Cică un ţigan se duce pentru prima dată la spovedit. Îl vede pe preot scoţându-şi ceasul de la mână şi-l pune pe masă.
PREOTUL: Cu ce ai păcătuit fiule?
ŢIGANUL (punând mâna pe ceas): Fur, părinte.
PREOTUL: Se zice “am furat”!
ŢIGANUL (băgând ceasul în buzunar): Am furat, părinte.
PREOTUL: Ai încercat să-i restitui obiectul proprietarului?
ŢIGANUL: Eu vi-l dau dumneavoastră, părinte.
PREOTUL: Nu mi-l da mie, dă-l proprietarului!
ŢIGANUL: Nu a vrut să-l primească.
PREOTUL: Atunci păstrează-l tu.
Moare bulibaşa ţiganilor. Înmormântare cu fast, într-o zi de miercuri. Coincidenţă, o miercure de fotbal european, iar Steaua avea un meci mare. Preotul, mare microbist, ţine slujba în curtea din faţa vilei, după care se formează cortegiul spre cimitir. În faţă popa, după el şase ţigani purtau sicriul pe umeri şi pe urmă - alaiul cu rudele apropiate şi restul mulţimii. Mai era un sfert de oră până la începerea meciului.
Popa, în faţa cortegiului, lungea cam tare pasul. Nu se oprea nici la răscruci de drumuri, după obicei. Ţiganii cu sicriul gâfâiau deja cam tare şi îi treceau toate apele. La un moment dat, unul dintre ei zice către preot:
- Ho, dom' părinte, stai mai încet, mancaţi-aş, că doar nu l-am furat!...
Bulă a fost duminică la biserică şi preotului nu i-a venit să creadă.
Nu-l văzuse în viaţa lui pe Bulă în biserică. După slujbă, preotul l-a prins din urmă şi i-a zis:
- Bulă, mă bucur că ai venit la slujbă! Ce te-a determinat să vii, în cele din urmă?
Bulă răspunse, cu sinceritate:
- Părinte, acum ceva vreme mi-am pierdut pălăria şi iubesc acea pălărie. Ştiu că şi Gheorghe are una fix la fel şi ştiu că vine la biserică în fiecare duminică. De asemenea, ştiu că trebuie să şi-o dea jos în timpul slujbei şi că, probabil, o va lăsa în cuierul de la intrare. Aşa că, urma să plec mai devreme şi să-i fur pălăria.
Preotul, puţin mirat, continuă:
- Păi, Bulă, văd că nu i-ai furat pălăria lui Gheorghe. Ce te-a făcut să te răzgândeşti?!
- Păi, după ce am auzit predica despre cele zece porunci, m-am decis că nu este nevoie să-i mai fur pălăria lui Gheorghe.
Cu lacrimi în ochi, preotul i-a zâmbit lui Bulă.
- După ce am vorbit despre «Să nu furi!», te-ai decis că preferi să stai fără pălărie decât să arzi în iad? Este minunat, Bulă!
Bulă a dat uşor din cap, apoi a spus:
- Nu, părinte, după ce aţi vorbit despre «Să nu preacurveşti!», miam adus aminte unde mi-am lăsat pălăria.
Soţul către soţie:
- Ce idioată eşti!
- Bineînţeles că sunt idioată. Dacă eram căsătorită cu un preot, eram preoteasă!
Pe Bulă îl scapă căcarea. Merge pe la toate WC-urile publice, dar toate sunt ocupate. Se gândeşte el unde să meargă, şi merge şi se suie pe biserică şi îi dă drumul la căcare. Iese din biserică popa şi se uită în sus.
POPA: Ce ne dă Doamne nouă, ce ne dă Doamne nouă?
Iar după aceea intră înapoi în biserică. Iese din nou puţin mai târziu.
POPA: Ce să-ţi dăm ţie, Doamne, ce să-ţi dăm ţie, Doamne?
BULĂ (de pe biserică): O hârtie, să mă şterg la fund!
Un bărbat, cu un uriaş rânjet pe faţă, se apropie de un preot.
- Iartă-mă, părinte, căci am păcătuit!, spune el. Mi-am petrecut întreaga săptămână alături de şapte femei superbe.
- Nu te agita, fiule, îi răspunde preotul. Tot ce trebuie să faci, este să iei şapte lămâi, să le storci într-un pahar şi să bei sucul fără să răsufli.
- Asta mă va curăţa de păcat?, se miră bărbatul.
- Nu, dar măcar îţi va şterge zâmbetul ăla tâmpit de pe faţă.
Într-o zi, învăţătoarea îi întreabă pe Bulă şi pe Strulă cu ce se ocupă părinţii lor.
ÎNVĂŢĂTOAREA: Ştrulă, ce e tatăl tău?
ŞTRULĂ: Gropar!
ÎNVĂŢĂTOAREA: Nu se spune gropar, Ştrulă, se spune funcţionar la pompele funebre. Dar tatăl tău, Bulă, ce e?
BULĂ: DJ la mistic club!
ÎNVĂŢĂTOAREA (mirată): Ce-i aia?
BULĂ: Clopotar şi cantor la biserică.