Fascinant la interviurile pentru angajare este aceea ca, de regula, cu cât compania angajatoare e mai mica și slujba mai prost platita, cu atat interviul e mai complex, iar pretentiile angajatorului sunt mai mari. Dacă la o companie multinationala, de pilda, te poți angaja pe post de manager și în 5 minute, pe baza CV-ului și a doua, trei întrebări, ca sa obtii un post de femeie de serviciu la Legume — Fructe trebuie sa treci o proba maraton de vreo două ore, constand dîntr-un test pentru stabilirea coeficientului de inteligenta, două probleme date anul trecut la olimpiada internationala de matematica, o traducere din limba engleza și un scurt eseu pe marginea Dialogurilor lui Platon.
In plus, ești nevoit sa raspunzi la tot felul de întrebări idioate, care te fac sa te gandești serios dacă îți dorești cu adevărat sa lucrezi pentru oamenii aia.
Una dintre întrebările standard la interviurile pentru angajare este:
— Ce salariu ati preconiza ca o sa primiti?, întrebăre la care este absolut imposibil sa raspunzi corect, intrucat dacă spui prea puțin e clar ca ești prost, dacă avansezi o suma prea mare ești prea tupeist, iar dacă indici exact suma la care se gandisera și ei ești un tip previzibil si, în plus, complet lipsit de ambitie.
O alta întrebăre la fel de inteligenta este:
— Aveți probleme cu alcoolul sau cu drogurile?.
— N-am idee ce fel de răspuns se asteapta la o asemenea întrebăre, dat fiind ca oamenii care vor o slujba încearcă, de regula, sa-si evidentieze alte calitati, mai puțin pe aceea ca pot baga sub masa tot schimbul doi de la uzinele Semanatoarea.
Și tot din categoria întrebărilor abile face parte și cea prin care ești invitat sa indici cel mai neplacut moment din viața ta; probabil, se asteapta sa fii sincer și sa recunosti că a fost atunci cand, la precedentul serviciu, te-a prins șeful culcandu-te cu secretara pe biroul lui.
Desigur, cu cât slujba e mai proasta, cu atat interviurile devin mai rafinate.
O amica de-a mea ce voia un post umil, într-o companie la fel de umila, a fost nevoita sa dea un test de inteligenta de 60 de minute.
Initial, am crezut ca voia sa se angajeze la NASA și ca trebuia sa facă dovada unui coeficient de inteligenta de cel puțin 140; în realitate, trebuia sa scoata doar 90, ceea ce ma face sa cred ca nici IQ-ul celor care voiau s-o angajeze nu sarea de suta, dat fiind ca un coeficient de inteligenta de 90 se poate ghici în maximum un minut, din doua, trei întrebări.
— Și mai misto, și mai subtil, și mai inteligent e atunci cand, în mijlocul interviului, ești lasat singur în camera, iar tipii care vor sa te angajeze te studiaza dîntr-o incapere alaturata, sa vadă ce faci. Nu știu exact care e smecheria, dar eu cred ca, dacă faci bilute, te angajeaza pe loc manager.
