- Suntem gata de operaţie?
- Da, domnule doctor. Totul e pregătit. Doar că pacientul nu-i e găsit.
- Nu-i nimic, începem fără el.
Selecţie de convorbiri autentice dintre piloţi şi turnul de control Tower: Pentru a evita poluarea sonoră, viraţi 45 de grade spre dreapta.
Pilotul: Ce poluare sonoră putem produce la 7.000 m altitudine?
Tower: Rezultată din coliziunea voastră cu 727 care vine spre voi!
Tower: Sunteţi un Airbus 320 sau 340?
Pilot: Un A 340, desigur!
Tower: Sunteţi în acest caz amabil că înaintea startului să porniţi şi celelalte două motoare?
Pilot: Bună dimineaţa, Bratislava!
Tower: Bună dimineaţa! Pentru informaţia dvs., aici e Viena.
Pilot: Dar eu aterizez în acest moment la Bratislava.
Tower: Aici e însă Viena.
Pilot: Viena?
Tower: Da.
Pilot: Dar de ce? Doar voiam să mergem la Bratislava.
Tower: Okay. În acest caz degajaţi şi zburaţi spre stânga.
Tower (către un pilot care a efectuat o aterizare deosebit de dificilă): O aterizare nu trebuie să fie un mister. Pasagerii trebuie să ştie când au aterizat.
Pilot: Nu-i nimic, că oricum aplaudă!
Pilotul unui zbor Alitalia, căruia un fulger i-a stricat jumătate din instrumentele din cockpit: Am rămas fără instrumente! Nimic nu mai funcţionează! Până şi altimetrul a renunţat să mai indice ceva...
După circa cinci minute de lamentări, se aude comentariul unui Pilot de pe un alt aparat: Tacă-ţi gura şi mori ca un bărbat!
Pilot: S-a aprins o lampă indicatoare!
Tower: Păi, speram că sunt mai multe aprinse...
Pilot: Da, dar numai asta scoate aşa mult fum!
Pilot: Mai avem puţin combustibil. Aşteptăm urgent instrucţiuni.
Tower: Care vă este poziţia? Nu vă pot vedea pe ecran.
Pilot: Staţionăm pe pista 2 şi aşteptăm cisterna de o eternitate!
Tower: Aveţi probleme?
Pilot: Am pierdut busola.
Tower: După cum zburaţi, credeam că aţi pierdut toate instrumentele.
Tower: După aterizare, mergeţi spre Taxiway Alpha 7, Alpha 5, Whiskey 2, Delta 1 şi Oscar 2.
Pilot: Unde e asta? Noi nu cunoaştem organizarea aeroportului.
Tower: Nu-i nimic. Şi eu sunt doar de două zile aici.
Pilot: Rog să ne permiteţi decolarea.
Tower: Regretăm, n-avem planul vostru de zbor. Încotro zburaţi?
Pilot: Spre Salzburg, ca în fiecare luni.
Tower: Da, dar azi e marţi!
Pilot: Cum? Păi, în cazul ăsta, avem liber!
Pilot: Aici nu există un Follow-me car?
Tower: Negativ. Aveţi grijă cum ajungeţi singur la poartă.
Tower: Înălţimea şi poziţia?
Pilot: 1.80 m şi stau aşezat pe scaunul din stânga-faţă.
Tower: Comunicaţi ETA-ul (estimated time of arrival).
Pilot: Hmmmm... Marţi mi-ar conveni cel mai mult.
Tower către pilotul amator: Cine e la bord?
Pilot: Pilot, doi pasageri şi un câine.
Tower, după aterizarea jumulită a pilotului amator: Şi totuşi, de ce aţi lăsat câinele la comenzi?
Tower: Aveţi sau nu aveţi destul combustibil?
Pilot: Da!
Tower: Da, ce?
Pilot: Da, Sir!
Regizorul, către tânăra actriţă:
- În noua mea piesă, va trebui să joci rolul unei fete nevinovate, care nu a avut de-a face cu bărbaţii. Crezi că poţi juca acest rol?
- Nu pot, domnule regizor.
- De ce?
- Nu am pic de experienţă în acest sens!
Un semn rău de tot e când îţi taie calea o pisică neagră cu căldările goale.
Banca este locul de unde poţi împrumuta bani dacă demonstrezi că nu ai nevoie de ei.
Consiliul local al oraşului observă că cel mai tare avocat din oraş nu făcuse niciodată o donaţie în scop de caritate. Pentru a-l convinge să o facă, primarul îl chemă la el în birou:
- Domnule avocat, am observat că veniturile dumneavoastră anuale se ridică la peste 600.000 de dolari. Cu toate acestea, niciodată nu aţi făcut vreo donaţie comunităţii...
- Dacă tot aţi căutat informaţii despre mine, nu aţi observat că mama mea este bolnavă, iar medicamentele de care are nevoie depăşesc de câteva ori veniturile ei?
- Nu... răspunse primarul jenat.
- În al doilea rând, fratele meu, veteran de război, este condamnat într-un scaun cu rotile şi este orb.
Primarul începu să-şi ceară scuze, dar fu întrerupt:
- În plus, sora mea a murit într-un accident lăsând orfani trei copii.
Umilit, primarul:
- Nu ştiam, mă iertaţi...
Însă avocatul continuă:
- Nu văd de ce v-aş da dumneavoastră bani, dacă nu le dau nici măcar lor...
La ora de paraşutism, instructorul îi explică elevului său modul de utilizare a paraşutei.
- Trage maneta din partea stângă a paraşutei, dacă nu funcţionează, mai ai una de rezervă, în partea dreaptă. Dacă şi în acest caz deschiderea paraşutei eşuează, spune de trei ori Cred în Buda.
Momentul în care elevul arată ce a învăţat se apropie. Numără până la zece şi sare. Încearcă maneta din stânga. Nu funcţionează.
Încearcă maneta din dreapta. Nici aceasta nu merge. Se impacientează, dar urmează sfatul dat de instructor şi spune:
- Cred în Buda.
Spre surprinderea lui, din cer se iveşte o mână uriaşă a cărei palma îi aplanează căderea în gol, salvându-l. Elevul, văzându-se salvat ca prin minune de această palmă uriaşă, zice:
- Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai salvat de la moarte!
În acel moment, din cer se iveşte o altă palmă, care îl izbeşte puternic peste paraşută, zburându-i-o de pe spate.
- Ţi-am spus de o mie de ori, strigă regizorul la actriţa care părea cam plictisită, interpretezi rolul unei femei părăsite, pricepi? Ia gândeşte-te, te-a părăsit brusc iubitul. Ce faci?
- Îmi găsesc altul.
Un tip invită o fată la dans. Pe la jumătatea piesei, tipul realizează cu surprindere că ea părea să se facă din ce în ce mai înaltă... şi mai înaltă... şi mai înaltă!
- Iartă-mă, de ce am, oare, impresia că te înalţi mereu?, întreabă el cu oarece spaima în glas.
- Am un picior de lemn şi mă învârţi în sensul în care se deşurubează!
Doi adolescenţi discută despre femei.
- Ţie îţi plac mai mult blondele sau brunetele?
- Mie-mi plac ţâţele...
- OK, dar culoarea părului?
- Nu-mi plac ţâţele cu păr...
- Îţi sunt recunoscător, doctore, eşti mare! Nu credeam c-ai să mă poţi vindeca de mania asta nenorocită de a pune pariuri. Cât mă costă?
- Numai o sută de dolari.
- De acord. Dar spune-mi, ce-ar fi să dăm cu banul: dublu sau nimic!