Un poliţist, vorbind cu Moartea şi notând în carneţel: "Deci, ziceţi că înainte să intraţi în România aveaţi coasa...?"
Pe perioada crizei economice, guvernul român va asigura slujbe pentru şomeri. Ele vor fi oficiate de preoţi, episcopi şi mitropoliţi.
În Parlament urmează să se voteze o lege prin care, la fiecare staţie de benzină, să se pună un psihiatru şi un poliţist. Psihiatrul să constate starea de sănătate mintală a celor care cumpără, iar dacă sunt întregi la cap, să-i dea pe mâna poliţistului, să vadă de unde au bani...
Noaptea, într-un parc, un poliţist observă la lumina lanternei un bărbat şi o femeie care făceau sex.
- Ce faci, bă, aici?
- Ce să fac? Îmi regulez nevasta!
- Vă rog să mă scuzaţi, nu am ştiut!
- Nu face nimic! Nici eu nu am ştiut până nu ai aprins lanterna!
Trei soldaţi americani de la Deveselu învaţă limba română la faţa locului. Prima dată, se duc ei într-un bar unde se certau doi. Unul dintre certăreţi se enervează rău:
- Futu-ţi rasa mă-tii!
Americanii bagă la cap. Ajung în Ghencea, unde erau câţiva oameni care cerşeau alimente de la Gigi Becali şi strigau:
- Mai vrem! Mai vrem!
Americanii bagă la cap. Ajung apoi la Văscăuţi, şi nimeresc într-o curte unde o femeie tocmai tăia un curcan. Soţul ei a întrebat-o ce taie acolo, iar ea a zis:
- Un curcan mare şi gras, un curcan mare şi gras!
Americanii au băgat la cap. Pe drumul de întoarcere la Deveselu, îi opreşte un poliţist:
- Actele la control!
- Futu-ţi rasa mă-tii!, răspund americanii, cu zâmbetul pe buze.
- Bă, vreţi să primiţi 5 ani de închisoare?, îi întrebă poliţistul.
- Mai vrem! Mai vrem!, îşi expun în continuare americanii vastele cunoştinţe de limba română dobândite în teren.
- Bă, voi ştiţi ce sunt eu?, se enervează de-a binelea poliţistul.
- Un curcan mare şi gras, un curcan mare şi gras!
Azi noapte, nevastă-mea mă întreabă:
- Şi ce altceva ai vrea să mai faci cu trupul meu?
- Să-l identific în prezenţa poliţiei!
Într-o zi, un ţăran a mers la un frizer pentru o tunsoare.
După tunsoare, el a întrebat câţi bani trebuie să plătească, iar frizerul a răspuns: "Eu nu pot accepta bani de la tine, în această săptămână eu fac asta în folosul comunităţii!". Ţăranul a fost mulţumit şi a plecat.
A doua zi, când frizerul a mers să deschidă frizeria, a găsit la uşă un bilet pe care scria "Mulţumesc!" şi un coş mare cu legume proaspete.
Mai târziu, un poliţist vine pentru o tunsoare, şi atunci când el încearcă să plătească, frizerul a răspuns din nou: "Eu nu pot accepta bani de la tine, în această săptămână eu lucrez în folosul comunităţii!". Poliţistul a fost fericit şi a plecat.
A doua zi, când frizerul a mers să deschidă atelierul său, a găsit la uşa acestuia un "Mulţumesc!" şi o duzină de gogoşi, pentru el.
Apoi, un deputat a venit pentru o tunsoare, şi când a vrut să plătească, frizerul a răspuns din nou: "Eu nu pot accepta bani de la tine. Eu lucrez în folosul comunităţii în această săptămână!".
Deputatul a fost foarte fericit şi a părăsit magazinul.
În dimineaţa următoare, când frizerul a mers să deschidă atelierul său, a găsit o duzină de senatori şi deputaţi aliniaţi, în aşteptare pentru o tunsoare gratis.
→ Morala: Iată, într-un exemplu banal, ilustrarea diferenţei fundamentale dintre cetăţenii ţării noastre şi politicienii care-i conduc.
→ Concluzia: Politicienii, ca şi scutecele, trebuie schimbaţi cât mai des.
Băsescu merge să consulte o vrăjitoare. Vrăjitoarea, foarte concentrată, închide ochii şi îi spune:
- Vă văd trecând pe un bulevard mare, într-o maşină decapotabilă şi lumea strigând de bucurie.
