Superculmea microbistului român: → Să te dai jos de pe stâlp!
Antrenorul de fotbal:
Ţine-l pe decarul ăla cu şapte!
Culmea microbistului român: → Să te duci în Ghencea, să te urci pe un stâlp şi să strigi “Hai Dinamo!”.
Un bărbat e adus în faţa judecătorului pentru că a omorât-o pe soţia lui.
- Fapta dumneavoastră este abominabilă. Dacă aveţi intenţia ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viaţă, trebuie să ne expuneţi motive cât de cât plauzibile care să vă poate reduce pedeapsa.
- Domnule judecător, soţia mea era aşa de proastă, încât nu am putut să mă controlez şi a trebuit să o arunc de la balcon.
- Declaraţia dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită şi dacă nu doriţi ca juraţii să vă condamne, înainte să continuăm procesul trebuie să aveţi argumente cu adevărat plauzibile.
- Păi, să vă povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje, la ultimul etaj, şi la parter locuieşte o familie de pitici.
- În ziua respectivă i-am spus soţiei:
- E teribil să fii pitic. Săracii vecini de la parter, toţi sunt aşa mici!
- Da, răspunde soţia, sunt o adevărată specie de pirinei.
- Pigmei ai vrut sa spui!
- Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele şi de la care se alege cu pistrui.
- Aia se numeşte pigment.
- Mă laşi? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
- Ăla se numeşte pergament.
- Cum poţi dragă să fii aşa de incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ce a scris.
- Domnule judecător, vă închipuiţi că mi-am înghiţit cuvântul „fragment“, ca să nu mai continui discuţia asta aberantă. M-am aşezat pe fotoliu şi am luat un ziar să-l răsfoiesc. Nici nu m-am aşezat bine, că apare soţia mea lângă mine cu o carte în mână şi îmi spune:
- Uite dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor şi se numeşte carte, dacă nu aveai idee ce e aia. Ia şi citeşte Veranda de la Pompadur.
Iau cartea în mână şi îi spun “Draga mea, asta e o carte în limba franceză, Marchiza de Pompadour, nu trebuie să interpretezi numele în română.
- Asta e bună, dragă, îmi dai tu lecţii de franceză, mie, care am făcut meditaţii cu un vector de la facultate!
- Ăla nu se numeşte vector, se numeşte lector.
- Eşti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
- Ăla a fost Hector şi era troian.
- Hector e unitatea de măsură a suprafaţei, blegule...
- Ăla e hectar, draga mea.
- Mă uimeşti cu incultura ta. Hectar e o băutură a zeilor.
- Ăla se numeste nectar, spun eu, oftând din adâncul sufletului.
- Habar nu ai, eu ştiu sigur că era şi o melodie pe tema asta, pe care o cântau două prietene în duo.
- Nu se spune duo, se spune duet.
- Mă scoţi din sărite, cum dracu de eşti aşa de încuiat? Duet e când doi bărbaţi se bat cu săbiile.
- Ăla se numeşte duel.
- Pe dracu’, duel e gaura aia neagră din munte de unde apare trenul.
- Domnule judecător, aveam tunel pe limbă, dar am simţit ca mi se face negru în faţa ochilor şi nu m-am mai putut stăpâni şi am aruncat-o pe geam.
Linişte în sală... Judecătorul ia ciocănelul de pe masă, loveşte cu el puternic şi spune:
- Eşti liber, a fost un caz clar de legitimă apărare. Eu o aruncam deja de la Hector.
Selecţionată de fotbal a Liechtensteinului, împreună cu fanii lor, au plecat cu două autobuze la cupa mondială. În ţară a rămas doar paznicul!
Q: Care este diferenţa dintre o repriză de fotbal şi un preludiu?
A: Prima durează sigur 45 de minute.
Un fotbalist la preot:
- Părinte, în rai se joacă fotbal?
- Trebuie să mă documentez, vino mâine!
A doua zi.
- Părinte, ei?
- Am o veste bună şi una rea. Cea bună: Da, se joacă fotbal. Cea Rea: Joi ai meci...
Nişte nebuni erau transportaţi cu avionul la un alt spital. Doctorul stătea în cabina pilotului. La un moment dat vine să verifice ce făceau nebunii. Ăştia jucau fotbal. Ca să vadă dacă sunt toţi îi numără şi vede că lipseşte unul.
- Bă, nebunilor, unde-i Gigi?
- Pe aripa avionului. Execută cornerul.
Q: Care este diferenţa dintre Rapid Bucureşti şi o buburuză?
A: Buburuza are mai multe puncte.
La un ospiciu, nebunii săreau gardul ca să joace fotbal, ceea ce nu convenea deloc directorului. A doua zi, gardul a fost înălţat cu 5 metri, însă nebunii continuau să sară gardul. În următoarele zile, din ordinul directorului, gardul a fost înălţat mereu cu câte 5 metri.
Exasperat, directorul a chemat un specialist care a dărâmat gardul şi a trasat în locul acestuia o dungă albă de vopsea pe pământ.
Stupoare! Nebunii stăteau aliniaţi, fără să treacă linia.
Directorul, uimit, i-a întrebat de ce nu mai vor să joace fotbal.
- Şefu’, cum să ajungem la terenul de fotbal dacă nu mai avem pe ce rezemă scara?
Trei beţivi stăteau într-un bar dintr-o gară de tren. Doi dintre ei îi spuneau celuilalt:
- Hai, bă, dracu’, să mergem, că pleacă trenul!
- Ba mai bem încă una mică şi mergem. Ospătar, încă una mică!
- Hai, bă, dracu’!
- Bă, staţi s-o bem p-asta!
Se aude şeful de gară, care anunţa plecarea trenului care-i interesa pe beţivi.
- Aoleo, trenu’, mă! Hai, dracu’, că-l pierdem!
Îşi înşfăcă hainele de pe spătarele scaunelor şi fug să prindă trenul care deja plecase. Doi, mai sportivi îl prind, celălalt:
- Băi, ce-am obosit, să fiu al dracu’!
Se uită lung la tren şi începe să râdă în hohote. Un om care aştepta alt tren îi spune contrariat:
- Eşti primul pe care-l văd că pierde trenul şi apoi râde în hohote.
- Stai numai: i-ai văzut pe ăia doi de s-au urcat în tren? Ăia veniseră să mă conducă pe mine la gară!