Un domn revine din Canada după 30 de ani în oraşul natal. Acolo, merge la un restaurant. Intră omul, se aşează la masă şi aşteaptă.
Vine chelnerul şi îi da meniul. Omul refuză politicos meniul, ia lingura din dreapta sa şi începe să o miroasă. După 2 minute zice:
– Simt că aveţi ciorba de burtă, ciorba de perişoare, ciorba de fasole şi supa de tăiţei, iar specialitatea casei este ciorba de burtă.
Chelnerul rămâne perplex.
– De unde ştii, domnule?
– Se simte pe lingură, are miros mai puternic de ciorbă de burtă, de aia se serveşte mai des, e specialitatea voastră. Aş dori o porţie.
Urmează felul doi, chelnerul dă să-i zică omului ce poate alege, dar acesta îl opreşte iarăşi, ia furculiţa şi o miroase. După două minute zice:
– Serviţi antricot de porc, friptură de pui la rotisor şi sărmăluţe, dar specialitatea dvs sunt micii cu muştar.
Chelnerul, din nou perplex, merge la bucătărie, ia o linguriţă, o cheamă pe doamna Lenuţa, bătrâna bucătăreasă şi-i băgă linguriţa în chiloţi. Revine cu linguriţa la masă şi îl întreabă pe client:
– Ia hai să vedem domnule, dacă ştii şi ce desert avem!
Clientul ia linguriţa, n-o miroase nici cinci secunde şi strigă:
– Cum?? Lenuţa încă mai lucrează aici?
