- Chelner, ce a scris clientul care tocmai a ieşit în cartea de reclamaţii?
- Scris? Nu a scris nimica! A lipit doar grătarul de o pagină!...
Se angajează un chinez mic într-un bar mare, în vestul sălbatic.
Toate bune şi frumoase, până intră unul tot transformat la faţă de frică şi zice:
- Bă!... Fugiţi, bă, repede, că vine Billy!
Când aud, ăştia o rup toţi la fugă afară din bar şi rămâne doar ăsta mic, chinezul. La vreo cinci minute, intră un boşorog cocoşat şi prăpădit, vai de mama lui, şi-i zice lui ăsta:
- Ba, treci să mi-o sugi!
- Gata, boss, zice chinezul, spart de frică, şi se apucă de treabă.
- Mai repede, zice moşul.
Chinezul se supune.
- Şi mai repede!
- Dar unde vă grăbiţi aşa de tare, dacă nu vă supăraţi?!
- Păi, tu nu ai auzit, mă, boule, că vine Billy?!
- Ospătar, această bucată de carne crudă îndrăzneşti s-o numeşti friptură?
- Iertaţi-mă, domnule, dar eu sunt ospătar, nu lingvist.
Oaspetele, în local:
- Chelner, în meniu scrie Caviar turistic; ce e ăsta?
- O farfurie de orez şi o pereche de ochelari de soare negri...
- Domnule chelner! Pe salata mea sare o muscă!
- Pentru banii ăştia, ce vroiaţi?! Un număr de balet?!...
Clientul, la restaurant:
- Chelner, aş vrea două ouă-ochi: unul tare ca piatra, unul moale;
o felie de pâine prăjită, aproape carbonizată; şi o zeamă călduţă care se cheamă cafea!
Chelnerul, puţin iritat:
- Nu ştiu dacă toate aceste dorinţe pot fi îndeplinite!...
- De ce? Ieri s-a putut...
- Unde este patronul restaurantului?, întreabă un client foarte nemulţumit de mâncare.
- Ia masa la restaurantul acela de peste drum, răspunse prompt ospătarul.
Dialog între un chelner şi un client simandicos, într-un restaurant din România:
- Ospătar, asta-i ceai sau cafea, că miroase a petrosin?
- Dacă miroase a petrosin, e cu siguranţă ceai. Cafeaua noastră miroase a terebentină.
- Chelner, grătarul meu miroase a ţuică!
Chelnerul sa dă doi paşi în spate şi întreabă:
- Dar acum?...
Oaspetele citeşte cartea de bucate:
- Chelner! De ce sunt trei ouă-ochi mai scumpe decât trei ouăjumări?
- Ouăle-ochi le puteţi număra!...
Clientul îi face semn chelnerului. Acesta se apropie, prompt şi amabil.
- Să ştii, şefule, şniţelul care mi l-ai dat nu se poate mânca.
- Nu-i nimic, vi-l luam şi vă aducem în loc un cotlet excepţional.
- Păi, am mâncat o bucăţică din el.
- Şi din cotlet s-a mâncat foarte puţin.