O mama ardeleanca își trimite fata (cam prostuta. ) la stana, după branza și cas, spunandu-i: — Draga mamii. Sa ai grija sa te ții departe de cioban, ca i-a mers vestea ca-i cam plac mu.ierile!. Tu numa sa iei ce-ti da și sa vii acasă iute, intelesu-m-ai?
— Inteles, mama!.
După ceva timp fata se intoarce acasă cu straita plina, dar cu scancete și vaiete.
— Da ce-ai patit, draga mamii?!?. De ce plangi?!?
— Ioi, tulai mama draga, sa vezi ce-am patit!. Cum am ajuns la stana, de cum m-a vazut, ciobanul s-a dat la mine!. Inanite sa poci sa-mi dau prea bine seama ce se întâmpla, si-a scos din pantaloni ceva asa, ca un par, și a început sa dea cu el în mine. Ba în coaste, ba în burta, ba în piept. Toata-toata ma nenorocea!. Am avut noroc ca mi-a trecut prin cap să mă apar cu păsarica , ca de nu, ma omora!.
