Moare Stefan cel Mare și ajunge la poarta Raiului. Bate incetisor, nu-i răspunde nimeni. Bate cu pumnul, cu picioarele, nimic! Bate cu sabia si, într-un final, iese Sf. Petru.
— Eu is Stefan.
— Aoleu, zice Sf. Petru, pe tine nu te putem primi în Rai.
— Cum asa, nene? Pai eu, care am aparat tara, treburi, cheștii?
— Pai da, tu. I-ai bătut pe turci, pe tatari, pe polonezi? Nu merge, nene. Prea multe batai, prea multa violenta..
Ofteaza Stefan și se asaza pe un bolovan de pe lângă poarta Raiului.
Trece o vreme, apare Mihai Viteazul. Bate la poarta Raiului, bate cu pumnul, da cu picioarele, nimic. Pana la urma, bate cu bardita lui. Iese Sf. Petru și îi explica și lui Misu Bravu cum sta treaba:
— I-ai bătut pe turci, pe aia, pe aia, prea multe batai, nene! Prea multa violenta! N-am ce să-ți fac, stai pe afară.
Intristat, Mihai Viteazul il vede pe Stefan pe bolovan, se asaza și el și incep sa stea de vorba.
Mai trece ceva vreme, trece alta vreme, Misu Bravu și Fane Babanu deapana amintiri și hop, dîntr-o data, la poarta Raiului apare o gasca de tinerei, tatuati, unu cu droguri, altu cu tigara-n gura, vreo doi cu femei, altii cu motociclete și X5-uri și cu amenzi în buzunar, treburi serioase? Portile Raiului se deschid și toți intra. Mihai Viteazul vede toată treaba, se supara și bate cu barda-n poarta Raiului. Iese Sf. Petru și Mihai il ia la întrebări:
— Pai cum, nene? Noi, care am facut atatea pentru tarisoara asta, stam pe-afara, iar bagabontii, derbedeii astia, intra?
Calm, Sf. Petru îi răspunde:
— După cum ti-am zis, Misule, la voi e vorba de prea multa violenta.
— Bine, și derbedeii astia? ce-i cu ei?
— Ei, astia-s nationala de fotbal a Romaniei. Ei nu bat pe nimeni niciodata!
Stefan cel Mare după o lupta:
— Bai, care a baut aseara, înainte de batalie, un pas în fața!
Tremura toți și numai vreo 3 ies în fața..
— Bine, voi la sapat transee, restul, hai sa ne dregem..
Era pe vremea când se potcovea… BLA, BLA, BLA, era pe vremea lu’ Stefan cel Mare, când ajung turcii și peste el… Și vine la Maria Sa, un angajat de-al sau:
— Stefane, Stefane, au intrat turcii în tara, e urgie!
— Nu-i nimic, câți sunt?
— 10000 Maria Ta!
— Și noi?
— 1000…
— Bine, adu-mi armura și mantaua cea rosie…
— Da’ de ce mantaua rosie?
— Pai dacă ma ranesc, sa nu vadă ostenii sange la mine și sa lupte mai departe.
Zis & facut. Castiga ai nostrii și vin peste un an iar turcii…:
— Maria Ta, BLA, BLA, BLA …
— Nu-i nimic, câți sunt?
— 15000…
— Și noi?
— Pai am mai rămas vo’ 920…
— Bine, adu-mi armura, pelerina rosie și pantalonii mei MARO …
Stefan cel Mare le vorbește razesilor înainte de lupta cu turcii:
— Razesi, mâine la orele 8: 00 am avem lupta cu Osman și armata lui, așa ca sa veniti toți cu sabii, furci, coase și ce mai aveți pe-acasa ca sa tinem piept dusmanului. Ba, da’ sa veniti, c-am vorbit cu omu’.
Ştefan cel Mare stătea în sala mare a palatului şi se uita la video.
Un film meseriaş cu Van Damme. La un moment dat, intră aprodul Purice ca o vijelie în sală şi spune pe nerăsuflate:
- Măria Ta, a intrat turcul în ţară!
- Sunt mulţi?, întreabă Ştefan.
- Câtă frunză şi iarbă, Măria Ta!
- De unde naiba facem rost de atâtea scaune, aproade Purice?!
Ştefan cel Mare, înaintea celei mai dure bătălii ale sale, era foarte îngrijorat de soarta bătăliei şi a soldaţilor lui. Pentru a asigura victoria pe alte căi decât cele fizice, s-a hotărât să apeleze la trei babe vrăjitoare. Odată ajuns la babe, îşi spune păsul şi primeşte confirmarea:
- Da, mânca-ţi-aş, îi omorâm şi după aia mai vorbim, i-au spus vrăjitoarele.
După ce se termină şi bătălia, cu armată duşmană toată bolnavă şi vai de ei, voievodul se întoarse la cele trei babe să le răsplătească:
- Băi, că am câştigat, vă dau aur şi mătase, să dea dracu’...
- A, nu! Noi nu vrem daruri, noi vrem să fim plătite în natură!
- Păi, şi ce natură vreţi?
Vine prima babă:
- Bă, mânca-ţi-aş, eu vreau să-mi sugi ţâţa stângă!
- Ce ţâţă?!...
- Hai, hai, nu spune nimic, că...
Voievodul n-are încotro, se apucă de treabă. Vine şi cea de-a doua babă:
- Bă, mânca-ţi-aş, eu vreau să-mi sugi ţâţa dreaptă!
- Ce ţâţă?!...
- Hai, hai, nu spune nimic, că...
Voievodul n-are încotro, face treaba şi se îndreaptă spre a treia babă.
- Tu care țâța vrei să sug, mă?
- Eu ţâţă n-am, că-s Baba Novac!
Ştefan cel Mare, înainte de luptă:
- Oştenii mei, luptaţi până la unu, că la două avem bilete la meci!
Q: De ce a strigat Ştefan cel Mare din toţi rărunchii, la bătălia de la Vaslui: Înainteeeeee! ?
A: Pentru că era cu spatele la turci.
Ştefan cel Mare ţine cuvântare răzeşilor înainte de o luptă cu turcii:
- Răzeşi, mâine la orele 8:00 am avem lupta cu turcu’, aşa că să veniţi toţi cu săbii, furci, coase şi ce mai aveţi pe-acasă ca să ţinem piept duşmanului. Bă, da fiţi treji şi veniţi la timp de data asta, c-am vorbit cu oamenii ăia...
Vin turcii. Ştefan cel Mare îşi strânge oştenii, îi aşteaptă în pădure şi îi bate de se cacă pe ei. După un timp, vin turcii iar. Turcii, păţiţi, îi aşteaptă pe moldoveni în pădure şi îi bat de se cacă pe ei. A doua zi, vine pădurarul:
- Bă, fir-ați-ai-dracu’, care mi-aţi căcat pădurea?
Ştefan cel Mare adunase oastea în vederea unei bătălii cu turcii.
Ca de obicei, îşi îmbărbătează supuşii, strigând de răsună valea:
- Încălecaţi, moldovenii mei!
Ca un tunet răspund răzeşii:
- Încălecăm, Măria Ta!
După ce zdrobesc bine oastea turcească, se întâlnesc cu toţii la locul de adunare. Ştefan porunceşte:
- Descălecaţi, oştenii mei!
- Descălecam, Măria Ta!
Descălecând, Ştefan zăreşte într-un tufiş un pachet de biscuiţi.
Citind cu atenţie eticheta, puţin nedumerit, ridică pachetul de biscuiţi, spunând:
- Biscuiţi, oştenii mei!
- Biscuim, Măria Ta!