!
- Yes, Sir.
- Mai adu-mi încă unul.
- Bine, Sir.
- John!
- Mai adu-mi un pahar cu apă...
- Dar, Sir, nu vă face bine atâta apă...
- John, eşti nebun, nu vezi că arde biblioteca?!
Un bătrân scoţian sta pe o bancă într-un parc şi se uita mirat la un tânăr care avea părul vopsit în toate culorile.
- Care-i treaba, moşule? Nu ai făcut niciodată ceva deosebit în viaţă sau ce beleşti ochii la mine?
- Ba da, odată m-am îmbătat şi am făcut sex cu un papagal şi mă întrebam dacă nu cumva eşti fiul meu.
Q: Ştiţi de ce un poliţai are şapcă?
A: Orice coş de gunoi are capac.