Examen de promovare la Poliţie. Un subofiţer se agită şi află de la cineva că la examen se va întreba cine a scris Luceafărul. Poliţistul se agită şi el, dar nu găseşte răspunsul. Se duce la locotenent:
- Dom’ locotenent! Am şi eu o întrebare...
- Zi, mă!
- Cine a scris Luceafărul?
- Bă, nu ştiu.
Poliţistul nostru se duce la colonel:
- Dom’ colonel! Am şi eu o problemă!
- Da, se rezolvă! Zi!
- Cine a scris Luceafărul?
- Nu ştiu, dar am un prieten profesor, să îi dau telefon!
În sfârşit, află gaboru’ că Eminescu a scris Luceafărul şi, ca să nu uite la examen, notează pe un bilet şi îl bagă în pantof.
La examen este într-adevăr întrebat cine a scris Luceafărul.
Poliţistul scoate discret biletul din pantof şi răspunde mândru:
- Clujeana S.A.!
Soţia unui poliţist aude gemete în baie. Deschide uşa din baie şi îl vede pe soţul ei că se chinuie să bage o chiftea în fund.
- Ce faci, bărbate?
- Am fost la dentist şi mi-a spus doctorul să mănânc pe partea cealaltă.
Doi poliţişti intră într-un compartiment al trenului:
- Arme? Bani? Droguri?
- Nu, mulţumesc. O cafea, vă rog...
Doi poliţişti:
- Bă, Vasile, ce tremuri aşa, bă, ce ai păţit?
- Am stat puţin în frigider.
- De ce, bă?
- Păi, şefu’, nu ne-aţi zis că poliţaii trebuie să aibă sânge rece?
Q: Cum procedează un poliţist pentru a afla dacă mai sunt chibrite într-o cutie?
A: Duce cutia la ureche şi clătină capul.
Q: De ce nu merg poliţiştii cu maşina când plouă sau ninge?
A: Pentru că se uită în contratimp cu ştergătoarele şi ameţesc.
Un tip trece pe roşu la semafor. După două minute, îl opreşte pe dreaptă o poliţistă de la circulaţie. Tipul dă geamul jos şi, cu o moacă spăşită, întreabă:
TIPUL: Cât?
POLIŢISTA: 300 RON.
TIPUL: Bine. Urcă!
Doi poliţişti pe malul unui lac. Unul pe un mal, altul pe celălalt.
PRIMUL: Vreau să vin şi eu pe malul celalat.
AL DOILEA: Păi, eşti deja pe malul celălalt!
Petrecere mare într-un bloc. Bătaie în uşă:
- Deschideţi, Poliţia!
- Noi am chemat prostituatele, nu pe voi!
- Pe noi ne-au chemat vecinii voştri.
- Atunci mergeţi la ei!
Un civil întreabă un poliţist de ce face trenul taca-tac. Acesta răspunde că nu ştie şi-l trimite la colonel.
COLONELUL: Mă, trenul pe ce merge?
CIVILUL: Pe roţi.
COLONELUL: Şi pe mai ce, mă?
CIVILUL: Pe şine.
COLONELUL: Bine, asta nu contează. Şi roţile cum sunt, pătrate sau cercuri?
CIVILUL: Rotunde?
COLONELUL: Şi care este suprafaţa cercului?
CIVILUL: Pi eR pătrat.
COLONELUL: Păi, şi pătratul ăla când se învârte nu face taca-taca?
Un orator motivaţional foarte cunoscut îşi întreţinea publicul.
ORATORUL: Cei mai buni ani din viaţa mea au fost petrecuţi în braţele unei femei care nu era soţia mea!
La auzul acestei afirmaţii, publicul a amuţit.
ORATORUL (continuând): Iar acea femeie a fost mama mea!
Râsete şi aplauze.
Seara, un poliţist, uşor afumat, care participase la cursul ţinut de către acest orator, a încercat să plaseze această glumă de efect acasă.
POLIŢISTUL (către soţie): Cei mai buni ani din viaţa mea au fost petrecuţi în braţele unei femei care nu erai tu!
Soţia sa a început să spumege de furie. Încercând să-şi amintească preţ de câteva secunde a doua parte a glumei, poliţistul a trântit în cele din urmă:
POLIŢISTUL:... şi nu-mi amintesc cine era!
MORALA: → Nu lua cu copy dacă nu ştii să dai paste.