La Ponta vine un chinez,
C-un singur gand, c-un singur crez:
— Sunt, Ponta, neam cu Jiang Zemin
Și tocmai din Beijing eu vin
Aci, sa te salvez.
Romanii tai de foame mor,
E vai de neamu mamii lor;
Și de furat indelungat,
Bugetului voi i-ati secat
Al banilor izvor!
— Ai mei pierduti sunt, Li, cam toti:
O ducem bine cativa hoti,
In rest poporul e sarac,
Da-mi bani, daca-l găsești pe plac,
Da-mi numai cât socoti!
— Un miliard, pe loc, primești?
— O, Li, așa de darnic ești?
— Mai mult de-atat e visul meu!
— Ah, să-ți intoarca Dumnezeu,
Atat cât investești!
— Romanii, Ponta, sunt putini,
Și sunt cam lenesi, cam blajini-
De-acum, de-acum vor fi scapati,
De-acum vor fi și ei bogati,
Cu bani de la straini!
Vor huzuri în tuici și fum,
Vor sta la barfe lângă drum,
Camara lor se va-ntrema,
Și vor avea și ei ce da
Copiilor de-acum!
Se-nclina Ponta până jos,
Gandind la marele colos;
Se face-n graba un contract
Și Li semneaza pe-acel act
Și Ponta, bucuros.
El ia contractul cu mult foc,
Și pleacă, beat de-atat noroc,
Si-alearga dus de-un singur gand,
Sa-si ia nevasta, tremurand,
S-o stranga de mijloc.
O, Daci, soțioara mea,
De-acuma nu te-or injura
Calici la fiecare pas
Și nici lozinci de bun ramas
El nu vor mai striga!
Pe Victoras al tău cel bun
Il vei vedea din nou, nebun,
Trecand ca soimul cel usor
La vreun raliu, mergand în zbor
Si-i vei pofti: Drum bun!
Pleca și Li si-n cativa ani
Venira și chinezi și bani,
Facura drumuri de transport
Și piste de aeroport
Și case la tarani.
Veni chinez după chinez,
Faceau plantatii de orez,
Și sate mari, în stilul lor,
Și chiar orase-ntregi, sa mor,
Chiar nu exagerez!
Si-ncet, incet ne-am colorat
In galben pal, în galben plat,
Și peste tot vedeai copii,
Cu perii tepeni și negrii
Și ochiul inclinat!
La noi acuma Lina-i Lei
Și Luminita e Limei,
Ion e Huan, Mihai e Ming
Vasile-i Wan și Linu-i Ling
Și Mihnea e Mingmei.
Și nu mai vine Mos Craciun,
Batranu-acela bland și bun
Și nu auzi colindatori,
Copile mandre și feciori
In seara de Ajun!
Și n-auzi doine din caval,
Strigari n-auzi din deal în deal,
Nu vezi pe scene calusari
Cu tricolor și cu itari,
Nici n-ai și nici tambal!
Se bea de-acuma maotai
In loc de țuica. Sa ma tai
De ma ating de vinul lor!
De Murfatlar îmi este dor
Și nu vreau niciun ceai!
Vazu și Ponta ce-a facut
Și sta adesea abatut;
De-acum era bărbat matur
Și când vedea ce e în jur
Simtea un junghi acut.
— Ah, Doamne, cât ma rusinez,
Cât plang, cât sufar și oftez:
De-acum, poporul meu român
Pe țara nu mai e stapan,
Stapan e cel chinez!
Stramosii ma vor blestema:
Tu ce-ai facut cu țara ta?
Umputa-i toată de chinezi,
Pe unde mergi doar galbeni vezi
Și nu vor mai pleca!
Ia Ponta primul charter si
Se duce-n China, drept la Li,
Și pe un ton politicos,
Dar, oarecum, de sus în jos,
Incepe a-i grai:
— Sa-ti iei chinezii inapoi,
Ne-am saturat de-acum de voi,
Eram un vechi popor creștin,
Iar azi la Budha se inchin
O parte dintre noi!
Ah, Li, pentru poporul meu
L-am renegat pe Dumnezeu-
Ai inima! Tu poți sa ai
Chinezilor pamant sa dai,
Pe unde vrei, dar eu?
Sa plece-asa cum au venit,
Contractul l-am indeplinit!
Veti mai gasi un stat sarac,
Si-un prim-ministru prostanac
Și tânăr aiurit!
Se-ncrunta Li: — Tu ești nebun?
Tu vrei acuma sa le spun
Sa plece-n graba? Chiar asa?
Tu crezi ca ei s-ar astepta
Pe drumuri iar sa-i pun?
O, Ponta, te-ai trezit târziu,
Acolo, după cate știu,
De-acum suntem majoritari…
De nu îți place, sa te cari
La poli sau în pustiu.
