Pe vremea odiosului, la un mare restaurant din Bucureşti, cineva dă telefon şi rezervă o masă mare pentru seară. La ora stabilită, soseşte o limuzină de lux cu şofer în uniformă, iar din maşină coboară un tip mic şi pricăjit cu o colivie în care era o păsărică. La masă, tipul comandă pentru el doar o salată, iar pentru păsărică mâncăruri costisitoare. Securistul restaurantului, contrariat, face a doua zi cercetări şi află că respectivul, până nu de mult un muritor de rând, s-a îmbogăţit peste noapte. Bineînţeles, este chemat la poliţie pentru interogatoriu.
– Numele dvs. şi meseria.
– Popescu, merceolog la Avântul.
– Cum puteţi dovedi provenienţa banilor pe care îi aveţi?
– Păi, staţi să vedeţi… Eu sunt pescar şi m-am dus la pescuit şi am prins un peştişor totul şi cu totul din aur.
– Tovarăşe, îţi baţi joc de mine!
– Nu, este adevărul adevărat!
– Dacă este aşa, peştişorul intră în tezaurul statului!
– Staţi să vedeţi, că nu-l mai am!
– Nenorocitule, te bag la puşcărie!
– Nu, domnule, că vorbea şi m-a rugat să-i dau drumul că-mi îndeplineşte trei dorinţe!
– Dumneata mă crezi nebun?
– Da, domnule, şi pentru că eram sărac şi locuiam într-o garsonieră în Militari confort 3, cu baia în bucătărie şi cu bucătăria în baie, i-am cerut să-mi dea o vilă mare şi frumoasă cu limuzină la scară, cu majordom şi femeie de serviciu, apoi, când m-am văzut cu asta, i-am cerut să am bani mulţi, să nu am ce face cu ei. Apoi, dacă am văzut că am vilă, majordom, servitoare şi şofer şi, în acelaşi timp, bani mulţi, i-am cerut să-mi dea şi mie o păsărică mică şi flămândă. M-am exprimat metaforic, înţelegeţi? Şi peştişorul m-a înţeles greşit, mi-a dat o stârpitură care mănâncă de mă sărăceşte!