Basescu zâmbeşte şi o întreabă:
- Deci, mulţimea este fericită?
- Da, ca niciodată!
- Şi oamenii aleargă după maşină?
- Da, aleargă în jurul maşinii, ca nebunii. Poliţiei îi este foarte dificil să facă loc maşinii.
- Sunt şi oameni care poartă drapele?
- Da, drapele şi bannere cu cuvinte de speranţă pentru un viitor mai bun.
- Chiar aşa? Şi oamenii strigă, cântă?
- Da, oamenii strigă fraze de speranţă, poporul este în sărbătoare.
- Şi eu, eu cum reacţionez la toate astea?
- Nu pot să văd! Coşciugul este închis.
Cele 7 minuni ale capitalismului în România:
1. Toţi nu au de lucru.
2. Deşi toţi nu au de lucru, toată lumea munceşte.
3. Deşi toată lumea munceşte, nu se face planul.
4. Deşi nu se face planul, se găsesc de toate.
5. Deşi se găsesc de toate, nu-ţi poţi permite să le cumperi.
6. Deşi nu-ţi poţi permite să le cumperi, nimeni nu fură (excepţie făcând politicienii).
7. Deşi nimeni nu fură, ne lipsesc toate lucrurile ce ni le dorim!
De ce ne place?
Doi tipi, în parc, aruncă nişte coji de pâine la porumbei. Zice unul dintre ei:
- Uite, porumbeii ăştia sunt ca politicienii! Cât timp sunt jos, îţi mănâncă din palmă, dar când ajung sus, se cacă pe tine.
Reţetă politică românească: Tocana pedelistă cu ciolan.
Ingrediente:
Un popor mare, necopt, fără miez; Mult ciolan; Trei patru partide mari şi câteva mai mici de diverse culori; O blondă de Pleşcoi; Un vârf de boc; O legătură mare de servicii secrete cu urechi fine; O curte constituţională moale şi bine frăgezită; Câteva cozi de procurori; Două - trei sindicate stafidite.
Condimente:
Apă de ploaie; Praf în ochi; Gargară măcinată; Zeamă de baliverne; Tupeu vărsat; Democraţie de rahat.
Mod de preparare:
Se taie poporul în două părţi, una bună şi una rea. Apoi fiecare bucată se taie în două, una bună, una rea, şi tot aşa, până se formează bucăţele mici ce pot fi mâncate dintr-o înghiţitură. Se separă apoi bugetarii de nebugetari, medicii de pacienţi, profesorii de studenţi, copii de părinţi, graşii de slabi, şi se lasă la decantat până se ridică la suprafaţă uscăturile. Acestea se culeg cu atenţie şi se pun deoparte într-un recipient călduţ. Din restul se taie 25%, se scoate vlaga şi se pune la foc mic, cu zeamă de baliverne şi cu praf în ochi, să nu se prindă. Se acoperă cu un capac mare ca să nu rasufle şi, din când în când, se stinge cu puţină apă de ploaie. Separat, se ia un partid portocaliu şi se întoarce de pe stânga pe dreapta. Apoi, se împănează pe toate părţile cu bucăţele tăiate din celelalte partide. Se presară deasupra uscături, iar peste se pune vârful de boc şi blondă de Pleşcoi cu ciolanul în gură, şi se lasă la dospit. Celelalte partide se toacă mărunt împreună cu sindicatele şi se învelesc cu servicii secrete. Apoi, se freacă bine cu cozile de procurori, se trag în ţeapă şi se păstrează la răcoare. Din când în când, se gustă şi se reevaluează. Se aşează partidele într-un parlament din teflon cu mânere. Cel portocaliu se pune cu grijă în mijloc. Pe lângă el se mai presară două-trei partide mici şi bine frăgezite. Restul de partide se presară după gust. Se dă totul prin curtea constituţională şi se înveleşte cu gargară măcinata.
Se aşează totul peste poporul deja bine distuit şi se dă la copt. Din când în când se strânge caimacul de deasupra, cu care se unge bine blonda şi uscăturile de deasupra, iar peste restul se toarnă zeama de baliverne cu tupeul vărsat. Se serveşte rece, pe stomacul gol, în piaţă.
În caz de probleme digestive, sunaţi la 112.