Patru unguri şi patru români pleacă cu trenul de la Cluj la Bucureşti. În gară, ungurii îşi iau fiecare bilet, românii îşi iau toţi un singur bilet. În tren, când vine naşul, ungurii dau biletele, iar românii se ascund în WC. Bate naşul în uşa WC-ului, iese o mână cu biletul, îl compostează naşul şi pleacă. La întoarcere, ungurii iau un singur bilet, românii nici unul. În tren vine naşul, ungurii se ascund în WC. Se aude un ciocănit în uşa, iese o mână cu biletul, cineva ia biletul, după care se aude o voce:
- Hai, băieţi, c-am făcut rost de bilet...
A avut loc odată un concurs unde au participat toate naţiunile lumii. Românii au ieşit ultimii şi au început să plângă. I-a auzit Soarta şi i-a întrebat de ce sunt aşa de trişti.
ROMÂNII: Pentru că ne-au depăşit ungurii!
Q: Cum numără ungurii perechile la poker?
A: O popă, două pope.
Q: De ce sunt unguroaicele din Ardeal aşa sexy?
A: Pentru ca sunt U.D.eM.eR.eu.
Un ungur, un român şi un ţigan naufragiază şi sunt prinşi de canibali. Înainte de a fi puşi la gătit, li se înfăţişează şeful tribului zicându-le: vă pun la două încercări, dacă treceţi de ele, vă salvaţi.
Prima dată vă duceţi în pădure, căutaţi şi vă întoarceţi în faţa mea cu zece fructe. Pleacă ei, după un timp apare ungurul cu zece mere, ajunge în faţa şefului şi-l întreabă, care este următoarea încercare.
- Şefu’, dacă reuşeşti să ţi le bagi în cur pe toate, te salvezi.
Începe ungurul, se chinuie, îşi bagă unul, două, trei mere şi nu mai poate. După un timp, apare şi românul cu zece cireşe. La fel îi spune şi lui şeful tribului:
- Dacă ţi le bagi în cur pe toate, scapi.
Se apucă românul, o cireaşă, două, trei... nouă, la a zecea, când era pe punctul de a termina, pufneşte în râs şi-i scapă ultima cireşică din cur. Îl aruncă canibali în bucătărie şi-l fac şniţele.
După întâmplare, se întâlneşte cu ungurul pe lumea cealaltă, care-l întreabă:
- Măi Ioane, mai aveai puţin şi reuşeai, cum de te-a apucat râsul tocmai când erai pe punctul final?
- Bă Ianoş, nu m-am putut abţine, când l-am văzut pe ţigan venind cu zece pepeni...
Un ardelean şi un ungur stăteau de vorbă.
UNGURUL: Când venit noi aici in Ardeal nu era nimeni aici. Totul era aşa frumos!
ROMÂNUL: Da’, mă, tontule, cine crezi ca v-au furat vouă caii de n-aţi mai putut pleca?
Ion e suspectat ca l-a ucis pe vecinul lui ungur. Ion neagă şi povesteşte întâmplarea:
- Păi, am ieşit eu afară cu o banană ca să moară Istvan de ciudă că el n-are şi după aia am aruncat coaja la el în curte. No, a ieşit el afară în curte, a alunecat pe coajă şi a căzut în furca mea de trei ori...
Dacă nu ştiaţi, echivalentul CFR-ului la unguri este MAV-ul.
CFR înseamnă: “Cacă-te, Frate Române!” MAV înseamnă: “Mănâncă Acum Vecine!
Era odată un râu care despărţea România de Ungaria.
Pe malul românesc, românul avea o recoltă sărăcăcioasă, iar pe malul unguresc, recolta ungurului era bogată.
Românul îl întreabă atunci pe ungur:
- Tu de ce ai aşa recoltă şi eu nu?
- Eu u.d.m.r.eu, eu u.d.m.r.eu.
Discuţie între doi prieteni.
ION: Mă, Vasile, televizorul tău prinde ungurii?
VASILE: Nu, mă, Ioane! Dar, dacă există vreun televizor care să prindă ungurii, io-l cumpăr pe ăl mai mare!
Pe o şosea din Ardeal, o baltă de sânge.
Q: Cum îşi dau seama politiştii dacă a fost ungur sau câine?
A: Dacă sunt urme de frână, atunci a fost câine.