Un bărbat se saturase sa mearga la serviciu în fiecare zi, în timp ce soția lui statea acasă. El ar fi vrut sa vadă și ea prin ce trece el în fiecare zi, așa ca se ruga cam asa: “Doamne, merg la serviciu în fiecare zi 8 ore, în timp ce soția mea sta toată ziua acasă.
As vrea sa fiu femeie sa am o zi obisnuita. Amin.”
Dumnezeu, în intelepciunea sa nemarginita, îi indeplini dorinta.
Dimineata omul se trezi în trupul unei femei. Se scula din pat, pregati micul dejun pentru soț, scula copiii, le pregati hainele pentru scoala, puse micul dejun pe masa, le facu pachetele cu gustarea de pranz, îi duse la scoala, veni acasă, lua hainele pentru dus la curatat, le duse la curatatorie, în drum se opri la banca sa depuna niște bani, plati chitantele, facu balanta.
Curata cutia pisicii, spala câinele. Era deja ora 1 când se grabi sa facă paturile, sa spele, sa aspire, sa stearga praful, sa spele rufele în timp ce copiii ei erau în drum spre casa. Pregati copiilor lapte și biscuiti, îi puse la lectii, apoi puse masa de călcat și se uita puțin la televizor în timp ce calca. Pe la 4: 30 incepu sa curete cartofi, legume pentru salata, facu snitelele, curata fasolea, facu o budinca. După cina, curata bucataria, puse mașina de spalat vase sa lucreze, impaturi hainele uscate, imbaie copiii, îi puse la culcare.
Pe la 9 era rupta de oboseala, desi datoriile zilei nu erau sfârșite, caci se duse la culcare, unde era asteptata la dragoste, așa ca se supuse fără sa se planga.
Dimineata urmatoare, bărbatul se trezi și imediat se puse în genunchi lângă pat și se ruga:
“Doamne, nu știu ce mi-a venit. Nici vorba sa o invidiez pe nevasta ca sta acasă toată ziua. Te rog, oh, te implor, hai sa ne intoarcem la situatia dinainte.” Dumnezeu, în intelepciunea sa fără margini, răspunse:
“Fiule, văd ca ai invatat ceva, și as fi fericit sa pun lucrurile la loc cum au fost dar va trebui sa astepti noua luni, totusi. După “întâmplarea” de aseara… Ești insarcinat.”
